Poa' să mă judece oricine

 Eu nu pot să am o inimă de piatră, 
 N-am învățat să fiu un insensibil, 
 Oricât ar suferii, inima mereu iartă, 
 Chiar dacă uneori am căzut în penibil. 
  
 Nu pot avea sufletul meu de gheață, 
 Nu pot, oricât de mult eu mi-aș dori, 
 Căci vreau să fiu curat în astă viață, 
 La fel cum este roua care spală zorii. 
  
 Într-o judecată, într-una, atâta cred, 
 În rest poa' să mă judece oricine, 
 Oamenii de azi au toți sufletul putred, 
 - Cred în Dumnezeu, El e lângă mine! 
  
 Autor: Răzvan Isac 29-03-2015 

Tablou de primăvară

 Câmpiile au înverzit, 
 Pomilor floarea le-a dat, 
 Primăvara a sosit, 
 Anotimp mult așteptat. 
  
 Viorele-au împânzit 
 Câmpuri, cât cu ochii vezi, 
 Nu mult timp ți-a trebuit, 
 Primăvară să te-așezi. 
  
 Cântul păsărelelor, 
 Într-o zi de primăvară, 
 Alint dulce-al florilor, 
 Și pentru-a mea inimioară. 
  
 Cântul vesel și duios, 
 Într-o zi cu soare plină, 
 Face totul mai frumos - 
 A mea viață mai senină! 
  
 Cântul păsărelelor, 
 Răsună pe-'naltul zării, 
 Se aude cântul lor 
 Și peste albastrul mării. 
  
 Vrăbiuțe, rândunele, 
 Pescărușii, stoluri, stoluri, 
 Ciocârlii și alte cele, 
 Zboară toate-n multe feluri. 
  
 Le-am privit înduioșat, 
 Într-un tablou de primăvară, 
 Pân' ce amurgul s-a lăsat... 
 - Cântul lor l-ascult și-n seară! 
  
 Autor: Răzvan Isac 27-03-2015 

De noi îmi e din ce în ce mai dor

 Îmi este dor acum de-al tău respir, 
 Îmi este dor și dorul mă sufocă, 
 În capul meu de mult e doar delir, 
 Și al meu suflet este ca o rocă. 
  
 Ai plecat c-o stea în miez de noapte, 
 Te-ai dus străină-n altă galaxie, 
 Și ai lăsat în urma ta doar șoapte, 
 Acum chinul meu toate să fie. 
  
 Îmi este dor de-acele clipe-n care 
 Tu îmi spuneai cuvinte dulci de amor, 
 Acum singurătatea rău mă doare, 
 - De noi îmi e din ce în ce mai dor! 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-03-2015 

Tu îmi ești speranță, eterna mea iubire

 Am luat cu mine o veche desagă 
 Și am plecat pe drumul neștiut, 
 Să-mi caut speranța în lumea asta largă 
 Să pot avea din nou ceea ce am pierdut. 
  
 E drumul lung, anevoios și plouă 
 Eu merg necontenit tot înainte, 
 Trec pădurea deasă ce-i împărțită-n două 
 De-un drum ce-i presărat cu-a tale urme sfinte. 
  
 Am nevoie de tine și de a ta iubire, 
 Nevoia să sărut buzele tale, 
 De-aceea am plecat la drum, fără oprire, 
 Să pot ieși cumva în a ta cale. 
  
 Se lasă noaptea rece peste pădurea deasă 
 Luna, raza ei, spre mine o coboară, 
 Vede că sunt singur și-o clipă nu mă lasă, 
 Îmi face odiseea cu mult mai ușoară. 
  
 Din desagă scot o bucată de pâine, 
 Peste ea, din mers, întind niște untură, 
 Și mă gândesc că poate, cine știe, mâine 
 Voi găsi ceva mai bun să duc la gură. 
  
 Ploaia s-a oprit, dar drum încă mai e 
 Pe tine nu știu unde te găsesc, 
 Dar nu mă dau bătut, ci pân' la cap de lume, 
 Voi merge să te caut, prin foc de-ar fi pășesc. 
  
 Tu îmi ești speranță, eterna mea iubire, 
 Și viața fără tine nu o pot pricepe, 
 Nici soarele pe cer nu-i ca a ta zâmbire, 
 Altă zi fără tine nu mai pot începe. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-03-2015 

A fost doar o clipă

 A fost nevoie de o clipă 
 De tine să mă-ndrăgostesc, 
 Să zbor cu-a dragostei aripă 
 Și-n visul meu să te găsesc. 
  
 A fost nevoie de-un moment, 
 Acela-n care te-am văzut... 
 - M-a cuprins dulce sentiment, 
 Și-n a ta vrajă am căzut. 
  
 Atât a fost, o clipă doar, 
 Și acel vis s-a risipit, 
 Eu m-am trezit plin de amar, 
 Tot singur, trist și neiubit. 
  
 Aș vrea să vină altă noapte, 
 Și visul să-l pot continua, 
 Să pot s-aud a tale șoapte, 
 Și-n vis cu tin' să mă poți lua. 
  
 Orele trec atât de greu, 
 Ziua îmi pare atât de lungă, 
 Departe sunt de visul meu, 
 Departe timpul mă alungă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-03-2015 

Prezența ta sublimă

 Mi-e gândul efemer, 
 Prezența ta sublimă, 
 Mă-nvaluie-n mister, 
 O dragoste anonimă. 
  
 Te-ai pogorât din stele, 
 O rază de lumină, 
 Ca să fii leac inimii mele, 
 Cea care mă alină. 
  
 Mi-ai readus în suflet 
 Pacea de altădat', 
 Pe chipul meu un zâmbet 
 Farmecul tău mi-a dat. 
  
 Mă alerga un dor, 
 Ce nu vream să m-ajungă, 
 La fel și un fior, 
 Deja de vreme lungă. 
  
 Acum tu ești aici, 
 Și aici vei fii mereu, 
 Privind stelele mici, 
 Stând la pieptul meu. 
  
 Azi pot să-ți confesez 
 Cât de dragă îmi ești, 
 Și atunci când visez, 
 Din vise nu lipsești. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-03-2015 

Să mă joc c-o rază a lunii

 Într-o altă nouă seară 
 Am ieșit puțin afară, 
 Să mă joc c-o rază a lunii, 
 Să mă cred stăpânul lumii. 
  
 Am cuprins în a mea palmă, 
 Strălucirea nopții, calmă, 
 Am cuprins buchet de stele, 
 Să pun pe cerul lumii mele. 
  
 Prietene-aș fi vrut să-mi fie, 
 Ori n-au vrut, ori n-au putut, 
 Mi-au lăsat lumea pustie, 
 Și-am luat-o de la-nceput. 
  
 Am așteptat o nouă seară, 
 Să mai ies puțin afară, 
 Să mă joc c-o rază a lunii, 
 Să mă cred stăpânul lumii. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-03-2015 

Sinucidere

 Sunt câțiva ani 
 De când te-am cunoscut, 
 Sau, credeam că te cunosc, 
 Fiindcă abia acum 
 Încep să-mi dau seama 
 Că tu nu ești cum păreai: 
 Sinceră, dulce și sensibilă, 
 Și multe alte caracteristici 
 Păreau să te îmbrace 
 În ființa perfectă. 
  
 N-am realizat că așteptând, 
 Mult așteptatul tău sărut, 
 Mă voi arunca singur 
 În ghearele singurătății. 
  
 Mi l-ai oferit, în sfârșit, 
 L-am primit cu buzele arzânde 
 De nerăbdare, și... ai plecat! 
 Nu mai știu dacă 
 Am supraviețuit 
 Câteva clipe fără tine, 
 Sau am murit cu acel sărut. 
  
 Nu m-ai ucis tu, 
 A fost o involuntară sinucidere, 
 Fiincă m-am aruncat 
 În brațele tale ucigătoare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-03-2015 

Clipe trec, clipe tot vin

 Clipe trec, clipe tot vin, 
 Aduc în suflet doar dezbin, 
 Aduc un dor ce mă usucă, 
 Cum este dorul de ducă. 
  
 Să mă duc tot înainte, 
 Să mă pierd printre morminte, 
 Duce-ma-r doru-n pustiu, 
 De nimic să nu mai știu. 
  
 Viața trece ca o zi, 
 Astăzi sunt, mâine n-oi fi, 
 Clipele se duc și vin 
 Ca un nor pe-un cer senin. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-03-2015 

Ecoul vocii tale

 O voce cunoscută 
 Mă strigă în noapte. 
 Pare să fie a ta, 
 Dar tu nu m-ai strigat 
 De multă vreme. 
 Poate e doar 
 Ecoul vocii tale, 
 Care m-a urmărit 
 În timp 
 Doar ca să-mi amintească 
 De tine. 
 Oare ochii tăi 
 Ca doi aștrii, 
 Mi-au călăuzit pașii 
 Sub clarul de lună, 
 Conducându-mă 
 Către sufletul tău, 
 Sau a fost 
 Doar o iluzie? 
  
 Autor: Răzvan Isac 22-03-2015 

Să-mi renască noi speranțe

 Stau singur și mă gândesc: 
 - De ce Doamne, cum se poate, 
 După chipul ce-l iubesc, 
 Să plâng cu stelele în noapte? 
  
 De ce nu vine ea s-asculte, 
 Să-mi ia dorurile multe? 
 Durerea ce-o port în suflet, 
 S-o alunge cu un zâmbet... 
  
 Ia Doamne lacrimile mele 
 Să nu mă mai plâng la stele 
 De nu poți, Te rog ceva: 
 - Coboară Doamne steaua mea! 
  
 Vreau s-o pot strânge în brațe, 
 Să-mi renască noi speranțe. 
  
 Autor: Răzvan Isac 22-03-2015 

La umbra unei inimi

 La umbra unei inimi 
 Trăiește-nfrigurată,
 Prinsă în dor și patimi, 
 O dragoste uitată. 
  
 La umbra unui suflet 
 Trăiește-o amintire, 
 Închisă într-un urlet 
 De-o grea dezamăgire. 
  
 La umbra unui gând 
 Mai șade o idee, 
 Ce-o am, încă sperând, 
 La-a noastră odisee. 
  
 Să mergem înspre stele, 
 Pe mine să te razimi, 
 Și-acolo, printre ele, 
 Să ne spălăm de patimi. 
  
 La umbra unei inimi 
 Să nu mai stea nimic, 
 Să nu mai fie lacrimi, 
 Nici dorul, nici-un pic. 
  
 Autor: Răzvan Isac 22-03-2015 

Strâng singuratea-n brațe

 Eu sunt tot aici, și-afară, 
 Ca și ieri, este tot seară, 
 Depăn amintiri cu noi, 
 De când eram amândoi. 
  
 Îți mai amintești tu oare, 
 Priveam apusul în zare, 
 Și noaptea bolta cerească, 
 Sperând dragostea să crească. 
  
 Și mai apărea o stea 
 Când te strigam: "Iubirea mea!" 
 Ne sărutam sub clar de lună, 
 Ne stătea bine împreună. 
  
 Vremea trece, vremea vine, 
 Acum nu ești lângă mine, 
 Nici nu vei mai fi cândva... 
 Plâng și azi plecarea ta. 
  
 Ți-ai ales un drum greșit, 
 Sau iubirea a pierit? 
 Se-ncurcă ale vieții ațe, 
 Eu strâng singuratea-n brațe, 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-03-2015 

Regina aștrilor

 Din clipa-n care-ai apărut, 
 Ca un soare-n viața mea, 
 Sufletu-mi s-a prefăcut, 
 Un cer superb, iar eu o stea. 
  
 Speranțele ca și un nor, 
 S-au așternut în calea mea, 
 Și îmi doresc parcă să zbor, 
 Aproape de-o rază a ta. 
  
 Tu mă vei primi vreodată 
 În regatul zărilor? 
 Să mă strângi la piept o dată, 
 Al meu soare strălucitor? 
  
 Te-aștept să vii pe cerul meu, 
 Să-mi fii regina aștrilor, 
 Acolo unde, poate eu 
 Sunt regele tuturor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-03-2015 

E noaptea lungă... stelele puține

 E noaptea tot mai lungă, 
 Stele tot mai puține, 
 Inima ta m-alungă, 
 În pieptu-ți nu mă ține. 
  
 Luna-i tot mai departe, 
 Și soarele asemeni, 
 De tine nu am parte, 
 De tine și de nimeni. 
  
 Și pierd altă speranță, 
 Se clatină alt vis, 
 Și fără relevanță, 
 Destinul meu e scris. 
  
 Am căutat legende 
 C-am vrut să trăiesc una, 
 Azi viața mea transcende 
 Și află ce-i minciuna. 
  
 De mult nu mai faci parte 
 Dintr-a mele planuri, 
 Căci timpul ne desparte, 
 Ne pierdem printre valuri. 
  
 Rămânem goi, pustii 
 Și plini de amărăciune; 
 O știu și eu, și tu o știi, 
 - Dorul face inima tăciune! 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-03-2015 

Pe malul lacului

 Singur stau pe malul lacului 
 Și undele-i mai rău mă amețesc, 
 Sunt cuprins de raza soarelui, 
 Și-ncet încep apoi să mă topesc. 
  
 Mă așez la umbra-unui copac, 
 Deasupra mea un stol de rândunele, 
 Unele cântă și altele tac, 
 Deasupra mea, toate pe rămurele. 
  
 Pe umărul meu simt mare greutate 
 Și nu pare a fi deloc o rândunea, 
 Este doar a sorții crudă răutate, 
 Mi-aduce o amintire și dorul de Ea. 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-03-2015 

Emoții

 Un amalgam de sentimente 
 Mă cuprind când te-ntâlnesc; 
 Mă-nconjoară realmente, 
 Și nu pot să-ți mai vorbesc. 
  
 Am emoții și mi-e teamă 
 Că aș putea să greșesc, 
 Și de-ai băga tu de seamă, 
 De rușine-am să roșesc! 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-03-2015 

Azorel

 Cine este Azorel? 
 După nume, e cățel, 
 Ce-are două aripioare 
 Ce-l ajută ca să zboare. 
 Atunci cred că-i gândăcel, 
 Sau poate un bondărel. 
 Acum că e măricel, 
 Are de gândit nițel 
 La ce va ajunge el. 
  
 Azorela, mama sa, 
 Vrea să-l transforme-ntr-o stea; 
 S-ajungă la Hollywood, 
 Mai ceva decât Clint Eastwood. 
  
 Azorica, tatăl său, 
 Vrea să-l facă marinar, 
 "Că-i mai bine decât star!" 
 Azorelia, sora sa, 
 Vrea să-l facă avocat, 
 Sau poate chiar deputat; 
 Mătușica sa cea bună, 
 Uneori puțin nebună, 
 Vrea să-l trimită pe lună. 
  
 Să facă poze-n expediție, 
 Să-și deschidă apoi o expoziție. 
 - Însă micul Azorel, 
 Va ajunge ce vrea el. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-03-2015 

Sărac, bogat cu Dumnezeu

 Merg mereu desculț că mi-s sărac, 
 Și mă taie pietrele în talpă, 
 Mă doare, dar nu plâng, ci numa' tac, 
 O lacrimă din ochii mei nu scapă. 
  
 Încerc prin viața asta să răzbesc, 
 Să alung toată tristețea mea, 
 Fac Doamne ce pot s-o potolesc, 
 Dar sărăcia este foarte grea. 
  
 Acum numai salcâmii-n sat mă știu, 
 Salcâmii pe sub care trec ades, 
 Toți mă văd ca pe-al vântului fiu, 
 Destin pe care eu nu l-am ales. 
  
 Ce vină Doamne aș putea avea, 
 Când eu m-am născut din nedorință, 
 Mi-a fost dată soarta asta rea, 
 Și trec prin ea având mare credință. 
  
 Cred mereu în Tine și-n cuvântul Tău, 
 Și cred că viața mea va fi o biruință, 
 Doamne Tu mă scoți din cumplitul hău, 
 În Tine cred cu întreaga mea ființă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-03-2015 

Voinicul și prințesa

 Dinspre miazăzi apare 
 Un voinic grăbit, călare, 
 La castelul din pădure 
 A lui prințesă s-o fure. 
  
 Un castel mare, păzit 
 De dragonul cel mâhnit... 
 Stă voinicul, se gândește 
 Cum dragonul păcălește. 
  
 Dragonu' avea pumnal de foc 
 Și vreo șapte alte arme, 
 Dar cu puțin de noroc 
 Atunci când acesta doarme, 
 Voinicul viteaz din fire 
 Le va lua într-o clipire. 
 - Și atunci dragonul mare 
 Va rămâne mic sub soare! 
  
 Armele, ca prin magie, 
 Îl fac mare ca să fie, 
 Fără ele e mic, mic, 
 N-are putere nici-un pic. 
  
 Un voinic cum nu e altul 
 Într-o clipă face saltul, 
 Pe dragon să-l păcălească, 
 Cu prințesa lui să se unească. 
  
 Dă ocol castelului, 
 Ia armele dragonului, 
 Ș-apoi fără pic de teamă 
 Pe prințesa lui o cheamă. 
  
 - Dulce floare de cireș 
 La balcon te rog să ieși, 
 Într-a mele brațe sari 
 Să fugim ca doi hoinari. 
  
 Astfel, cum zise voinicul, 
 Sare fără a știi bunicul, 
 Rege ce-mpărțea teroare 
 În ținutul 'cela mare. 
  
 Și-amândoi gonesc la vale, 
 Nimic nu le stă în cale, 
 Plecară spre miazăzi, 
 De unde voinicul veni. 
  
 Se bucură natura toată, 
 Voinicul reuși să scoată, 
 Pe prințesă din castel, 
 Să fie mereu cu el. 
  
 Cei doi își trăiesc iubirea, 
 Vor afla ce-i nemurirea, 
 Voinicul și prințesa lui, 
 Dragostea Universului. 
  
 Autor: Răzvan Isac 19-03-2015 

Când eu...

 Când eu nu mai credeam în fericire 
 Dumnezeu un înger mi-a trimis, 
 Să-mi dea ce îmi lipsea, să-mi dea iubire, 
 Destinul nostru așa a fost scris. 
 Să ne contopim cu amorul nesfârșit 
 Să umplem cu iubirea Universul, 
 Căci așa ne-a fost, dragoste, ursit 
 Numai împreună să ne găsim sensul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 19-03-2015 

O capcană a iubirii

 O capcană a iubirii, un joc al destinului, 
 M-a pus într-un labirint fără ieșire... 
 Aș vrea să recuperez dorința sufletului, 
 Să mai pot crede și eu în fericire. 
  
 Au rămas cuvintele iubirii ce-mi jurai, 
 A rămas neîmplinirea unui vis, al nost, 
 O amintire-n care sper tu să mă ai, 
 Căci eu nu mai sunt cine odat'-am fost. 
  
 Un joc al destinului, o capcană a iubirii 
 Din calea mea a smuls tot ce iubeam, 
 A lăsat un gol, în cap șterse memorii, 
 Azi nu te mai văd cum odat' te vedeam. 
  
 Autor: Răzvan Isac 19-03-2015 

Și-ți cânt cu frenezie

 Stau sub balconul tău și plouă tare, 
 Dar mie nu îmi pasă, căci îți cânt, 
 O serenadă ce nicicând nu moare, 
 Spre tine e purtată de adieri de vânt. 
  
 Stau sub balconul tău cu ochii ațintiți 
 Spre geamul unde sper să te zăresc, 
 Și-ți cânt cu frenezie balada să nu uiți 
 Cât de mult pe tine te iubesc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-03-2015 

Doi ochi frumoși, nepăsători

 Ți-am dat inima întreagă, 
 Mi-ai înapoiat-o frântă, 
 Ai fost ființa cea mai dragă, 
 Azi o amintire cruntă. 
  
 Eu ți-am dat amor curat, 
 Tu mie durere-n piept, 
 Nu m-ai iubit cu adevărat 
 Și nu știu dacă este drept. 
  
 Ți-am dat sufletul integral, 
 Fărâme l-ai înapoiat, 
 De-aceea eu am pus final 
 Iubirii care m-a asfixiat. 
  
 Pe tine te-am iubit mai mult 
 Decât cuvintele o spun, 
 Singurătatea mi-e tumult, 
 Și-n suflet chin mereu adun. 
  
 Ceea ce la-nceput simțeam, 
 - Iubirea plină de văpăi... 
 Tot arunc pe-al vieții geam, 
 Căci vreau să uit de ochii tăi. 
  
 Înflăcărați, plini de pasiune, 
 La început seducători, 
 Acuma-s plini de agresiune 
 Doi ochi frumoși, nepăsători. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-03-2015 

Printre stele mii, comete

 Voi când o să-mi duceți dorul 
 Eu de mult mi-oi fi luat zborul, 
 Printre stele mii, comete, 
 - Unde moartea m-o trimete! 
  
 Voi când o să-mi simțiți lipsa, 
 De mult timp voi eclipsa, 
 Pamântu'-ntreg cu zborul meu, 
 Pe voi ce v-am iubit mereu. 
  
 Toate, una câte una, amintirea, 
 Să-mi păstrați vie ca și iubirea, 
 Eu pe fiecare v-am iubit 
 Până-n ziua când m-am prăpădit. 
  
 O eternitate pribeag printre stele, 
 Suflet încărcat de patimi grele, 
 Și de o iubire sățioasă, 
 La momentul ei cea mai frumoasă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-03-2015 

Micul Soare, fiica Lunii

 Mărețul Soare avea un fiu, 
 Măreața Lună o fiică, 
 Încă de când cei doi se știu 
 Iubirea lor se tot complică. 
  
 Captivi mereu în timp și spațiu 
 Ursiți să nu se întâlnească, 
 Sunt prinși într-un amor nesațiu, 
 Destinele să nu-și unească. 
  
 Dară poate, cine știe 
 Și într-o măreață zi, 
 O minune va să fie 
 Și cei doi se vor uni. 
  
 Micul Soare, fiica Lunii 
 Întâlnise-vor pe cer, 
 Și-i va-nvălui, milenii, 
 Un amor plin de mister. 
  
 Imensul gol ce-i despărțea 
 Reuși-vor să-l străbată, 
 Și veni-va poate vremea 
 Să se-ntoarcă imensa roată. 
  
 Să se schimbe sensul vieții, 
 Dragostea să n-aibă margini, 
 Și din densitatea ceții 
 Să se scrie alte pagini. 
  
 Universul să se schimbe, 
 Iar iubirea celestală,
 Între două lumi să plimbe 
 A ei forță colosală. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-03-2015 

Chipul tău frumos și-un curcubeu

 Un dor cumplit m-a-nvăluit iubire, 
 Un dor ce nu știu dacă are sfârșit, 
 Silueta-ți văd, o umbră în privire, 
 Timpul trece, eu, tot singur sunt ursit. 
  
 Ieri am desenat pe nori un soare, 
 Chipul tău frumos și-un curcubeu, 
 Să dea zilelor mele puțină culoare, 
 Și lumină blândă sufletului meu. 
  
 Ieri te-am desenat pe florile de tei 
 Să îți simt din nou parfumul dulce, 
 Te-am mai desenat pe stelele scântei, 
 Și pe aplecata frunză de la salce. 
  
 Azi pe unde trec, te văd și simt un gol, 
 Și nu am cum să te mai strâng la piept, 
 Din viața mea acum trece alt capitol, 
 Și-o eternitate de-ar fi eu te aștept. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-03-2015 

Furnicuța

 Dintr-un mușuroi, săraca, 
 Ieșea dup-o iarnă lungă, 
 Primăvara o-mbrăca 
 Frigul să n-o mai ajungă. 
  
 Mică e cât un grăunte, 
 Dar e hărnicuță foc, 
 Duce-n spate cât un munte, 
 Într-un an nu stă deloc. 
  
 Strânge într-a ei cămară 
 Bunătăți pentru o iarnă, 
 S-aibe până-n primăvară, 
 Când norii nea n-o să mai cearnă. 
  
 Nu se teme nici-un pic, 
 Vrednică-i și curajoasă, 
 În lumea mare, suflet mic, 
 Furnicuța e vănjoasă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-03-2015 

Știe tot pământul

 Adie vântul, 
 Soarele străluce, 
 Pe mine gândul 
 Spre tine mă duce. 
  
 Adie vântul, 
 Pomii au înflorit, 
 Știe tot pământul 
 Cât noi ne-am iubit. 
  
 Vreau pe-o adiere 
 Să ajung departe, 
 De-a ta mângâiere 
 Să am iarăși parte. 
  
 Vreau să fiu o rază 
 Să îți ating chipul, 
 Iar tu a mea oază 
 Ce oprește timpul. 
  
 Vreau din nou iubirea, 
 A noastre inimi pure, 
 Vreau să-ți văd privirea, 
 Iubirea ta să-mi jure. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-03-2015 

Călătoresc ades cu visele

 Călătoresc ades cu visele 
 Înspre amurgul de-altădat', 
 Unde-am gustat din buzele 
 Ce pătimașă mi le-ai dat. 
  
 Se îngâna ziua cu noaptea, 
 Stele începeau s-apară, 
 Iar gura-ți dulce îmi șoptea 
 Iubirea de odinioară. 
  
 Aș vrea să-ntorc acele vremi 
 Să ne învăluie amorul, 
 Aș vrea din vis tu să mă chemi 
 Să mi se topesca dorul. 
  
 Sunt călător pribeag prin vise 
 Unde caut neîncetat, 
 Destinele ce ne-au fost scrise 
 Iar soarta nu ni le-a mai dat. 
  
 Eu am speranță, tu o ai; 
 - Visele împreună ne-or aduce, 
 A tale buze ca-n vis să mi le dai, 
 Să ne contopim cu amorul dulce. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-03-2015 

Un înger te veghează

 Oriunde mergi un înger te veghează, 
 Eu l-am ales, unde mergi te urmează, 
 Dragostea aleg să ne fie văpaie, 
 Ești minunea care aerul mi-l taie. 
  
 Sunt frate cu vântul și te mângâi ușor, 
 Cu a mea adiere îți iau orice dor, 
 Sunt frate cu luna, noaptea ne e mamă... 
 - Mereu a mea inimă, inima ta o cheamă! 
  
 Și te las să cazi în brațele mele 
 Să ne contopim sub o perdea de stele, 
 Să ne fie amorul un univers imens, 
 În afar' de iubire nimic să n-aibe sens. 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-03-2015

Să nu se piardă dragostea în van

 S-a rupt din sufletu-mi o parte, 
 Cerul s-a despărțit în două, 
 Atunci când ai plecat departe 
 Cu lacrimi a-nceput să plouă. 
  
 Mi-ai spus că-i ceva temporar, 
 Și c-ai să te întorci, iubire, 
 Acum te văd din ce în ce mai rar, 
 Îmi ești ușor o simplă amintire. 
  
 Se-ntunecă totul în jurul meu, 
 Zilele mi se prefac în nopți, 
 Îngenunchez, îl rog pe Dumnezeu, 
 Chipul tău în calea mea să-l scoți. 
  
 - Cerul să ne fie al dragostei tavan 
 Și stelele sclipirea din priviri, 
 Să nu se piardă dragostea în van, 
 Să nu ne pierdem noi în amintiri. 
  
 Autor: Răzvan Isac 10-03-2015

Dăruiește-mi...

 Dăruiește-mi o noapte, 
 Dăruiește-mi iubire, 
 Dăruiește-mi mii șoapte, 
 Readu-mă-n simțire. 
  
 Dăruiește-mi o noapte, 
 Dăruiește-mi atingeri, 
 Dăruiește-mi vieți, șapte 
 Și aripi ca de îngeri. 
  
 Dăruiește-mi tu zborul, 
 Către infinit, 
 Dăruiește-mi amorul, 
 Ce-l simt, înzecit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 09-03-2015 

A fost odat', iubirea

 Copacii frunze așterneau 
 Pe potecile înguste, 
 Ochii nosti se întâlneau 
 Din dragoste să guste. 
  
 Așa noi doi ne-am cunoscut, 
 Așa a fost odat' iubirea, 
 Acum un gând necunoscut 
 A mai rămas, e amintirea. 
  
 Se scutura frunza la nuc 
 Atunci când ai plecat, 
 Acum de dor eu mă usuc, 
 Căci timpul nu m-a vindecat. 
  
 Se scuturau atunci petale 
 Și se pierdeau în vânt, 
 Ai dispărut din a mea cale 
 Iubire, fără un cuvânt. 
  
 Se scuturau de ploi și norii, 
 Toamna abia începuse, 
 Tu ai plecat odat' cu zorii 
 Iubirii noastre apuse. 
  
 Autor: Răzvan Isac 09-03-2015 

Înconjurați de primăvară

 Înconjurați de primăvară, 
 Sub un cer culoarea mării, 
 Ne iubim ca-ntâia oară; 
 - Cât infinitatea zării! 
  
 Tu-mi ești culorile iubirii, 
 Înmiresmată cu amor, 
 Dulceața ta, nici trandafirii 
 N-o au în frumusețea lor. 
  
 Înconjurați de anotimpuri, 
 Făclii aprinse, tu și eu, 
 Parcă veniți din alte timpuri, 
 Să ne iubim, acum, mereu. 
  
 Autor: Răzvan Isac 08-03-2015 

Icoană de speranță

 Din cer mănunchi de stele să apuc 
 Să fac din ele - Chipului sfânt o ramă, 
 Căci timpul trece, anii trec, se duc, 
 Eu mă gândesc mereu la tine, mamă. 
  
 Când viața mea e plină de tumult 
 Îmi ești, măicuță, icoană de speranță, 
 Glasul tău duios mereu îl ascult, 
 Căci vorbele tale îmi sunt ca o povață. 
  
 Tu ești chip cioplit din razele de soare, 
 Strălucești în suflet pentru totdeauna, 
 Îmi ești măicuță dragă, viață și culoare, 
 Eternă primăvară, ca tine nu-i niciuna. 
  
 Autor: Răzvan Isac 08-03-2015 

Culori pe un cer închis

 Văd multe culori pe un cer închis, 
 Văd curcubeul, chiar dacă n-a plouat, 
 Mereu te-am iubit cu sufletul deschis, 
 Iar ochii tăi iubire liniștea mi-au luat. 
  
 Tu nu m-ai iubit așa cum ai promis 
 Și m-ai lăsat stingher, pierdut în vise, 
 Aș vrea ca totul să fi fost un vis, 
 Și viețile noastre, destine nescrise. 
  
 Va veni cândva sfârșitul meu iubire, 
 Voi pleca spre zările albastre, 
 Și mă voi închide în veșnică amintire, 
 Fii-voi un alt astru între atâtea astre. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-03-2015 

Cântec pentru ziua ta

 În dar de ziua ta, fata mea dragă 
 Ți-am adus buchet de primăvară, 
 Cu parfumul ei dulce ca o fragă, 
 Ți-am adus-o azi, în zi aniversară. 
  
 Tot ce îți dorești să se împlinească, 
 Visurile toate ce le ai, 
 Toți cei din jurul tău să te iubească 
 Cum și tu iubire lor le dai. 
  
 Precum o altă filă-n cartea vieții tale 
 Primăvara asta să îți fie, 
 Să îți rămână-n suflet cu aromele sale, 
 Să îți aducă-n dar numai bucurie. 
  
 Azi noi îți urăm un sincer: La mulți ani! 
 Să-ți fie viața numai fericire, 
 Domnul te ferește de aprigii dușmani 
 Și scoate-n calea ta numai iubire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-03-2015 

Dor de cei de acasă

 Mi-e dor de mamă și de tată, 
 Mi-e dor de soră și cumnat, 
 Mi-e inima îngenuncheată, 
 De când de acasă am plecat. 
  
 Mă rog în fiecare seară 
 Domnul Sfânt să vă vegheze, 
 Cât timp sunt plecat din țară 
 Ruga mea să vă urmeze. 
  
 O rog și pe Maica Sfântă 
 Să fie mereu cu voi, 
 Și îngerii ce în Rai cântă, 
 Să n-aveți griji și nici nevoi. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-03-2015 

Trimit îngeri la tine

 Trimit cu eterul 
 Spre tine șoapta mea, 
 Și gândul, efemerul, 
 Și toată dragostea. 
  
 Pe adieri de vânt 
 Trimit raze de soare, 
 Și tainicul cuvânt 
 Pe-a curcubeului culoare. 
  
 Trimit îngeri la tine 
 În noaptea cea senină, 
 Când te gândești la mine 
 Și inima-ți suspină. 
  
 Aș vrea să-ți fiu eternul, 
 Aș vrea să-ți fiu amor, 
 Și amândoi destinul 
 Să-l facem mai ușor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-03-2015 

Cu ochi pustii și cruzi

 Ai împins cu înverșunare 
 O inimă-n abisul mare, 
 Și-n cădere tot striga; 
 -Te rog nu mă alunga! 
  
 Inima-mi plină de iubire 
 Cade-n gol, fără oprire, 
 Tot privește-n sus și piere 
 Înghițită de durere. 
  
 Al iubirii noastre vis 
 L-ai uitat de mult închis, 
 Acum zace-n purgatoriu, 
 Amorul nost definitoriu. 
  
 Se frământă, strigă, zbiară; 
 - Cât ar vrea să-l scoți afară! 
 Tu nu vrei să-l mai auzi, 
 Și-l vezi cu ochi pustii și cruzi. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-03-2015 

Picături de suflet

 Picături de suflet sunt versurile tale 
 Scrise pe foi albe ca penele de înger, 
 Sunt parfum divin al dulcilor petale 
 Ce scutură norii, pe pământ, din cer. 
  
 Tu bucuri primăvara și orice anotimp 
 Când scrii poeme atât de minunate, 
 Se oprește o clipă al clepsidrei timp 
 Să asculte a tale simțiri adevărate. 
  
 Picături de suflet, balsam de mângâieri 
 Pentru noi cei care cu drag te citim, 
 Alinare nouă cu versu-ți ne oferi, 
 Și pentru asta noi cu drag îți mulțumim. 

Lui Shanti Nilaya
  
 Autor: Răzvan Isac 05-03-2015 

Ploua... ploua torențial

 Ploua... ploua torențial, tu ai venit, 
 Sub o umbrelă veche, argintie. 
 Să fiu al tău deja eram menit, 
 În piept să-mi ardă dragostea, făclie. 
  
 Eram timid, dar plin de entuziasm, 
 Căci tu erai întâiul meu amor, 
 Trăiam cu tine-atunci parcă un basm, 
 Eram eternul tânăr visător. 
  
 S-a scris pe pagini albe ce-o să fie, 
 Ceea ce ursitoarele-au ursit, 
 Că te voi întâlni și-mi vei da mie, 
 O dragoste cum nu s-a mai găsit. 
  
 Și-om scrie noi povestea de la capăt, 
 Și vom adăuga în ea eternul, 
 Căci ceea ce simțim nu are treacăt; 
 - Așa ne-a fost ursit nouă destinul! 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-03-2015 

Visuri ce ne contopesc

 Cine bate drumul sorții  
 Peste râpele adânci, 
 Cine ia pumnalul morții 
 Ce pândește de pe stânci? 
  
 Sunt eu, fără pic de teamă, 
 Lupt cu moartea și înving, 
 Aud glasul ce mă cheamă 
 Să merg dragostea s-ating. 
  
 Glasul inimii fierbinți 
 Ce m-așteaptă s-o iubesc, 
 Pe nisip ca doi cuminți, 
 Visuri ce ne contopesc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-03-2015 

La umbra crucii mele

 La umbra crucii mele zace-o floare, 
 Tu ai plantat-o când îți era dor, 
 Nu mai treci s-o uzi să-i dai culoare, 
 Să-i mai vorbești și ei de-al nost amor. 
  
 La umbra crucii mele curgeau lacrimi, 
 Acum de mine nu-ți mai amintești, 
 Nu mai vii de cruce să te razimi, 
 Nu mai vii să-mi spui că mă iubești. 
  
 Numai ploaia rece floarea o mai udă, 
 Tu m-ai părăsit iubirea mea, 
 Eu încerc să strig, noaptea să m-audă, 
 La umbra crucii mele să lase o stea. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-03-2015 

Să-ți ispășești osânda

 Abia acum am înțeles, în fine, 
 Că nu am nici-un rost de nu te am, 
 Că viață mea-i pustie fără tine, 
 Mai bine dacă nu te cunoșteam. 
  
 Mă frământ în noapte când visez 
 Cum noi ne-am întâlnit întâmplător, 
 Și îmi doresc să te îmbrățișez, 
 Să te iau din vis, să scap de dor. 
  
 De-ar fi așa ușor nu ai scăpa 
 Și te-aș răpi pentru viața întreagă, 
 În inimă adânc eu mi-aș săpa, 
 Și te-aș întemnița iubire dragă. 
  
 Să-ți ispășești osânda-nchisa-n mine 
 Să nu mai poți nicicând să evadezi, 
 Să mă iubești cum te iubesc pe tine, 
 Doar cu iubire ta să mă imbrățișezi. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-03-2015 

Iubire, fără tine...

 Iubire, fără tine mă simt ca un zombi, 
 Parcă nu am suflet, de lume sunt pierdut, 
 Îmi este greu și mie, e greu pentru ambii, 
 Să recuperăm ce-odată am avut. 
  
 Eu rătăcesc prin lumi ce nu le cunosc 
 Căutând un înger ce poartă chipul tău, 
 Să îți spun ce mult încă te mai iubesc, 
 Că viața fără tine îmi este ca un hău. 
  
 Nu vreau nimic, doar să te am în brațe 
 Să ne privească cerul pe-amândoi, 
 Să ne trimită raze pline de speranțe, 
 Și iubire pură în infinite ploi. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-03-2015 

Da! E primăvară

 Da! E primăvară, 
 Iar eu te strig iubire a mia oară, 
 Vino și ascunde-te în suflet, 
 Să oprești cu dragoste-al meu urlet. 
  
 Vino, dă-mi, ce tu cândva mi-ai luat, 
 Când mugurilor floarea nu le-a dat, 
 Când și zăpezi mai erau așternute, 
 Ai venit și-ai luat glasul vorbirii mute. 
  
 Da! E primăvară, 
 Și lacrimile-n ochi încep să doară... 
 Și amintiri uitate azi revin, 
 Ca un blestem amar, ca și un chin. 
  
 La fel ca atunci când ne-am cunoscut, 
 - Acum e primăvara unui nou început! 
 Cu glasul inimii te chem iubire, 
 De mă auzi tu vino și adu-mi fericire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-03-2015 

De ce-ai venit?!...

 De ce-ai venit dacă tot pleci, 
 De ce prin focuri tu mă treci, 
 De ce mă lași să-ndur pustiul, 
 Să-mi fie casă doar sicriul?! 
  
 Iubește-mă și-alungă moartea, 
 Din inima ta să-mi dai partea, 
 Ce cu drept mi se cuvine -  
 Să gust amorul doar cu tine! 
  
 De ce-ai venit, dacă nu stai, 
 Și-n pieptul tău nu mă mai ai? 
 Vrei să mă vezi numai oftând, 
 După iubirea ta plângând.
  
 Asta iubire nu se cheamă, 
 Nici nu mă mai iei în seamă, 
 Pleci departe pe-al tău drum, 
 Eu din iubire mă fac scrum. 
  
 De-ți va păsa vreodat' de mine 
 Mă vei găsi printre ruine, 
 De visuri sparte fără de culoare, 
 Morminte reci pierdute în uitare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-03-2015 

Sub munții care nasc multe izvoare

 Sub munții care nasc multe izvoare 
 Dorul meu aș vrea să îl îngrop, 
 Sub pașii mărunți de căprioare, 
 Sub iarba verde, la umbra unui plop. 
  
 Sub razele de soare atât de blânde, 
 Sub priviri de păsări migratoare, 
 Dorul meu aș vrea să-l pot ascunde, 
 Sub cerul nopții cu stele căzătoare. 
  
 Și dacă dorul meu ar prinde rădăcini 
 Acolo unde eu l-aș îngropa?! 
 Poate mai amar și mai plin de spini 
 S-ar întoarce și iubirea mi-ar stopa! 
  
 Ce să fac cu el, unde să-l trimit? 
 Să mă lase-n pace dorul greu, 
 S-o iau de la-nceput, să pot fi fericit, 
 Să-i pot face pe plac sufletului meu. 
  
 Poate am noroc și nu se mai întoarce, 
 Și voi reuși să scap de el, 
 Poate-ntr-un final mă va lăsa în pace, 
 Și-mi voi trăi iubirea la un alt nivel. 
  
 Fără dor pustiu, doar eu și fericirea 
 Vom păși în simpli pași de vals,  
 Și voi încerca să-mi recâstig iubirea, 
 Și voi da deoparte tot amorul fals. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-03-2015 

Somnul mi-e țesut din visurile tale

 Somnul mi-e țesut din visurile tale, 
 Gânduri ce se rup, firave, mici petale, 
 Iubirea noastră-i basm pe-o scenă teatrală, 
 Noi simpli actori cu chipuri reci de smoală. 
  
 Din clesidra vieții un timp a mai rămas, 
 Se scurge și acesta ca și ultimul ceas, 
 Din noi rămân acum doar mici fărâme care 
 Se pierd odat' cu vântul ce suflă atât de tare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 01-03-2015 

Se clatină un gând

 Se clatină un gând 
 Și cade, apoi piere, 
 Iubirea-i când și când 
 Otravă, dar și miere. 
  
 Îmi intră-n inimă 
 Și-mi dă aripi să zbor, 
 Apoi cu patimă -   
 Rămân și cu mult dor! 
  
 Și vreau să mă tratez, 
 Dar nu e nici-un leac, 
 Și tot mai mult oftez 
 Și sufăr cât un veac...

 Ce poate fi mai rău 
 Când iubești cu credință?! 
 - Să vezi sufletul tău 
 Pierzându-se în suferință!  
  
 Autor: Răzvan Isac 01-03-2015 

O, dulce primăvară

 - Zambile, ghiocei, narcise... toporași, 
 Și parfum divin de flori de liliac, 
 În suflet mărtișoare candide ne lași 
 O, dulce primăvară, ce mult ne ești pe plac. 
  
 Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul, 
 Și razele de soare ne mângâie pe toți, 
 A trecut și iarna, a luat cu ea și gerul, 
 O, dulce primăvară, a tale flori le scoți. 
  
 Din florile frumoase îți voi face cunună, 
 Căci tu ești declarată regina primăverii, 
 Să strălucești iubire sub clarul de lună, 
 Când se retrage ziua și lasă locul serii. 
  
 Cu drag îți dau a mea inimă, mărțișor 
 S-o ții la pieptul tău, lângă a ta să bată, 
 Îți împletesc cu ea cuvintele de-amor 
 Să mă iubești la fel, sau mai mult viața toată. 
  
 Autor: Răzvan Isac 01-03-2015