E semn, iubire

 Și uite cum pe lângă noi 
 Trec clipe și se duc, 
 Trec norii care lasă ploi, 
 Trec  frunzele de nuc. 
  
 E semn, iubire, că aici 
 Se instalează o toamnă 
 Și amintirea gurii mici 
 Ce la iubit mă îndemnă. 
  
 E semn, iubire, că uitarea, 
 Între noi doi își face loc, 
 N-o să îți mai aud chemarea, 
 De-acum în suflet, numai foc. 
  
 Un foc năpraznic ce ne arde 
 Fără să scoată fum, nimic, 
 Unul de altul ne vom pierde, 
 Nu-ți voi mai fi nici chiar amic. 
  
 Autor: Răzvan Isac 19-07-2016