Ploua... ploua torențial

 Ploua... ploua torențial, tu ai venit, 
 Sub o umbrelă veche, argintie. 
 Să fiu al tău deja eram menit, 
 În piept să-mi ardă dragostea, făclie. 
  
 Eram timid, dar plin de entuziasm, 
 Căci tu erai întâiul meu amor, 
 Trăiam cu tine-atunci parcă un basm, 
 Eram eternul tânăr visător. 
  
 S-a scris pe pagini albe ce-o să fie, 
 Ceea ce ursitoarele-au ursit, 
 Că te voi întâlni și-mi vei da mie, 
 O dragoste cum nu s-a mai găsit. 
  
 Și-om scrie noi povestea de la capăt, 
 Și vom adăuga în ea eternul, 
 Căci ceea ce simțim nu are treacăt; 
 - Așa ne-a fost ursit nouă destinul! 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-03-2015