Cad frunze veștejite

 Cad frunze veștejite, toamna-i grea, 
 Vântul rece adie peste inima mea, 
 Nimic nu am să-mi pot acoperii, 
 Inima de vânt s-o pot ferii. 
  
 Cad frunze multe moarte pe pământul rece, 
 Doar amintirea ta prin gând acum mai trece, 
 Și ea aproape moartă tot mai speră 
 Să te regăsească, iubire efemeră. 
  
 Ascunsă poate ești sub frunzele căzute, 
 În astă toamnă grea și atât de gri, 
 Aș vrea să îți vorbesc, dar vorbele-mi sunt mute 
 Ce dor port eu în suflet nicicând tu n-ai să știi. 
  
 Poate într-o zi, în altă toamnă rece 
 Peste pașii mei tu vei călca, 
 Poate într-o zi prin sufletu-ți va trece, 
 Dorul și atunci tu mă vei căuta. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-10-2014