Ți-aș spune ție, dragoste

 Ți-aș spune ție, dragoste,
 Ți-aș spune atât de multe,
 Să nu mai fi o pacoste,
 Și grea precum un munte.
 
 De neînțeles ești uneori,
 Și înțepi precum un spin,
 Dai inimii mii de fiori,
 Și-o îmbeți cu al tău venin.
 
 Ea e naivă și se încrede
 În vorbele-ți ca mierea,
 Atât de oarbă-i și nu vede
 Că tu-i aduci durerea.
 
 Nu se învață minte odată
 Și capăt să îți pună,
 Căci de-ai fi dragoste curată
 Și viața ar fi mai bună.
 
 Autor: Răzvan Isac 30-08-2014

Lacrimi de suflet

 Sunt singur și poate așa voi rămâne,
 Un pustnic ascuns în pădurea tristeții,
 Doar codrul mai este al meu frățâne,
 Și soră îmi este roua dimineții.
 
 Sunt singur și poate așa e mai bine,
 Doar cu natura viața-mi împart,
 Căci ea îmi e mamă, alin la suspine,
 Leac pentru sufletul meu de dor spart.
 
 Când sufletu-mi plânge, afară plouă,
 Căci stropii de ploaie sunt lacrimi de suflet,
 Mi-e inima frântă, mi-e ruptă în două,
 Viața întreagă mi-e ca un pamflet.
 
  -Am iubit... iubirea azi mi-e obstacol,
 Durere în suflet, amar și frustrare.
 Iubirea a fost doar un spectacol,
 Cu inima mea am plătit la intrare.

 Autor: Răzvan Isac 29-08-2014

Să mă pierd în lume

 Vreau să plec cu vântul
 Să mă pierd în lume,
 Să uit sentimentul
 Unei iubiri anume.
 
 Nimic eu nu sunt,
 Nimic mereu am fost,
 Un simplu amănunt
 Al vieții-mi fără rost.
 
 Vreau să plec departe
 Să mă regăsesc,
 Sub coperți de carte
 Vreau să pribegesc.
 
 Vreau să fiu poem,
 Un vers cuprins de dor,
 Să fiu cuvânt suprem
 Și după ce-am să mor.
 
 Aș vrea să fiu eu cerul,
 Să am universul tot,
 Să fiu sarea și piperul,
 Iubirii eu aș vrea să pot.
 
 Autor: Răzvan Isac 27-08-2014

Vine toamna, frunze cad

 Vine toamna, frunze cad
 Numai cetina de brad,
 Veșnic verde ea rămâne
 Precum gândul meu la tine...
 
 Veștejit îmi este trupul
 Precum ramul unui pom,
 Am îmbătrânit cu timpul,
 Am rămas același om.
 
 Vremuri grele trec și vin,
 Toate clipele-s suspin,
 De privesc în urmă, poate
 Se întorc la mine toate.
 
 -Visele ce odată noi aveam,
 Și sărutul dulce-n asfințire,
 Cât aș vrea acum să le mai am,
 Să te am din nou la piept iubire.
 
 Mă îndrept cu pași mărunți
 Spre o iarnă ce-mi îngheață,
 -Anii mei, deja cărunți
 Primăvara-i mai dezgheață.
 
 De te-aș întâlni ți-aș spune
 Că ești primăvara mea,
 Să-mi spui două vorbe bune,
 Să topească iarna grea.
 
 Să îmi descrețească fruntea,
 Să-mi repare sufletul,
 Să îmi alunge tristețea,
 Să îmi redea zâmbetul.
 
 .........................................
 
 Vine toamna, frunze trec
 Tu îmi ești doar amintire,
 Sufletul mi-e ca un petec
 Sfâșiat, făr' de simțire.
 
  Autor: Răzvan Isac 25-08-2014

De vrei să lași în urmă

 De vrei să lași în urmă
 Ce odată ai iubit,
 Viața ți se curmă
 Într-un dor necontenit.
 
 Aievea speri că poate
 Odat' se va sfârși,
 Și din piept poți scoate
 Durerea inimii.
 
 Tu speră, căci speranța
 E ultima ce piere,
 Când ți se duce viața
 Tu o speranță cere.
 
 Încă o zi sau două
 Din infinita luptă...
 -Verși lacrimi de rouă
 Când inima ți-e ruptă.
 
 Autor: Răzvan Isac 24-08-2014

Ți-eram străin

 Îngenuncheat în fața ta,
 La min' nu te puteai uita,
 Ți-eram străin sau nu vroiai
 Nici în privire să mă ai.
 
 Într-un final am înțeles
 Că tu pe altul ai ales,
 Și-a mea inimă ai aruncat
 Într-un abis întunecat.
 
 Și zbiară, dar nu-i auzită,
 Să moară este osândită,
 Și își dă ultima bătaie
 Arzând-o dorul, vâlvătaie.
 
 Autor: Răzvan Isac 21-08-2014

Șoapta dulcelui tău glas

 Tu pentru mine ai fost un câmp cu flori,
 Îmi dădea parfumul tău mii de fiori,
 La pieptu-mi te strângeam printre lalele,
 Te pierdeai tu floare printre ele.
 
 Azi prin același loc încă mai trec grăbit,
 Nu mai e nici-o floare, toate s-au ofilit,
 La fel s-a ofilit iubirea noastră,
 Precum o floare uitată în fereastră.
 
 Câmpul plin cu flori azi e teren arid,
 O amintire stearpă, un vis al nost stupid,
 O ploaie de speranțe, atât a mai rămas
 Din tot ce am avut, șoapta dulcelui tău glas.
 
 Autor: Răzvan Isac 19-08-2014

El brillo de mis ojos

Me gustaria ser tu corazón,
El unico que te da la razón,
De seguir con todo y amar,
A ti mi vida te la quiero dar.

Tu siempre seras mi poesia,
El brillo de mis ojos, mi alegria,
La única que puede aguantar,
Todo lo que yo te puedo dar.

Te dare el mundo, el universo,
La poesia entera, cada verso,
Solo tienes que decir que si,
Siempre tu confiaras en mi.

Yo te amare como a mi vida,
Y sere siempre el que te cuida,
Yo sere tus olas, tu seras mi mar,
Hasta el fin del mundo yo te voy amar.

Autor: Razvan Isac 15-08-2014

Te-am întrebat mândruță dragă

 Te-am întrebat mândruță dragă
 Dacă ți-e dor de mine,
 Tu mi-ai răspuns cât lumea largă,
 Cu lacrimi și suspine. 

 Îmi este dor de nu mai pot
 De tine neica al meu,
 Inima din piept aș vrea s-o scot
 Să nu-mi mai fie greu.
 
 Cât aș vrea să dau dorul deoparte
 Să nu mai suferim,
 Să nu mai fim neică așa departe,
 Prea mult ne iubim. 

 Știu mândruța mea și eu astfel
 Aș face de-aș putea,
 Aș șterge doru'-n așa fel
 Eu să te pot avea.
 
 Ne este soarta pecetluită
 Să nu ne întâlnim,
 Inima de dor mi-e amorțită,
 Străini noi devenim. 

 Ne mistuie focul din suflet
 Și dorul ce-l avem,
 Nu mai știm nici ce e ăla zâmbet,
 Nici cine suntem. 
 
 Autor: Răzvan Isac 14-08-2014

Mi-am scris iubirea

 Am pus iubirea în mii de versuri
 Sperând că poate va veni,
 I-am dat culoare și alte sensuri
 Sperând c-o voi ademeni.
 
 N-a venit iubirea, încă o mai scriu
 Dându-i alte forme și culori,
 Unde este ea aș vrea și eu să fiu
 Să mă las cuprins de-ai ei fiori.
 
 O scriu și pe cer în seri de asfințire
 Să o pot privi din când în când,
 Gândurile mele le îndrept catre iubire,
 Doar iubirea este al meu gând.
 
 Autor: Răzvan Isac 13-08-2014

Îmi ești eternitate

 Mi-aș vinde sufletul dacă ar fi să știu
 Că al tău suflet nu e deloc pustiu,
 L-aș da celui Întunecat ca Iadul
 Sufletul tău să nu știe păcatul.
 
 Nu-mi pasă de ajung chiar eu în Iad,
 Chiar dacă-n focul veșnic o să ard,
 Cât timp eu știu că sufletu-ți e bine,
 Voi arde eu cât focu'-n Iad va ține.
 
 Îmi ești eternitate, înger tu îmi ești,
 Raiul vieții mele, știu că mă iubești,
 Avându-mă în gând eu n-am să simt,
 Focul ce mă arde de atâta timp.
 
 Autor: Răzvan Isac 13-08-2014

Mă cheamă glasul mării

 Mă cheamă glasul mării de departe,
 Iar eu chem vântul spre ea să mă poarte,
 Să ajung unde se unește zarea,
 Cu infinitul, cu cerul și cu marea.
 
 Mă cheamă glasul mării ca o șoaptă,
 Eu navighez pe valu-i știind că mă așteaptă,
 Vântu-mi suflă-n vele grăbindu-mă puțin,
 Marea mă așteaptă la umbră de destin.
 
 A zis că pentru mine are ce eu nu am,
 La ce mi-a zis în șoaptă mai mereu cugetam,
 Mie-mi lipsea iubirea, de und' s-o aibă marea?
 -Când eu am căutat-o cât se întinde zarea...
 
 Iubirea nu e valul, căci de ar fi aș vrea
 Să se transforme-n ființă să urce-n barca mea,
 Și pe amândoi aș vrea să ne poarte vântul
 Spre zări ne mai umblate, cât ține pământul.
 
 Autor: Răzvan Isac 12-08-2014

Cât mi-aș dori să fiu eu umbra ta

 Să mă înalț spre bolta cea albastră,
 Spre curcubeu și soare să mă înalț,
 Să fie toată bolta cu stele doar a nostră,
 Iar eu cu zâmbete apoi să mă încalț.
 
 Fericirea să-mi fie dulce anotimp,
 Tu să-mi fi briza mării care mă mângâie,
 Aș vrea ca pentru noi să nu mai treacă timp,
 Fără ca iubirea în preajmă să ne fie.
 
 Cât mi-aș dori să fiu eu umbra ta
 Să te urmez oriunde ai vrea să fii,
 Și împreună să putem căpăta
 Culoarea cerului la asfințit de zi.
 
 Autor: Răzvan Isac 11-08-2014

Cuvintele-mi sunt colț de suflet

 Cuvintele-mi sunt colț de suflet,
 Eu sufletu-mi în vers aștern,
 Întinat ades cu plânset,
 Cuvântul mi-e suflet etern.
 
 Cuvintele sunt pagini scrise,
 Frământări, gânduri deșarte,
 Cândva erau vise promise,
 Azi numai versuri într-o carte.
  
 Cuvintele-mi sunt colț de suflet,
 Ascuns în umbră de iluzii,
 Știam cândva ce-nseamnă zâmbet,
 Azi mă frământ plin de confuzii.
 
 Și mă tot zbat, nu-mi găsesc locul,
 Rătăcesc înspre uitare,
 Cuvintele acum sunt totul,
 Al meu suflet ce nu moare.
 
 Autor: Răzvan Isac 09-08-2014

Ești ca un blestem

 Și mă chemi spre tine,
 Ești ca un blestem,
 A ta chemare-n loc mă ține,
 De iubire azi mă tem.
 
 Am venerat cândva iubirea,
 I-am făcut chiar și altar,
 Dară azi nechibzuirea
 Îmi aduce dor în dar...
 
 La o margine de drum
 O salcie bătrână,
 Îmi spune că de acum
 Numai eu port vină.
 
 Și pedeapsă mi-e blestemul
 Iubirii cea dintâi,
 Tot spre ea mă poartă drumul,
 Iubirea mea doar tu rămâi.
 
 Autor: Răzvan Isac 08-08-2014

Mai trece inc-o zi

 Mai curge o lacrimă,
 Mai trece un suspin,
 Un dor și-o patimă,
 La rând acuma vin.
 
 Mai trece inc-o zi,
 Un semn în calendar,
 Oare ai să vii,
 Spre-al inimi-mi hotar?
 
 O clipă am zis că stau,
 Clipa-i eternitate,
 De tine tot nu dau,
 De mine ești departe.
 
 Și trece ceasul greu,
 Și timpul se oprește,
 Sărman sufletul meu,
 Nu te mai găsește.
 
 Mai curge o lacrimă,
 Mai trece inc-o zi,
 Un dor și-o patimă,
 Oare ai să mai vii?
 
 Autor: Răzvan Isac 07-08-2014

Iubirea unei flori de mac

 Mi-au apărut în curte flori roșii de mac,
 Eu le privesc cu patos din al casei cerdac,
 Și din atâtea flori, eu am ales o floare,
 S-aducă vieții mele puțină culoare.
 
 Și de atunci, pentru că mi-a fost dragă
 Eu am păstrat-o la mine în ogradă.
 Și zi de zi, când zorii se ivesc
 Din cerdac cu drag floarea o privesc.
 
 Am făcut grădină în locul unde e,
 Și am sădit acolo puțină dragoste,
 Să prindă rădăcină iubirea peste noapte,
 Și floarea mea să-mi fie gânduri, dar și șoapte.
 
 Să-i simt parfumul dulce cât e noaptea de lungă
 Și-a ei îmbrățișare o viață să-mi ajungă,
 Să se transforme-n ființă floarea mea de mac,
 Și amândoi să stăm, iubindu-ne-n cerdac.
 
 Autor: Răzvan Isac 06-08-2014

Dragostea doare

 Dragostea doare
 Și lasă-n suflet urme adânci,
 Uneori e ca o floare,
 Alteori val izbit de stânci.
 
 Noi suntem marea agitată,
 Acel val ce poartă dorul,
 Noi suntem dragostea uitată,
 Zbuciumul ș-apoi fiorul.
 
 Dragostea doare
 Și lasă inima să zbiere,
 Vine precum o candoare,
 Și apoi tribut ne cere.
 
 Și cădem în a ei plasă,
 Și dăm tot ce avem mai bun,
 Apoi singuri ea ne lasă,
 Pe-al iubirii pustiu drum.
 
 Autor: Răzvan Isac 04-08-2014

Avem un singur Tată Sfânt

 La început am fost țărână
 Și Domnul ne-a suflat viață,
 Ne-a făurit cu a Sa mână
 Dându-ne suflet și speranță.
 
 A zis atunci să ne înmulțim,
 Să umplem tot Pământul,
 Azi nu mai știm să prețuim
 Tot ce ne-a dat Sfântul.
 
 Ne batem joc de munca Lui
 De tot ce-am moștenit,
 Dar de mânia Domnului
 Niciunul nu-i ferit.
 
 Vor scăpa poate acei
 Ce sunt făr' de prihană,
 Vor avea Îngerii cu ei
 Și-a Domnului Sfântă Icoană.
 
 Ei poartă-n suflete credință
 Și-un singur Dumnezeu,
 Și vor, de ar fi cu putință
 Să nu mai fie om, ateu.
 
 Să dainuie pe întreg Pământul
 Doar credința întru Domnul,
 Căci doar crezând în Tatăl Sfântul
 Va fi împlinit tot omul...
 
 Cine nu-i demn de Dumnezeu
 N-are ce caută la dreaptă-I.
 
 Autor: Răzvan Isac 04-08-2014

Urmărește pașii mei

 Te-am văzut pe cerul
 Unei nopți târzii de vară,
 Sufletu-mi, stingherul
 Te-ar vrea iară și iară.
 
 În diminețile cu rouă
 A ta esență mă îmbată,
 Parfumul tău mi-e haină nouă
 Ce-o voi purta viața toată.
 
 Și-a ta inimă îmi este
 Visul nopților pustii,
 Poate numai o poveste
 Ce nicicând tu n-ai să știi.
 
 Te veghez din umbra mării
 Și a valului măreț,
 Tu să nu mă dai uitării,
 Nu mă închide în dispreț.
 
 Urmărește pașii mei
 Ce îi las pe plaja goală,
 Tu ești singurul temei
 Ce mă ridică din boală. 
 
 Autor: Răzvan Isac 02-08-2014

Și pier...

 Sunt o simplă frunză a unui ram,
 Mă usuc și cad, căci nu te am,
 M-au bătut și vânturi reci și ploi,
 Mă usuc și cad, pier în noroi.
 
 Și voi fi călcat rău în picioare
 De-ai tăi pași grăbiți, de nepăsare,
 Și va trece timpul, uitarea va veni
 Eu una cu pământul atunci voi deveni.
 
 Mă mângâiau ades raze de soare,
 Eram alintat, azi nu am alinare,
 Și pier, pieri-voi pentru totdeauna,
 Amintiri cu mine, nu rămân... niciuna.
 
 Autor: Răzvan Isac 01-08-2014