Era într-o seară...

 Era într-o seară-n asfințit, 
 Când stele începeau s-apară, 
 Din al tău trup neprihănit 
 Mi-ai dat să gust întâia oară. 
  
 Buzele-ți dulci, fagur de miere, 
 Am sărutat atât de lung, 
 Și-acum inima mea tot cere 
 La a ta inimă să ajung. 
  
 Era într-o seară când noi doi 
 A noastre suflete am unit, 
 Spre stele-am pornit amândoi, 
 Și printre stele ne-am iubit. 
  
 Ca doi luceferi strălucim 
 Pe înalta boltă albastră, 
 În veșnicie ne iubim, 
 Și veșnicia-i casa noastră. 
  
 Autor: Răzvan Isac 31-12-2014 

Uscate suflete de dor

 Uscate flori a noastre vise, 
 Uscate suflete de dor, 
 Amoruri ce nu au fost scrise, 
 Pierdute-n albul unui nor. 
  
 Un tei înalt privesc și azi, 
 El știe primul nost sărut, 
 Aș vrea din nou la piept să-mi cazi, 
 Cum o făceai cândva, demult. 
  
 A noastre vise aș vrea să ud 
 Cu clipele de neuitat, 
 Glasul tău din nou s-aud, 
 Să te întorci de-unde-ai plecat. 
  
 Uscate flori azi din nou verzi, 
 Suflete pline de culoare, 
 De mine să nu te mai pierzi 
 Căci tu ești dragostea mea mare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-12-2014 

Bajo el agua de los mares

No te tengo a mi lado,
Ya no se nada de ti,
Me voy a morir llorando
Y tu no sabras de mi.

Bajo el agua de los mares,
Bajo las montañas altas,
E buscado en mil lugares,
Y no se donde estas.

Tengo dolor en mi alma,
Y mi corazon no late,
A mi nadie me ama,
Yo no puedo olvidarte.

Autor: Razvan Isac 29-12-2014

Seamos amor eterno

Estas tan cerca y tan lejos,
Te veo en miles de espejos,
Tu eres mi luz brillante,
Mi infinito amor, mi amante.

Seras tu mi sol, mi luna,
Mas hermosa que ninguna,
Sea yo tu cielo entero,
Susurandote - Te quiero!

Seamos amor eterno,
Siempre dulce, siempre tierno,
Seamos el infinito,
De un amor no prohibido.

Autor: Razvan Isac 29-12-2014

Dac-o fi

 Dac-o fi să mi se ducă 
 Viața ca un fulg de nea, 
 M-oi topi pe-a tale buze 
 Neștiut de nimenea. 
  
 Mă voi transforma apoi 
 În a tale lacrimi seci, 
 Când necontenit vei plânge 
 Umbra amintirii reci. 
  
 Dac-o fi să uiți cu timpul 
 Cine-am fost, unde-am plecat, 
 Eu îți voi aduce aminte 
 Cine sunt cu adevărat. 
  
 S-or topi pe-a tale buze 
 Fulgi de nea, iernile multe, 
 Tu vei știi mereu iubire 
 Cin' mereu o să te asculte. 
  
 Autor: Răzvan Isac 28-12-2014

Întoarce tu iubire

 Întoarce tu iubire 
 Privirea către mine, 
 Întinde-ți brațele, 
 Cuprinde-mă cu dor.

 Păstrează-mi amintire, 
 În gând mereu mă ține, 
 S-atingem astrele 
 Învăluiți de amor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-12-2014

Dragă-mi ești

 Dragă-mi ești ca dragostea, 
 Dragostea ce-n suflet port, 
 Tu nu poți să fi a mea, 
 Și acest gând eu nu-l suport. 
  
 Dragă-mi ești ca un luceafăr, 
 Luceafăr din miez de noapte, 
 Precum o floare de nufăr, 
 Dragi îmi sunt a tale șoapte. 
  
 Dragă-mi ești ca un sărut, 
 Acel sărut ce vreau să-ți dau, 
 Ca prin magie apărut 
 Pe buzele-mi să pot să-l iau. 
  
 Îmi ești tot dragă, și-mi vei fi 
 Mai mult decât tot universul, 
 Cât te-am iubit, te voi iubi 
 Știu că doar eu îți sunt alesul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-12-2014

Frumoasă stea

Să strălucesc cu tine-n noapte, 
Să fiu la fel ca tine, o stea, 
Să-ți dăruiesc a mele șoapte, 
Numai o clipă de-aș putea.

Frumoasă stea pe ceru' înalt 
În nopți târzii eu te privesc, 
Sunt trist când cerul e inorat 
Și-n noapte nu te mai găsesc.

Frumoasă stea, strălucitoare 
A mele nopți tu luminezi, 
În vise-mi ești stea căzătoare 
La pieptul meu să te așezi.

Frumoasă stea, luceafăr blând 
Dragostea-n mine ai trezit, 
Pe când eram suflet plăpând 
De tine m-am îndrăgostit.

Autor: Răzvan Isac 22-12-2014

Scrisoare către Moș Crăciun

De m-ai întreba vreodată, 
Moș Crăciun ce îmi doresc, 
O dorință am, curată, 
Să fiu cu fata ce-o iubesc.

Dară Moșul nu întreabă 
De aceea azi îi scriu, 
Dacă poate, fără grabă, 
Să te aducă într-un târziu.

Să te am la pieptul meu, 
Inima din nou să-mi bată, 
Să simt că trăiesc și eu, 
Iubindu-te, frumoasă fată.

....................................

Moș Crăciun nu îți cer multe, 
Vreau inima ta s-asculte, 
O dorință a mea mai veche, 
Să fiu cu sufletul pereche.

Autor: Răzvan Isac 21-12-2014

Fărâme mici de suflet

Suntem două frunze mișcate de vânt, 
Fără de putere, fără de cuvânt, 
Suntem ca nisipul ce marea îl mângâie, 
Fărâme mici de suflet în vântul ce adie.

Suntem vise care în dragoste mai cred, 
Și care câteodată în negură se pierd, 
Suntem jumătăți de inimi căutând, 
O altă jumătate, un suflet completând.

Cu fire de iubire a noastre inimi țesem, 
Oriunde ne vom duce iubirea s-o avem, 
Să nu fim două frunze legănate-n vânt, 
Și nici două umbre pierdute pe pământ.

Autor: Răzvan Isac 20-12-2014

Ai tăi ochi

 Ai tăi ochi îmi poartă ură 
 Și m-alungă din privirea-ți, 
 Pe veci tu-mi vei fii iubirea, 
 Eu iubindu-te pieri-voi. 
  
 Să-ți dau dragostea nu pot, 
 Și nici inima să-ți dau, 
 Căci de mult m-ai dat uitării, 
 De mult eu îți port iubirea. 
  
 Cât aș vrea să poți iubire 
 O clipă să mi te apropii, 
 Să îți mângâi iarăși chipul 
 Ai mei ochi să nu mai plângă. 
  
 Cât aș vrea să fiu eu ploaia 
 Care bate-n geamul tău, 
 Când tu singură în casă 
 Vei gândi la ce-am fost noi. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-12-2014

De câte ori

 De câte ori mă simt pierdut 
 În palme îmi pun capul, 
 Nu știu nici ce e de făcut, 
 Nici ce-i în sufletu-mi săracul. 
  
 De câte ori tu îmi lipsești 
 Inima simt că se oprește, 
 Nu știu pe unde rătăcești, 
 Nici gândul meu nu te găsește. 
  
 De atâtea ori te-am căutat, 
 Dar nu ți-am găsit pașii, 
 În urma ta nu ai lăsat 
 Decât mult dor ca să mă sfâșii. 
  
 De câte ori mă pierd, te caut, 
 Dar nicăieri nu te găsesc, 
 Îți când durerea mea din flaut, 
 Pe note-ți spun cât te iubesc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 16-12-2014

Lasă-mă îndrăgostit

 Mâine o-i fi cum tu vei vrea, 
 Azi te rog mă lasă așa, 
 Lasă-mă îndrăgostit 
 De-al tău dulce glas șoptit. 
  
 Mâine uită-mă de vrei, 
 Azi privește-n ochii mei, 
 Și citește a mea iubire, 
 Mâine poate-i amintire. 
  
 Da-mi și azi o mângâiere, 
 Gura, fagure de miere, 
 Mâine de nu s-o putea, 
 Voi fi singur cu-a mea stea. 
  
 Mâine de voi fi pribeag, 
 Azi vreau să îți mai fiu drag, 
 Să mai stăm sub lună plină, 
 Într-o dragoste deplină. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-12-2014

Noi doi și o lume veche

 Noi doi și o lume veche 
 Timpuri greu de străbătut, 
 Suflete făr' de pereche, 
 Ce nu s-au mai cunoscut. 
  
 N-a fost scris să ne unim 
 În dulcea taină a iubirii, 
 Doar în vis să ne întâlnim, 
 Într-o lume a nemuririi.
  
 Gândul meu fulgerător, 
 S-ar fi îndreptat spre tine, 
 Chipul tău fermecător, 
 Să-l fi oprit, să-i fie bine.

 Noi doi și-ale noastre vise 
 Perechi fără de pereche, 
 Două suflete închise 
 Într-o lume tot mai veche. 

 Pentru a mele patimi multe
 Nici-un vindec nu există,
 N-are cin' să mă asculte
 Nimeni cu mine nu stă.

 Deseori mă lupt cu mine
 Să-i dau pace inimii,
 S-o dezleg de-un dor ce-o ține
 Prinsă în uitarea vremii...
  
 Autor: Răzvan Isac 13-12-2014

N-am să renunț

 N-am să renunț la tine, 
 N-am să renunț la viața mea, 
 Te port printre suspine, 
 Te poartă inima și ea. 
  
 Te poartă gândurile mele, 
 Buzele-mi poartă al tău sărut, 
 Te poartă cerul printre stele, 
 Și al meu suflet tot mai mult. 
  
 N-am să renunț la tot ce am, 
 -La tine niciodată! 
 Ești tot ce-n viața mea vroiam, 
 Tu-mi ești viața toată. 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-12-2014

Nici te mai judec, nici te plac

 Când tu nu ești 
 Nici soare nu-i, 
 De mă iubești 
 Nimic nu spui. 
  
 De eu sunt rău, 
 Și tu ești rea, 
 De sunt al tău, 
 Tu ești a mea. 
  
 Când tu nu ești 
 Se ascunde luna, 
 Când rătăcești 
 Caut întruna. 
  
 Pe după stele, 
 Rând pe rând, 
 Visele mele 
 Și-al meu gând. 
  
 Să te găsesc 
 E tot ce vreau, 
 Să te iubesc, 
 La piept să-ți stau. 
  
 ................................. 
  
 Azi nu mai ești, 
 Și-n a mea minte, 
 Te rătăcești 
 Printre cuvinte. 
  
 S-a pierdut tot 
 Într-un abis, 
 Eu nu mai pot, 
 Mă dau învins. 
  
 Să mă tot lupt 
 Să ies afară, 
 Sufletul rupt 
 Îmi este iară. 
  
 Inima-i frântă 
 De-un amor, 
 Sunt luat la trântă 
 De-al tău dor. 
  
 Nu am nici vindec, 
 Nici-un leac, 
 Nici te mai judec, 
 Nici te plac. 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-12-2014

Și de-o fi să mor

 Și de-o fi să mor 
 Nu vă fie dor, 
 Mă-ngropati în vale 
 Fără cânt de jale. 
  
 La al meu mormânt 
 Puneți ceva sfânt, 
 Și plantați o floare 
 Privind către soare. 
  
 Și de-o fi să mor 
 Vreau lângă izvor, 
 Să mă îngropați 
 Între teii înalți. 
  
 Să le simt parfumul, 
 Pașii voști pe drumul, 
 Ce trece aproape, 
 De ale mele pleoape. 
  
 Autor: Răzvan Isac 10-12-2014

De nu vei știi

 De nu vei știi, ți-oi arăta
 Sărutându-te, amorul,
 Să nu pierzi timpul a căta
 Al dragostei mele, izvorul.

 Vreau să gust buzele tale,
 Să îți întâlnesc privirea,
 S-avem gândurile goale
 Și în suflet doar iubirea.

 Să ne contopim cu vântul,
 Să ne poarte-n depărtare,
 Să privim de sus pământul
 Și albastrul de pe mare.

 Autor: Răzvan Isac 10-12-2014

Dedicată vouă

 Prietenii-mi sunt tot ce am, 
 Tot ce am avut vreodată, 
 Mihăiță, Răzvan, Leo, Lucian, 
 -Prieteni pentru viața toată. 
  
 Împreună, frați de sânge, 
 Împreună de neînvins, 
 Când unul din noi va plânge, 
 Ceilalți îl opresc din plâns. 
  
 Vorba bună aduce multe, 
 Mie mi-a adus prieteni, 
 Care știu să mă asculte, 
 Cum nu mă ascultă nimeni. 
  
 Autor: Răzvan Isac 08-12-2014

Dulce dragoste nebună

 Dulce dragoste nebună,  
 Dulce floare de cireș, 
 Să te văd sub clar de lună, 
 Când în calea mea tu ieși? 
  
 Îți vorbesc, dar parcă tac, 
 Tu n-auzi ce vreau a spune, 
 Din suflet cum să desfac, 
 Dorul ce mi se tot pune? 
  
 Simt al tău parfum departe, 
 Vântul glasul tău îl poartă, 
 Cum să fac s-am și eu parte 
 De-al tău chip, de altă soartă? 
  
 Autor: Răzvan Isac 08-12-2014

Trece luna printre ramuri

 Trece luna printre ramuri, 
 Eu aștept încă să vii, 
 Ochii-mi ațintiți la geamuri, 
 Urmăresc pașii-ți... nu știi. 
  
 Nopțile-mi sunt toate reci, 
 Nici în suflet n-am căldură, 
 Nici prin visu-mi nu mai treci, 
 Să mai gust din a ta gură. 
  
 Tot aștept noaptea să treacă, 
 Urmărind poteca goală, 
 Nu te văd, dorul nu pleacă, 
 Și mai mult mă bagă-n boală. 
  
 Multe nopți de veghe fie, 
 Mult să vii te-oi aștepta, 
 Cu sufletu-n agonie, 
 Multe nopți voi mai lupta. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-12-2014

Mi-e dor ca să te am

 Vântul bate, mișcă teiul 
 Și-a lui crengi îmi bat în geam, 
 M-au prins zorii cu condeiul 
 Scriind: "Mi-e dor ca să te am". 
  
 Luna încă-i la fereastră 
 Mă privește-n timp ce scriu, 
 Despre noi, iubirea noastră, 
 Lângă tine vreau să fiu. 
  
 Să mă joc prin păru-ți galben, 
 Fir de aur, flori de tei, 
 Să se întâlnească-n eden 
 Ai tăi ochi cu ochii mei. 
  
 Al nost eden fie lumea, 
 Și noi doi lumea să fim, 
 Tu pe veci iubirea mea, 
 Noi pe veci să ne iubim. 
  
 Dacă viața mi-e poveste, 
 De amor aș vrea să fie, 
 Peste tot să umble veste 
 Că ți-am dat iubirea ție. 
  
 Să fim inimi plămădite
 Din explozia de gânduri, 
 Sentimentele unite 
 Care ne-au adus alături. 
  
 Ochii închiși, cuprinși de vrajă,
 Să-i avem, vrăjiți să fim, 
 Luna să ne stea de strajă 
 În timp ce noi ne iubim. 
  
 Vântul bate, mișcă teiul 
 Și-a lui crengi îmi bat în geam, 
 Las din mână acum condeiul, 
 Scris-am: "Mi-e dor să te am". 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-12-2014

Fericirea... casa iubirii ce-o dorești

 Un ceas de aur nicicând nu va face 
 Ca timpul tău să fie prețios, 
 Gândul îți vorbește, inima îți tace 
 Și al tău suflet rămâne tot sfios. 
  
 Se pierde timpul căutând amorul, 
 Gândirile asemeni se vor pierde, 
 A ta jumătate va fi numai dorul,  
 Dor ce cu încetul sufletu-ți va arde. 
  
 Timpul prețios ți-l face doar iubirea, 
 Ai pe zi ce trece motiv ca să trăiești, 
 Odată ce-ai aflat-o lasă fericirea 
 Că să fie casa iubirii ce-o dorești. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-12-2014

Am chemat în vis iubirea

 Am chemat în vis iubirea, 
 Dar ea visul n-a găsit, 
 Rătăcește cu neştirea, 
 Nu știu unde a poposit. 
  
 Din vis m-a trezit o șoaptă, 
 -Vino tu iubire, hai, 
 Inima-mi tot stă deșteaptă 
 Mângâierea ta să-i dai. 
  
 Unde te-ai pierdut când eu 
 Am nevoie atât de tine? 
 Vino tu în visul meu 
 Și mă scapă de suspine. 
  
 Dă-mi al tău sărut, ș-apoi 
 Mă mângâie c-o îmbrățișare, 
 Să pot împărți la doi, 
 Viața și a mea visare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-12-2014

Într-un colț de gând

 Vreau să-ți dăruiesc ceea ce sunt, 
 Versurile mii ce ți le-am scris, 
 Legământul sfânt pe acest pământ, 
 Și visele în care-mi ești tot vis. 
  
 Vreau o dorință din pulbere de stele, 
 Să se îndeplinească, atâta sper, 
 Te vreau pe tine, dorința vieții mele, 
 Să-mi fii o stea pe infinitul cer. 
  
 Vreau să mai scriu versuri inc-o mie, 
 Toate de amor să ți le scriu, 
 Dragostea noastră veșnică să fie, 
 Veșnică dorință să îți fiu. 
  
 Dragoste vreau să îți dedic poeme, 
 Să le scriu pe al tău suflet blând, 
 Să îți amintești, poate peste vreme, 
 Că te am cu mine într-un colț de gând. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-12-2014

Scrisoare ție

 Iubita mea, îți scriu aceste rânduri, 
 Căci dorul nu mă lasă să adorm, 
 Chipul tău îmi e prezent în gânduri, 
 Amorul ce ți-l port este enorm. 
  
 De-ar fi calvarul tot să mi-l cunoști, 
 Dorința mea să fiu cu tine acum, 
 Nu am mai fi nici tu, nici eu anoști, 
 Dorințele nu ni s-ar face scrum. 
  
 Vântul vreau să poarte a mele vorbe, 
 Să le ducă pân' la al tău suflet, 
 Dragoste, te rog nu mă mai fierbe, 
 Nu mă îneca în al meu plânset. 
  
 Iubita mea, îți scriu în miez de noapte, 
 Vorbele ce n-am putut să-ți spun, 
 Sunt puse-n fața sorții a mele șoapte, 
 Din suflet dragostea vreau s-o adun. 
  
 Tu întinde palma, în palmă să îți pun 
 Inima mea ce bate pentru tine, 
 Și al meu suflet de dragoste nebun 
 Doar lângă tine scapă de suspine. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-12-2014

Pe-a tale buze

 Pe-a tale buze de mătase 
 Purtai sărut ucigător, 
 Eu nu vroiam, dar se întâmplase, 
 Te-am sărutat și acuma mor. 
  
 Să mor din dragoste nu-i rău, 
 Să mor din pricina iubirii, 
 Oricând mi-ai da sărutul tău, 
 L-aș accepta împotriva firii. 
  
 Pe-a tale buze porți veninul 
 Iubirii ce mi-e interzisă, 
 În suflet mi-a rămas suspinul, 
 Și inima în dor închisă. 
  
 Mai dă-mi să gust otrava ta, 
 De-ar fi să-ți mor pe brațe, 
 Alintă-mă și nu uita 
 De sufletu'-mi plin de speranțe. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-12-2014

Un dor nesăbuit și rece

 Noi doi iubindu-ne-n amurg 
 Pe plaja insulei pustii, 
 Din ochii mei lacrimi tot curg, 
 Visul meu tu n-ai cum să-l știi. 
  
 E doar un vis al meu în noapte, 
 Căci te doresc, tu poate nu! 
 În al meu suflet numai șoapte, 
 În al meu suflet numai tu. 
  
 Între noi doi un mare zid 
 S-a ridicat și se numește, 
 -Distanța timpului arid... 
 Pe noi doar dorul ne unește. 
  
 Îmi ești, îți sunt, ne suntem oare? 
 Iubire-n asfințit de soare, 
 Peste-ale noastre vise trece 
 Un dor nesăbuit și rece. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-12-2014 

Un orizont nemărginit

 Nu mă uit nicicând în urmă, 
 Și nu regret ce am lăsat, 
 În final totul se rezumă 
 La ce-am avut de câștigat. 
  
 Mi-am urmat inima, ea știe, 
 Spre cine ochii să-mi îndrept, 
 La pieptul meu acum să fie, 
 Iubirea ce de mult aștept. 
  
 Ai mei ochi triști și întunecați 
 Erau până să te întâlnesc, 
 Acum de dragoste însetați 
 Sunt ochii care te privesc. 
  
 Am tot căutat adăpost, 
 Și cui iubirea mea s-o dau, 
 Din totdeauna tu ai fost 
 Ce lângă mine de mult vreau. 
  
 Un orizont nemărginit 
 Azi dă contur iubirii mele, 
 Visul îmi este împlinit, 
 Sunt eu lumina unei stele. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-12-2014

A mele gânduri tainic cern

 A mele gânduri tainic cern 
 Înspre amurg când ziua piere, 
 Iubirea mi-e blestem etern, 
 Ce drept tribut inima-mi cere. 
  
 Nu doar o dat', de atâtea ori, 
 Iubirii inima i-am dat, 
 Să pot simți ai ei fiori, 
 De atâtea ori m-am înșelat. 
  
 La pieptul meu să vii, să cazi 
 Din umbra zilei încă sper, 
 Să mă nasc din lumină azi, 
 Mâine-n lumină ca să pier. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-12-2014

E ziua noastră... români de pretutindeni

E ziua noastră, a tuturor, 
Români de pretutindeni,
Oriunde am fi, ne fie dor, 
De-a noastră țară, de oşteni. 

De cei ce și-au apărat glia, 
Și au plătit cu prețul vieții... 
-Eu dac-ar fi, azi las moșia, 
Și plec să îmi apăr urmașii. 

Nu stați deoparte, și cu toții 
La arme să ne întâlnim, 
Să aibă fiii și nepoții, 
Ce moșteni când n-o să fim. 

A noastră țară-i o comoară, 
De noi depinde s-o păstrăm, 
Și alți ostași de-ar fi să moară, 
Toți pentru ea viața s-o dăm. 

La rândul nostru am moștenit-o, 
Ca moștenire să o dăm, 
Viața mulți ne-am fi jertfit-o 
În urmă viață să lăsăm. 

Autor: Răzvan Isac 30-11-2014

De-am fi în lume numai noi

 De-am fi în lume numai noi, 
 Nimeni să nu ne știe, 
 Ascunși de ochi străini și goi, 
 Iubindu-ne-n vecie. 
  
 Eu n-aș mai fi un soare trist 
 Cu raze tot mai reci, 
 Rugându-mă să mai rezist, 
 Pe ceru-mi tu să treci. 
  
 Din umbra depărtatei stele, 
 O altă stea va răsării, 
 Lumină să-i dea vieții mele, 
 Tot așteptându-te să vii. 
  
 În ochii tăi mari, minunați 
 Să se reflecte luna, 
 Să fii în gândul meu nesaț, 
 De-acum, întotdeauna. 
  
 Să pot eu să mă desfășor 
 Așa cum îmi doresc, 
 Să-mi fie cu mult mai ușor 
 Pe tin' să te iubesc. 
  
 Să am de acum raze văpăi 
 Precum o inimă incinsă, 
 Dragostea ta și ochii tăi, 
 Să-mi fie ca o stea aprinsă.
  
 Credință să ne fie Domnul, 
 Dragostea al nost altar, 
 Iubirea să ne fie imnul 
 Și-al nost nemărginit hotar. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-11-2014

Tată...

 Mi-ai fost părinte exemplar 
 Ce m-a învățat atâtea, 
 Cu tine am văzut totul clar, 
 Vedeam realitatea. 
  
 N-a fost o clipă-n viața mea 
 Tu să nu fi cu mine, 
 Acum pe cer îmi ești o stea 
 Mie mi-e dor de tine. 
  
 Eu azi mă plimb pe unde noi 
 Când eram mică ne plimbam, 
 În suflet lacrimi mii cad ploi, 
 Căci astăzi tată nu te am. 
  
 Cât mi-aș dori să pot de mână 
 O clipă să te țin, 
 Ca altădat', noi împreună
 O clipă să mai fim. 
  
 Prin locuri care azi sunt sfinte 
 Aș vrea cu tine să mai stau, 
 Tu mi-ai fost cel mai bun părinte, 
 Cum timpul înapoi să dau? 
  
 De-aș putea aș schimba soarta 
 Dară știu că nu se poate, 
 În vis îl mai văd pe tata 
 Aproape-n fiecare noapte. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-11-2014

Tus miradas son veneno

Tu silencio duele mucho,
Tus miradas son veneno,
En mi mente solo escucho,
La tormenta y un trueno.

Me voy a ir lejos de ti,
A contemplar mi soledad,
Voy a llevar dentro de mi,
Un amor puro, de verdad.

Es el amor que yo senti,
Primera vez cuando te vi,
Puse toda mi fe en ti,
Mi gran amor, hoy te perdi.

El alma de mi cuerpo sale,
Yo me hundo en el olvido,
La vida para mi no vale,
Desde cuando te has ido.

Autor: Rãzvan Isac 29-11-2014

Fost-am stele sfinte

 Fost-ai tu crăiasa mea din basme, 
 Ce atât de mult te-am adorat, 
 Azi amândoi suntem fantasme, 
 Pe care iubirea le-a abandonat. 
  
 Fost-am noi odată pe cer stele sfinte, 
 Ce s-au stins să cadă în păcat, 
 Am păcătuit și azi suntem morminte, 
 Pe care și timpul se pare le-a uitat. 
  
 Fost-am eu o barcă printre valuri, 
 Cu a mele vele rupte-n vânt, 
 Fost-am suflet plin de idealuri, 
 Ce visa să fie veșnic pe pământ. 
  
 Fost-ai portu'-n care vroiam să ajung, 
 Să las ancora și să rămân cu tine, 
 Fost-ai tu crăiasa cu părul blond și lung, 
 Ce m-a făcut să sper în clipele senine. 
  
 Autor: Răzvan Isac 27-11-2014 

Dor de noi

Mi-e dor de noi, mi-e dor de mare, 
De nisipul fin, de razele de soare, 
Mi-e dor să îți mai fie dor de mine, 
De albastrul cerului în zilele senine.

Mi-e dor de lacul unde atâtea seri 
Am stat îmbrățișați, parc-a fost ieri, 
Mi-e dor să te mai iau de mână iară, 
Să stăm îmbrățișați încă o seară.

Mi-e dor de tot și totul azi mă doare, 
Inima-n piept pe zi ce trece moare, 
Bate tot mai încet, bătăile-i sunt seci, 
Și din amintire ai vrea acum să pleci.

În amintire port ce odată am avut, 
O lume de vise ce toată s-a pierdut, 
Odinioară ai fost pentru mine lumea, 
Atâtea vise strânse ce nu le pot avea.

Și de-ai pleca eu ce-aș putea să fac? 
Aș rămâne singur în noapte lângă lac, 
Aș rămâne singur c-o salcie bătrână, 
Pe ea aș ruga-o cu mine să rămână.

Autor: Răzvan Isac 26-11-2014

Albinuța și-al ei stup

 Și mergând pe-o potecuță, 
 Mă-ntâlnesc c-o albinuță. 
 Și o întreb: 
 - Albină dragă, încotro așa grăbită? 
 Ea-mi răspunde obosită; 
 - Iaca-s tristă c-a mea miere 
 Nu știu unde toată piere, 
  
 Stupul meu este prădat, 
 Toată munca mea au luat. 
 -Cine crezi c-a fost în stare 
 De-o asemenea trădare? 
  
 Albinuța tace, plânge, 
 Și-a ei lacrimă-mi ajunge 
 Pân' la suflet și mă seacă, 
 Albinuța tristă pleacă. 
  
 Ce-aș putea acum să fac 
 Albinuța să o împac? 
 Cum să-i dau înapoi mierea 
 Să-i pot alina durerea?... 
  
 Stau la pândă într-o zi 
 Să văd cine-ar putea fi, 
 Nu mare mi-a fost mirarea, 
 Să văd străbătând cărarea, 
  
 După umbra-i se ascundea, 
 Știind că nimeni nu-l vedea, 
 Era mic, dar sprinten foc 
 Un vulpoi viclean... noroc! 
  
 Țanțos mergând pe cărare 
 Iată, hoțul nostru apare, 
 Eu pregătit c-o crăcană 
 Vreau să-i întind o capcană. 
  
 Timp nu trece mult și hoțul 
 În capcană-și prinde botul, 
 Și fugind, uitând de miere 
 A început tare să zbiere... 
  
 -Auuu, ce tare m-am lovit, 
 Să mai fur m-am ostoit, 
 Miere deloc nu mai vreau, 
 Toată înapoi ți-o dau. 
  
 Eu fără să stau pe gânduri 
 Am trimis vreo câțiva fluturi, 
 Să îi dea vestea cea mare 
 Albinuței tristă tare... 
  
 Acum că are mierea toată, 
 Albinuța-i încântată.
 Mă bucur, planu' a reușit 
 Și albinuța a zâmbit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-11-2014

Iubirea-i sâmbure de viață

 Iubirea-i sâmbure de viață 
 Pentru inimă și suflet, 
 Iubirea însăși e speranță, 
 E și lacrimă și zâmbet. 
  
 Când o guști este ca mierea, 
 Dulce-i când în suflet vine, 
 Cu ea poți să simți durerea, 
 Tot ea vindecă suspine... 
  
 O dată ți-am simțit parfumul, 
 -Ah, iubire câmp de flori, 
 Și mi-am ales în viață drumul 
 Ghidat fiind de-ai tăi fiori. 
  
 Te-am urmat în lumea-ntreagă 
 Și ne-am iubit cum ne iubim, 
 Ce simțim nimeni nu dezleagă, 
 Nimeni nu simte ce simțim. 
  
 Prin ce ne leagă suntem veșnici, 
 Asemeni astrelor cerești, 
 Din ce în ce tot mai puternici, 
 Căci te iubesc și mă iubești. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-11-2014

Sub mii de stele, clar de lună

 Sufletu' plânge și te cheamă
 Din trecutul de altădat',
 Durerea să i-o iei în seamă, 
 Să-i dai iubirea ce ți-a dat. 
  
 Sub cerul liber noaptea ies 
 Ca să privesc spre stele, 
 Demult sub ele, atât de des 
 Te țineam în brațele mele. 
  
 Stăteam pe frunze răsfirate 
 Căzute în toamna trecută, 
 Ne mângâia luna pe spate, 
 Iubirea ne era plăcută. 
  
 Acum s-a strâns atâta dor 
 În sufletu-mi săracul, 
 C-aș vrea atât de mult să mor, 
 Să mă usuc precum copacul. 
  
 Să fiu un ram uscat în vânt, 
 Să fiu o frunză moartă, 
 Îngropată în pământ 
 De nepăsare și de soartă. 
  
 De-mi dai al tău sărut, o dată,
 Cu a tale buze dulci și moi, 
 Poate și timpul de altădată 
 S-ar întoarce către la noi. 
  
 Poate am fi cum noi eram, 
 Când ne unea iubirea, 
 Sub cerul liber ne juram, 
 S-atingem nemurirea. 
  
 Sub mii de stele, clar de lună, 
 Noi doi și ale noastre șoapte... 
 Nu mai suntem împreună, 
 S-a pierdut totul în noapte. 
  
 Tu poate alți ochi ți-ai ales 
 Să îți reflecte chipul, 
 Plecarea nu ți-am înțeles, 
 Cum nu înțeleg nici timpul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-11-2014

Să îți vorbesc doar cu privirea

 Nu vreau să-ți scriu o simplă melodie, 
 Chiar dacă inima-mi spune s-o fac, 
 Nu vreau să-ți scriu o simplă poezie, 
 Prefer să te privesc și apoi să tac. 
  
 -Să tac, să îți vorbesc doar cu privirea, 
 Ș-apoi să ne pierdem printre stele, 
 În ochii mei tu să găsești iubirea, 
 Și clipele ce fără tine-s grele. 
  
 Nu vreau să-mi fii un simplu gând pierdut, 
 În visele pustii noapte de noapte, 
 Aș vrea să pot acum să te sărut, 
 Aș vrea s-aud acum a tale șoapte. 
  
 Nu vreau să-mi fii un simplu vis mereu, 
 Nu vreau să am iluzii sfărâmate, 
 Te vreau pe tine azi la pieptul meu 
 Să fim ca două pietre nestemate. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-11-2014

Poezie, glasul sufletului meu

 Poezie, glasul sufletului meu 
 -Tu îmi ești alături, 
 De mi-e bine sau mi-e greu! 
  
 Când am sufletul zdrobit 
 Tot ce simt transpun pe foaie, 
 Tu îmi ești condei topit, 
 A lacrimilor văpaie. 
  
 Arde dorul și mă seacă, 
 Dor năpraznic precum iadul, 
 Azi iubirea vine, pleacă, 
 Și îmi lasă-n suflet golul. 
  
 -Și calc doar pe jar încins,
 Așa mi-e blestemat norocul, 
 Din învingator s-ajung învins, 
 Să nu-mi găsesc în viață locul. 
  
 Tu ești tot ce mi-a rămas, 
 Tu-i dai sufletului viață, 
 Când nu pot vorbi mi-ești glas, 
 Tu poem plin de speranță. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-11-2014

Trandafirii speranței

 Am vorbit cu timpul și mi-a zis: 
 - Lasă în urmă ceea ce nu îți este scris, 
 Lasă destinul tău să-și urmeze cursul, 
 Și la întrebarea ta îi vei afla răspunsul. 
  
 M-am întrebat adesea unde e iubirea, 
 Ce se simte atunci când afli fericirea? 
 Am încercat cumva să forțez destinul, 
 Și ce am reușit? - Să cunosc suspinul! 
  
 Avea dreptate timpul când spunea: 
 - Nu te împotrivi că ai s-o faci aievea, 
 Ce îți este scris, aceea îți este soarta 
 Nu o poți schimba, nici da la schimb cu alta. 
  
 Am gândurile clare, și puse-n ordine 
 Voi aștepta iubirea gândindu-mă la tine, 
 Îți voi simți parfumul și atunci voi știi 
 Că ești fericirea, că soarta mea vei fii. 
  
 Timpul știe multe și timp voi da iubirii 
 O voi aștepta la piept cu trandafirii, 
 Culeși dintr-o speranță, de pe alei cu vise, 
 Ale noastre căi să se unească-s scrise. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-11-2014

Oaza mea de cânturi dulci

 Oaza mea de cânturi dulci 
 Pe-a ta inimă mă culci, 
 S-aud cum bat în tandem, 
 Două inimi, cânt suprem. 
  
 Imnul dragostei vom scrie 
 Cu parfum de iasomie, 
 Pe al nostru suflet pur, 
 Iubirii să îi dăm contur. 
  
 Portativ ne fie marea, 
 Imnul veșnic și chemarea, 
 Ca o dulce simfonie 
 Al ei val azur ne fie. 
  
 Autor: Răzvan Isac 22-11-2014

Un petec de hârtie

Am luat cu mână dreaptă 
Un petec de hârtie, 
A gândului meu șoaptă 
Am început a scrie.

Este o nopte atât de rece 
În luna lui Brumar, 
Pe la geamul meu mai trece 
Numai vântul cel hoinar.

De mult iubire nu mai treci 
Nici pe la poarta mea, 
Amurgurile toate-s seci, 
Doar moartea mă mai vrea.

Îmi scriu acum ultimul dor, 
Căci inima mi-e seacă, 
A crezut într-un mare amor, 
Amor ce făr' să-i pese pleacă.

Las timpul vorbele să-mi poarte, 
Poate cândva te vor ajunge, 
Au fost doar simple vorbe moarte, 
Ce mie sufletu-mi vor stinge.

O să mă înalț s-aprind o stea 
Lăsând un petec de hârtie, 
Pe el am scris iubirea mea, 
Cuvinte pentru o veșnicie.

Autor: Răzvan Isac 19-11-2014

O floare albastră

 O floare albastră cum e cerul 
 În grădina mea tu ești, 
 Tu mă faci să simt fiorul 
 Dragostei când mă privești. 
 Mă înroșesc ca trandafirii 
 Când a tale șoapte îmi spui, 
 Tu ești esența iubirii, 
 Un înger al Domnului. 
 Zori și dimineți cu rouă 
 Frumusețea ta o scaldă, 
 Mulți ar da și lumea toată 
 Doar o clipă să te vadă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-11-2014

Tu îmi ești zâmbet și speranță

 Te iubesc 
 Cu trup și suflet, 
 Când nu zâmbesc 
 Tu îmi ești zâmbet, 
 Când simt tristețe 
 Tu mi-o iei, 
 Îmi dau speranțe, 
 Ochii tăi. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-11-2014 

Al iubirii cânt, izvor

 Din corzile unei viori 
 Mi-a ieșit o serenadă, 
 Stele au început să cadă 
 Inimii să-i dea fiori. 
  
 Din arcuș ieșeau scântei, 
 Notele contur prindeau, 
 Să fiu lângă tine vreau, 
 Să fii lângă mine... vrei? 
  
 Ochii tăi atât de limpezi 
 Mă privesc cu înduioșare, 
 Inima-mi în piept tresare 
 Când pe brațu-mi te așezi. 
  
 Vreau atât: a tale gânduri 
 Să te poarte către mine, 
 Când în nopțile senine 
 Ți-oi mai scrie alte rânduri. 
  
 Alte cântece de amor 
 Cu a mea vioară veche, 
 Să fim suflete pereche, 
 Al iubiri cânt, izvor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-11-2014 

Oare câte anotimpuri?...

 Azi s-au scuturat și pomii 
 De atâtea frunze moarte, 
 Se simte parfumul tomnii, 
 Tu-mi ești încă prea departe. 
  
 Cade bruma peste câmpuri, 
 Vântu' adie, cad și ploi, 
 -Oare câte anotimpuri 
 Vor mai trece peste noi? 
  
 Fără tin' pe cer nu-i soare, 
 Nici în suflet bucurie, 
 Ca la noi dragoste mare, 
 Oare când o să mai fie? 
  
 Cade primul fulg de nea, 
 Iarna își așterne vălul... 
 Tot ce odată ne unea, 
 A luat marea tot cu valul. 
  
 Și se duce-n larg, se pierde 
 O iubire cât e marea, 
 Foc de dor inima-mi arde, 
 Că nu îți aud chemarea. 
  
 Pomi în floare, flori pe câmp 
 Primăvara vine, trece, 
 Am un singur anotimp, 
 Și acesta-i tot mai rece. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-11-2014 

Ne leagănă o iubire

 Ești așa timidă, frumoasă ca o floare, 
 Ai privirea tristă ca o stea căzătoare, 
 Ai sufletul zdrobit de-o dragoste pierdută, 
 Și inima înecată de lacrima căzută. 
  
 Îți este chipul palid și ochii atât de triști, 
 De durere parcă nu poți nici să te miști, 
 Chiar de îți sunt străin îți cunosc tot amarul, 
 Căci am iubit și eu și știu ce e calvarul. 
  
 Ce aș putea să fac acum eu pentru tine 
 Dorul ce-l ai în suflet să ți se termine, 
 Să ai ochii senini așa cum este cerul, 
 Și chipul radiant să schimbe tot decorul. 
  
 Se întâmplă adesea, știu, când sufletul iubește, 
 Să suferim, să plângem când dorul ne lovește, 
 Ne leagănă o iubire, ne alintă, ne răsfață, 
 Iar mai apoi cu timpul ne dă lacrimi pe față. 
  
 Tu poți să-ți plângi durerea pe umăru-mi cât vrei, 
 Șezând pe banca pusă la umbra unui tei, 
 Parfumul florilor ne îmbată, ne amorțește simțul, 
 Aș vrea acum să steie în loc o clipă timpul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 13-11-2014 

Nostalgie

 La poale de munte e un vechi sătuc, 
 -Boroșteni îi este mândrul nume, 
 Când eram copil așteptam să mă duc 
 La bunicii mei... azi nu mai sunt pe lume!... 
  
 A mea copilărie a fost cea mai frumoasă, 
 Într-al meu sătuc cu ai mei bunici, 
 La poale de munte într-o veche casă, 
 -Cât aș vrea să pot să mă întorc aici. 
  
 Să îmi găsesc bunicii așteptând în prag 
 Să îi mai strâng la piept înduioșat, 
 Pentru mine au fost ce am avut mai drag 
 Și trist îmi e sufletul de când ei au plecat. 
  
 Aveam și prieteni, mergeam cu ei la joacă 
 Pe plaiurile înalte , pe verzile islazuri... 
 Azi totul e pustiu, căci cu toții pleacă 
 S-o ducă mai bine pe alte meleaguri. 
  
 Cât aș vrea acum să dau timpu'-napoi 
 Să ne mai strângem toți ca altădat', 
 Nu aveam nici griji, n-aveam nici nevoi 
 Când eram cu toții flăcăi la noi în sat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-11-2014

O zi...

 O zi specială, 
 Foi albe, cerneală, 
 Un gând călător, 
 În suflet mult dor. 
  
 O zi oarecare, 
 O zi fără soare... 
 Zile fără tine, 
 Lacrimi și suspine. 
  
 O zi... prima zi... 
 -Lângă mine să fii, 
 O zi aș mai vrea, 
 Să-ți dau dragostea. 
  
 O zi călăuză, 
 Tu a mea muză, 
 Poeme infinite, 
 Vise neîmplinite. 
  
 Noi doi și o carte 
 Cu povești deșarte, 
 O zi fără soare, 
 Întuneric ce doare. 
  
 O zi să mai am, 
 Fericire un gram, 
 Un zâmbet duios, 
 Chipul tău frumos. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-11-2014

Au plâns și stelele

 Mi-ar fi de ajuns numai cinci minute 
 Să te iau de mână, să te strâng la piept, 
 Să te privesc în ochi,să-ți spun atât de multe, 
 Aste cinci minute de mult timp le aștept. 
  
 Să-ți dau eu primăvara cu ale sale flori 
 Și toată dragostea să-ți dau la răsărit, 
 Să-ți spun că te iubesc de-un infinit de ori, 
 -Că tu ești tot ce eu vreodată am iubit. 
  
 Am suferit în taină, neavându-te cu mine 
 Au plâns și stelele și universul tot, 
 Am fost atât de singur, pierdut în zări străine, 
 Căci uneori simțeam că nu am să mai pot...
  
 -A fost ca un miracol, la mine te-ai întors, 
 Și soarele pe cer din nou a răsărit, 
 Din suflet într-o clipă durerea mi s-a stors 
 Și lângă mine am ce mereu am iubit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-11-2014

Pe înalte culmi, noi doi

 Poartă-mă iubire-n zare 
 Pe înalte culmi să zbor, 
 Să strig în depărtare 
 Un nume de care mi-e dor... 
  

 Numai așa dorul mi-o trece, 

 Inima nu mi-o mai fii rece, 
 Când strig cât pot în depărtare, 
 Oriunde al tău nume tare. 
 Las tot trecutul, las și lacrimi, 
 Las și durere, las și patimi, 
 E tot ce vreau... 
  
 Tot ce-mi doresc, 
 Pe tine doar să te iubesc. 
  
 -Să te strâng azi la pieptul meu 
 Și împreună să zburăm, 
 Pe înalte culmi, spre apogeu 
 Să fii a mea, al tău sunt eu. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-11-2014

Atât de dulce

 Atât de dulce și frumoasă 
 Ești tu, precum floarea de tei, 
 Un înger pur, a mea mireasă, 
 Icoană sfântă-n ochii mei. 
  
 Atât de dulce ți-e cuvântul 
 Ce-l rostești cu a ta guriță, 
 C-aș ocoli întreg pământul 
 Să te-aud scumpă iconiță. 
  
 Atât de dulce ți-e privirea 
 Și zâmbetul fermecător, 
 În suflet mi-ai sădit iubirea 
 Și m-ai făcut nemuritor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-11-2014

În ochii tăi

 În ochii tăi văd marea 
 Și pescăruși zburând, 
 Vreau să-mi auzi chemarea 
 Cu glasu-mi tremurând. 
  
 Cu inima te chem iubire, 
 Cu a mea dragoste te chem, 
 Să gustăm din fericire, 
 Fericirea s-o avem. 
  
 Să te simt la pieptul meu, 
 Să-ți simt inima cum bate, 
 La fel zi de zi, mereu 
 Și atunci când sunt departe. 
  
 În ochii tăi văd universul 
 Și puritatea sufletului tău, 
 Ești pentru mine poezia, versul, 
 Mă purifici de tot ce este rău. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-11-2014

Au plâns cu mine norii

 Te-am căutat prin vise, 
 Și în poienile cu flori, 
 În cărțile de amor scrise, 
 Și într-ai dimineții zori. 
  
 Ești ca o umbră-n întuneric, 
 În neant ai dispărut, 
 Să mai încerc este zadarnic, 
 Am încetat să te mai caut. 
  
 Poate că într-o bună zi 
 Tu mă vei căuta pe mine, 
 În cale eu nu-ți voi ieși 
 Și te vei pierde-n lume. 
  
 S-au ofilit poienile cu flori, 
 Au plâns cu mine norii, 
 În suflet am numai fiori, 
 În beznă au căzut și zorii. 
  
 În lumea mea e întuneric, 
 Și nu știu încotro s-apuc, 
 Să scap de al meu dor nemernic, 
 De tin' departe să mă duc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-11-2014

Un suflet pierdut în mare

 Între cer și pământ suflă vântul rece al uitării 
 Făcând valurile mari pe întinsa apă a mării, 
 Într-o barcă a speranței în derivă navighez 
 Într-un port uitat de lume sufletul să mi-l așez. 
  
 Valurile par să-nghita mica mea barcă din lemn 
 Și în depărtarea cruntă despre port nu văd un semn, 
 Sufletul o să-mi așez în adâncurile mării 
 Unde nimeni să nu știe și cu toți să-l dea uitării. 
  
 Fost-am toată viața mea solitar precum e vântul 
 Și de la un cap la altul am tot străbătut pământul, 
 Iubirea a fost pasageră, clandestină-n viața mea 
 De acum în eternitate voi fi doar eu și cu marea. 
  
 Mă voi pierde în adâncuri printre peștii răpitori 
 Nu voi mai avea nici seară, nici ai dimineții zori, 
 Voi, ce-n urmă v-am lăsat, atunci când vântul bate 
 De voiți cu a voastre lacrimi să scrieți o carte... 
  
 Cărții numele să-i dați: " Un suflet pierdut în mare", 
 Din adâncurile negre poate văd raze de soare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-10-2014

Iartă-mi Doamne din păcate

 Iartă-mi Doamne din păcate, 
 De cel rău mă izbăvește, 
 Arată-mi calea spre dreptate, 
 Și de rele mă ferește. 
  
 Mă-nchin Doamne numai Ție, 
 Tu ești în sufletul meu, 
 -Tatăl nostru acum și pe vecie, 
 Bunul nostru Dumnezeu. 
  
 Iartă-mi Doamne din păcate, 
 Și mă mântuie pe mine, 
 Ce-am rău în suflet Tu scoate, 
 Și lasă numai ce-i bine. 
  
 Condu-mă spre-a Ta Împărăție, 
 Primește-mă în turma Ta, 
 Am rătăcit pe căi greșite o mie, 
 Prin rugă vreau să mă pot îndrepta. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-10-2014

Te țin în palma sufletului meu

 Mi-ai adus în viață fericire,
 M-ai făcut să văd ce nu vedeam,
 În ziua când mi-ai dăruit iubire,
 Am vrut pe tine o viață să te am.

 Te țin în palma sufletului meu,
 Tu ești refrenul cântului de amor,
 Și te ascult iubirea mea mereu
 Când ești departe și mi se face dor.

 Autor: Răzvan Isac 23-10-2014

Nici tu, nici eu

 Nici tu, nici eu n-am înțeles iubirea 
 Atunci când trebuia s-o fi înțeles, 
 Visam în doi s-atingem fericirea, 
 Destinul alte drumuri ne-a ales. 
  
 Ne este viața un labirint extrem, 
 Condusă de decizii fără noimă, 
 Nu am știut atunci ceea ce vrem, 
 Azi ne scufundăm în dor și patimă. 
  
 Acum nu mai e timp să începem iară, 
 Căci tot ce odată a fost s-a terminat, 
 Trecutul pe amândoi azi ne separă, 
 Și visul de altădat' s-a spulberat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 22-10-2014

Voi dispărea-n amurgul rece

 Sunt pentru tine un du-te, vino 
 Azi mă iubești, mâine mă lași, 
 Inima mea pe spini tu ține-o 
 Și te vei pierde de-ai mei pași. 
  
 Voi dispărea-n amurgul rece, 
 Și-n zori eu n-am să mai apar, 
 Pe lângă umbra-mi tu vei trece, 
 Pe lângă sufletu-mi amar. 
  
 Și atunci poate tu vei plânge, 
 Și-a tale lacrimi foc vor fi, 
 Durerea mea te va atinge, 
 Și tu n-o vei putea opri. 
  
 Privești în urmă spre trecut 
 Și spui că-ți pare rău acum, 
 Dar e târziu, tu m-ai pierdut, 
 Te-ai rătăcit pe un alt drum. 
  
 Vei pribegii prin alte lumi, 
 Căci astă soartă ți-ai ales, 
 Azi rămășițele aduni, 
 Iubirii ce n-ai înțeles. 
  
 Autor: Răzvan Isac 19-10-2014 

Ne pierdem în iubire

 Se pierde luna printre stele, 
 Tu te pierzi în brațele mele, 
 Eu mă pierd în a ta privire, 
 Noi doi ne pierdem în iubire. 
  
 Tu îmi ești vară, primăvară, 
 Îmi ești și ziuă, dar și seară, 
 Anotimpuri, zile, seri, 
 Eu îți sunt tot ce tu preferi. 
  
 Amândoi suntem ce dorim, 
 La infinit noi ne iubim, 
 Și dincolo de infinit, 
 Căci tu ești tot ce mi-am dorit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 16-10-2014 

Am cules ce-n urmă ai lăsat

 Am cules ce-n urmă ai lăsat, 
 Urma pașilor tăi când ai plecat, 
 La fiecare pas curg lacrimile grele,  
 Când se vor pierde pașii, te caut printre stele. 
 Și dacă nici atunci nu o să te găsesc, 
 De dor amar eu am să mă topesc. 

 Și o să mă prefac apoi în vultur 
 Să mă înalț spre cer să dau contur, 
 Trecutului și vieți-mi fără tihnă 
 Ș-apoi să mor, s-am pace și odihnă. 
 Să nu mai știu de tine, de iubire, 
 Căci tot ce mi-ați adus a fost nefericire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-10-2014

Iubirea mea, dulce nălucă

 Îmi amintesc cu drag de noi 
 De prima noastră zi, 
 Era înnorat, cădeau și ploi 
 Ai fost iubirea mea dintâi. 
  
 Îmi amintesc cum tu și eu 
 De mână ne plimbam, 
 Eram copii, fără de greu, 
 Și azi la fel vreau să te am. 
  
 Pe ulicioară toți vecinii 
 Se uitau la noi cu drag, 
 Azi pe acolo numai câinii 
 Mai trec al ulicioarei prag. 
  
 Bătrânii noștri de altă dat' 
 S-au înălțat spre stele, 
 Și noi doi ne-am îndepărtat, 
 Te ating doar în visele mele. 
  
 Aș vrea să nu mă mai trezesc 
 Să pot să te visez mereu, 
 Să-ți spun cât de mult te iubesc 
 Strângându-te la pieptul meu. 
  
 Acele clipe nu se întorc, 
 De mult timp au apus, 
 Din suflet eu aș vrea să storc 
 Dorul iubirii ce s-a dus. 
  
 Tu poate acolo unde ești 
 Te mai gândești la mine, 
 În vise poate mă găsești 
 Ascuns printre suspine. 
  
 Eu încă pot să mai aștept 
 Destinul să mi te aducă, 
 Să te strâng din nou la piept 
 Iubirea mea, dulce nălucă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-10-2014 

Călători eterni spre infinit

 Te-am visat azi-noapte, draga mea 
 Pe cerul meu senin erai o stea, 
 Eu pe pământ un simplu muritor 
 Ce te privea și plângea de dor. 
  
 Din lacrimi vreau să împletesc o scară 
 Să urc la tine, frumoasă domnișoară, 
 Nemuritor să fiu cu tin' pe cer 
 Iubirea mea eternă să-ți ofer. 
  
 În alte nopți senine să fim doi 
 Și universul casă pentru noi, 
 Călători eterni spre infinit, 
 Am vrut să te găsesc și te-am găsit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-10-2014

Cad frunze veștejite

 Cad frunze veștejite, toamna-i grea, 
 Vântul rece adie peste inima mea, 
 Nimic nu am să-mi pot acoperii, 
 Inima de vânt s-o pot ferii. 
  
 Cad frunze multe moarte pe pământul rece, 
 Doar amintirea ta prin gând acum mai trece, 
 Și ea aproape moartă tot mai speră 
 Să te regăsească, iubire efemeră. 
  
 Ascunsă poate ești sub frunzele căzute, 
 În astă toamnă grea și atât de gri, 
 Aș vrea să îți vorbesc, dar vorbele-mi sunt mute 
 Ce dor port eu în suflet nicicând tu n-ai să știi. 
  
 Poate într-o zi, în altă toamnă rece 
 Peste pașii mei tu vei călca, 
 Poate într-o zi prin sufletu-ți va trece, 
 Dorul și atunci tu mă vei căuta. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-10-2014

Cândva...

 Cândva buzele tale am sărutat, 
 Cândva iubirea ta mie mi-ai dat, 
 Cândva noi doi am fost un univers, 
 Azi suntem numai dor, un suflet șters. 
  
 Cândva aveam speranțe și trăiri,
 Astăzi ne hrănim numai cu amintiri, 
 Cândva tu îmi spuneai, iubirea mea 
 Că eu îți sunt și lună, dar și stea. 
  
 Cândva poate noi doi ne-om regăsi 
 Și ce a fost atunci vom retrăi, 
 Vom continua iubirea ce-n urmă am lăsat, 
 Căci eu dragostea mea nu te-am uitat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 01-10-2014

Cu sufletul timid și înrusinat

 Acum un an ți-am scris poem, 
 Acum de asta nu sunt demn, 
 Chiar și așa câteva versuri 
 Am să îți scriu să prindă sensuri. 
  
 Cu sufletul timid și înrusinat, 
 Și gândul cât mai sincer și curat, 
 Îți urez un sincer: "La mulți ani!" 
 Să te ferească Domnul de dușmani. 
  
 Vorba spune că acel ce n-are, 
 Dușmani este un om fără valoare, 
 Tu valoare ai cât lumea toată, 
 Nicicând valoarea ta nu va fi luată. 
  
 Să-ți dea Dumnezeu atâta fericire 
 Cât să îți ajungă pân' la infinit, 
 Să-ți fie inima plină de iubire, 
 Iubirea s-o împarți necontenit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-09-2014 

Dorul sufletul mi-l mușcă

 Mă-nchid în mine ca-ntr-o cușcă 
 Cu zăbrele mari de fier, 
 Dorul sufletul mi-l mușcă 
 Și eu tot mai tare zbier. 
  
 Sunt ca-ntr-un pustiu deșert, 
 Strig, doar vântul mă aude, 
 Nimic în viața-mi nu e cert, 
 Lacrimi încep să mă inunde. 
  
 Vreau să scap, dar nu se poate, 
 Căci sunt propria-mi pedeapsă, 
 Dorul sufletul mi-l scoate, 
 Fără viață el mă lasă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-09-2014

Greșit-am eu cândva

 Când tu, când eu, 
 Sufletul tău, sufletul meu, 
 Un cer întreg, pământul tot, 
 Să te iubesc mai mult eu pot! 
  
 La fel tu știi, cum și eu știu 
 Că încă nu e prea târziu, 
 Iubirea noastră s-aibă rost 
 Să fie ce odată a fost. 
  
 Greșit-am eu cândva, regret 
 Acum vreau să te am la piept, 
 Să dăm aripi iubirii noastre 
 Să ne înălțăm spre zări albastre. 
  
 Și acolo doi luceferi fiind 
 Privindu-te, pe stele scriind, 
 Iubirea mare ce ți-o port, 
 Făr' tine timpul nu-l suport. 
  
 E trist, e solitar, pustiu 
 Timpul fără al tău zâmbet, 
 Tristețea nu vreau să o știu, 
 Vreau numai al tău suflet. 
  
 Autor: Răzvan Isac 28-09-2014 

Un vis adus în noapte

 Noaptea împarte vise,
 Noi vise-n dar primim,
 Povești ce n-au fost scrise
 Cu drag le împletim.
 
 Tu ești povestea mea
 Un vis adus în noapte,
 Ne împletim iubirea
 Cu a inimilor șoapte.
 
 Când zorii se ivesc
 Te transformi în soare,
 Sufletu-mi încălzesc
 Cu a ta căldură mare.
 
 Prin raze noi ne contopim
 Pân' noaptea iar se lasă,
 Îmbrățișați să adormim,
 Iubirea să ne fie casă.
 
 Autor: Răzvan Isac 10-09-2014

Și de ți-am fost luceafăr

 Și de ți-am fost luceafăr pe cerul înstelat
 Tu vei recunoaște lumina ce ți-am dat,
 Azi e puțin mai vagă decât în alte dăți,
 Dar tot la fel de dragă lumina mea s-o porți.
 
 Nu picura pe sufletu-mi topita lumânare,
 Ci mă iubește sincer, făr' de asemănare.
 Încearcă prin iubire lumina să-mi redai,
 Căci această putere numai tu poți s-o ai.
 
 Autor: Răzvan Isac 05-09-2014

A noastre drumuri

 A noastre drumuri s-au unit
 În zi de sărbătoare,
 Când eu pe tin' te-am întâlnit
 N-a fost o întâmplare.
 
 Mi-a fost de ajuns că ai trecut
 Prin fața-mi doar o dată,
 Să am curaj cu graiul mut
 Să-ți dau inima toată.
 
 Doar un răgaz mi-a fost destul
 Să-ți spun atât de multe,
 Inima ta și sufletul
 O clipă doar să mă asculte.
 
 Când îți șoptesc cu glas duios
 Ce simt eu pentru tine,
 Și cerul pare mai frumos,
 Și zilele sunt mai senine.
 
 Autor: Răzvan Isac 04-09-2014

De ce mi-ai fi ieșit în cale?

 De ce mi-ai fi ieșit în cale?
 De ce din gând nu mi te scot?
 Te văd mereu mergând agale,
 Și îmi tresare trupul tot.
 
 De ce privirea ta mă moaie,
 Și-mi dă fiori adânci?
 De ce surâsul tău mă taie
 Ca niște ascuțite stânci?
 
 De ce pe sufletul meu calci,
 Fără să-ți pese chiar deloc?
 De ce atâta rău tu-mi faci,
 De ce în sufletu-ți n-am loc?
 
 De ce te mai văd pe stradă,
 Dacă nu pot să te ating?
 Vreau inima mea să cadă,
 La picioare-ți să mă sting.
 
 De ce destinul mi te-a pus
 În suflet ca pe-o floare?
 Și mai departe nu te-a dus,
 Pierzându-te în zare.
 
 Autor: Răzvan Isac 03-09-2014

Ți-aș spune ție, dragoste

 Ți-aș spune ție, dragoste,
 Ți-aș spune atât de multe,
 Să nu mai fi o pacoste,
 Și grea precum un munte.
 
 De neînțeles ești uneori,
 Și înțepi precum un spin,
 Dai inimii mii de fiori,
 Și-o îmbeți cu al tău venin.
 
 Ea e naivă și se încrede
 În vorbele-ți ca mierea,
 Atât de oarbă-i și nu vede
 Că tu-i aduci durerea.
 
 Nu se învață minte odată
 Și capăt să îți pună,
 Căci de-ai fi dragoste curată
 Și viața ar fi mai bună.
 
 Autor: Răzvan Isac 30-08-2014

Lacrimi de suflet

 Sunt singur și poate așa voi rămâne,
 Un pustnic ascuns în pădurea tristeții,
 Doar codrul mai este al meu frățâne,
 Și soră îmi este roua dimineții.
 
 Sunt singur și poate așa e mai bine,
 Doar cu natura viața-mi împart,
 Căci ea îmi e mamă, alin la suspine,
 Leac pentru sufletul meu de dor spart.
 
 Când sufletu-mi plânge, afară plouă,
 Căci stropii de ploaie sunt lacrimi de suflet,
 Mi-e inima frântă, mi-e ruptă în două,
 Viața întreagă mi-e ca un pamflet.
 
  -Am iubit... iubirea azi mi-e obstacol,
 Durere în suflet, amar și frustrare.
 Iubirea a fost doar un spectacol,
 Cu inima mea am plătit la intrare.

 Autor: Răzvan Isac 29-08-2014

Să mă pierd în lume

 Vreau să plec cu vântul
 Să mă pierd în lume,
 Să uit sentimentul
 Unei iubiri anume.
 
 Nimic eu nu sunt,
 Nimic mereu am fost,
 Un simplu amănunt
 Al vieții-mi fără rost.
 
 Vreau să plec departe
 Să mă regăsesc,
 Sub coperți de carte
 Vreau să pribegesc.
 
 Vreau să fiu poem,
 Un vers cuprins de dor,
 Să fiu cuvânt suprem
 Și după ce-am să mor.
 
 Aș vrea să fiu eu cerul,
 Să am universul tot,
 Să fiu sarea și piperul,
 Iubirii eu aș vrea să pot.
 
 Autor: Răzvan Isac 27-08-2014

Vine toamna, frunze cad

 Vine toamna, frunze cad
 Numai cetina de brad,
 Veșnic verde ea rămâne
 Precum gândul meu la tine...
 
 Veștejit îmi este trupul
 Precum ramul unui pom,
 Am îmbătrânit cu timpul,
 Am rămas același om.
 
 Vremuri grele trec și vin,
 Toate clipele-s suspin,
 De privesc în urmă, poate
 Se întorc la mine toate.
 
 -Visele ce odată noi aveam,
 Și sărutul dulce-n asfințire,
 Cât aș vrea acum să le mai am,
 Să te am din nou la piept iubire.
 
 Mă îndrept cu pași mărunți
 Spre o iarnă ce-mi îngheață,
 -Anii mei, deja cărunți
 Primăvara-i mai dezgheață.
 
 De te-aș întâlni ți-aș spune
 Că ești primăvara mea,
 Să-mi spui două vorbe bune,
 Să topească iarna grea.
 
 Să îmi descrețească fruntea,
 Să-mi repare sufletul,
 Să îmi alunge tristețea,
 Să îmi redea zâmbetul.
 
 .........................................
 
 Vine toamna, frunze trec
 Tu îmi ești doar amintire,
 Sufletul mi-e ca un petec
 Sfâșiat, făr' de simțire.
 
  Autor: Răzvan Isac 25-08-2014

De vrei să lași în urmă

 De vrei să lași în urmă
 Ce odată ai iubit,
 Viața ți se curmă
 Într-un dor necontenit.
 
 Aievea speri că poate
 Odat' se va sfârși,
 Și din piept poți scoate
 Durerea inimii.
 
 Tu speră, căci speranța
 E ultima ce piere,
 Când ți se duce viața
 Tu o speranță cere.
 
 Încă o zi sau două
 Din infinita luptă...
 -Verși lacrimi de rouă
 Când inima ți-e ruptă.
 
 Autor: Răzvan Isac 24-08-2014

Ți-eram străin

 Îngenuncheat în fața ta,
 La min' nu te puteai uita,
 Ți-eram străin sau nu vroiai
 Nici în privire să mă ai.
 
 Într-un final am înțeles
 Că tu pe altul ai ales,
 Și-a mea inimă ai aruncat
 Într-un abis întunecat.
 
 Și zbiară, dar nu-i auzită,
 Să moară este osândită,
 Și își dă ultima bătaie
 Arzând-o dorul, vâlvătaie.
 
 Autor: Răzvan Isac 21-08-2014