Furnicuța

 Dintr-un mușuroi, săraca, 
 Ieșea dup-o iarnă lungă, 
 Primăvara o-mbrăca 
 Frigul să n-o mai ajungă. 
  
 Mică e cât un grăunte, 
 Dar e hărnicuță foc, 
 Duce-n spate cât un munte, 
 Într-un an nu stă deloc. 
  
 Strânge într-a ei cămară 
 Bunătăți pentru o iarnă, 
 S-aibe până-n primăvară, 
 Când norii nea n-o să mai cearnă. 
  
 Nu se teme nici-un pic, 
 Vrednică-i și curajoasă, 
 În lumea mare, suflet mic, 
 Furnicuța e vănjoasă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-03-2015