Te-am întrebat mândruță dragă

 Te-am întrebat mândruță dragă
 Dacă ți-e dor de mine,
 Tu mi-ai răspuns cât lumea largă,
 Cu lacrimi și suspine. 

 Îmi este dor de nu mai pot
 De tine neica al meu,
 Inima din piept aș vrea s-o scot
 Să nu-mi mai fie greu.
 
 Cât aș vrea să dau dorul deoparte
 Să nu mai suferim,
 Să nu mai fim neică așa departe,
 Prea mult ne iubim. 

 Știu mândruța mea și eu astfel
 Aș face de-aș putea,
 Aș șterge doru'-n așa fel
 Eu să te pot avea.
 
 Ne este soarta pecetluită
 Să nu ne întâlnim,
 Inima de dor mi-e amorțită,
 Străini noi devenim. 

 Ne mistuie focul din suflet
 Și dorul ce-l avem,
 Nu mai știm nici ce e ăla zâmbet,
 Nici cine suntem. 
 
 Autor: Răzvan Isac 14-08-2014