Copacii frunze așterneau
Pe potecile înguste,
Ochii nosti se întâlneau
Din dragoste să guste.
Așa noi doi ne-am cunoscut,
Așa a fost odat' iubirea,
Acum un gând necunoscut
A mai rămas, e amintirea.
Se scutura frunza la nuc
Atunci când ai plecat,
Acum de dor eu mă usuc,
Căci timpul nu m-a vindecat.
Se scuturau atunci petale
Și se pierdeau în vânt,
Ai dispărut din a mea cale
Iubire, fără un cuvânt.
Se scuturau de ploi și norii,
Toamna abia începuse,
Tu ai plecat odat' cu zorii
Iubirii noastre apuse.
Autor: Răzvan Isac 09-03-2015
Pe potecile înguste,
Ochii nosti se întâlneau
Din dragoste să guste.
Așa noi doi ne-am cunoscut,
Așa a fost odat' iubirea,
Acum un gând necunoscut
A mai rămas, e amintirea.
Se scutura frunza la nuc
Atunci când ai plecat,
Acum de dor eu mă usuc,
Căci timpul nu m-a vindecat.
Se scuturau atunci petale
Și se pierdeau în vânt,
Ai dispărut din a mea cale
Iubire, fără un cuvânt.
Se scuturau de ploi și norii,
Toamna abia începuse,
Tu ai plecat odat' cu zorii
Iubirii noastre apuse.
Autor: Răzvan Isac 09-03-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu