Eu, de-aș fi...

 Când totul pare să se ducă 
 Tu-mi ești un nou început, 
 Dragostea din nou m-aruncă, 
 Spre-a tale brațe, cum am vrut. 
  
 Eu, de-aș fi stăpânul lumii, 
 Ai fii lumea ce-mi doresc, 
 Te-aș răpi sub raza lunii, 
 Să te am, căci te iubesc. 
  
 Eu, de-aș fi un templu sfânt, 
 Tu ai fii al meu altar, 
 Răstorn cerul pe pământ, 
 Să-ți dau stelele în dar. 
  
 Eu, de-aș fi ocean și mare, 
 Mi-ai fi răsărit și-apus, 
 Curcubeu plin de culoare, 
 Când furtunile s-au dus. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-05-2015

Mai bine te-aș lăsa să pleci

 Mai bine te-aș lăsa să pleci, 
 Mai bine m-ai lăsa să plec, 
 Prin visul meu să nu mai treci, 
 Prin visul tău să nu mai trec. 
  
 Mai bine să fim doi străini, 
 Mai bine separați de soartă, 
 Să fim în lume doi haini... 
 - În sân iubirea nu ne poartă! 
  
 Mai bine m-ai lăsa să plec, 
 Mai bine te-aș lăsa să pleci, 
 În lacrimi să nu mă înec, 
 În lacrimi să nu te îneci. 
  
 Să fim străini ca niciodată, 
 Să nu ne amintim nimic, 
 Să uit că te-am iubit vreodată, 
 Să uiți că m-ai iubit vreun pic. 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-05-2015

Cui nu-i place versul meu

 Cui nu-i place versul meu 
 Nu-l citească, nu e bai, 
 Eu am scris și scriu mereu, 
 Ce tu suflete îmi dai. 
  
 Criticați, voi, care poate, 
 Nu ați scris vreun vers vreodată, 
 Al vost suflet nu va naște, 
 Sentimente, niciodată. 
  
 Sunteți goi pe dinăuntru, 
 Suflete fără vreun rost, 
 Eu în cârd cu voi nu intru, 
 Rămân calm, mereu am fost. 
  
 Criticați-mă cât vreți, 
 Spuneți vorbe fără noimă, 
 Poate prea deștepți vă credeți... 
 - Sunteți proști, cu patimă! 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-05-2015

Ne-am rătăcit printre mărgăritare

 Ți-am scris iubire câteva scrisori 
 Și-n fiecare-am pus inima mea, 
 Și ai dragostei mele timizi fiori, 
 Și praf de stele-am pus, pentru tine,-o stea. 
  
 Ne-am rătăcit printre mărgăritare, 
 Pe-un câmp de flori știut de amândoi, 
 Mângâiați de razele de soare, 
 Să nu mai știm de nimeni, doar de noi. 
  
 Ne-am ascuns apoi pe câmpul cu maci, 
 Să ne iubim nebuni, plini de dorinți, 
 Să te privesc în ochi, să mă privești, să taci, 
 Sub baia de raze ca dragostea, fierbinți. 
  
 Autor: Răzvan Isac 09-05-2015

Să nu fi cunoscut iubirea

 Cu mugurii frumoși de primăvară 
 Iubirea-mi pentru tine a-nflorit, 
 Ne-am iubit un anotimp și iară, 
 Cu primăvara tu m-ai părăsit. 
  
 Și vara ce-a urmat parcă a-ngheţat, 
 Căci eu căldura ei nu o simțeam, 
 Spre osândă iarăși am fost dat, 
 Spre lacrime ce curg că nu te am. 
  
 Aș fi fost în stare să transform 
 Pentru tine, pietre, în aur și rubine, 
 Dar azi pe pat de dor iarăși adorm, 
 Și perna mea sunt visele cu tine. 
  
 Aș vrea ca zorii zilei să nu vină, 
 Și noaptea să se facă veșnicie, 
 Într-un somn adânc ea să mă țină, 
 Decât să trăiesc în pustnicie. 
  
 Prefer să cred că nu am existat, 
 Că nu știu ce e viața pe pământ, 
 Decât să am mereu sufletul întristat, 
 Și toate visele luate de vânt. 
  
 Să fi fost o umbră a negurei pustii, 
 Decât sfâșiat de nepăsare, 
 Să nu te fii știut, să nu mă știi, 
 Să nu fi cunoscut iubirea ce mă doare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 08-05-2015 

Pe tine...

 Pe tine eu te-aș aștepta 
 Chiar și o viață-ntreagă, 
 Numai o clipă să-mi poți da 
 Să te iubesc, ființă dragă. 
  
 Încă aștept al tău răspuns, 
 În nopți cu stele pline, 
 Un simplu da ar fi de-ajuns, 
 Să pot fi lângă tine. 
  
 Trimite-mi-l pe raza lunii, 
 Eu în cerdac voi aștepta, 
 Sufletul meu să-l pot unii, 
 Cu sufletul și inima ta. 
  
 În noaptea nostră să se nască, 
 O dragoste din cer cu stele, 
 Și cu timpul să tot crească,  
 Să fim o stea, noi, printre ele. 
  
 Să ne iubim în nopți, o mie, 
 Să stăpânim tot Universul, 
 Fiece zi o poezie, 
 Iubirea să ne fie versul. 
  
 Ți-aș face și un sfânt altar, 
 Pe tine eu te-aș venera, 
 Iubirea mea să-ți fie dar, 
 Noi în iubire să putem spera. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-05-2015 

Vise întrupate

 Suntem noi doar vise întrupate, 
 Născute din nopțile în care, 
 Două suflete de dor surpate, 
 Doreau să-și găsească alinare. 
  
 Fost-am simple nostalgii, veșminte, 
 Gânduri vechi și amintiri trecute, 
 Fost-am noi odat' simple cuvinte, 
 Glasuri alor noastre suflete tăcute. 
  
 Fost-am noi doar simpli stropi de apă, 
 Dezghețate mii de lacrime, 
 Doruri ce adânc în suflet sapă, 
 Să dezgroape numai patime. 
  
 Am fost odată vise de iubire 
 Și nopțile toate le stăpâneam, 
 Dragoste fără de prețuire, 
 Din vis ne-am întrupat și azi te am. 
  
 Am făcut din vis, realitate, 
 Am alungat coșmarul plin de dor, 
 Am alungat și patimile toate, 
 Am astupat și-al lacrimei izvor. 
  
 De azi o să contăm doar tu și eu, 
 Și dragostea născută dintr-un vis, 
 Ne vom iubi la bine și la greu, 
 Și vom trăi destinul ce-a fost scris. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-05-2015 

Inima mea încă te mai cere

 Cad din norii grei ai ploii picuri, 
 Sufletul îmi e închis ca timpul, 
 Scot scrisori din vechi și roase plicuri, 
 Iau și poza ta să îți văd chipul. 
  
 Recitesc ce-ai scris cândva, demult, 
 Ale tale vorbe de amor, 
 În suflet îmi sunt ca un tumult, 
 Au fost cândva alint, acum mă dor. 
  
 Ca niște săgeți azi mă străpung 
 Și-mi lasă sufletul în agonie, 
 Nu știu de vreodată mai ajung, 
 Să te revăd, sau n-o mai fi să fie. 
  
 De unde iau puterea să te uit, 
 Și cui să îi mai spun a mea durere? 
 Dacă până-acum n-am reușit, 
 Și inima mea încă te mai cere. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-05-2015 

Ne-așteaptă iubito...

 Ne-așteaptă iubito o seară frumoasă, 
 Romantică, plină de al nost amor, 
 Voi fi al tău Crai, tu a mea Crăiasă, 
 Ca într-un basm, vechi, nemuritor. 
  
 Ne-așteaptă iubito petale de flori, 
 Și lumânări parfumate, 
 O muzică lină, sunet de viori, 
 Și dragostea care ne este cetate. 
  
 O viață înainte ne-așteaptă iubito, 
 O viață în doi minunată, 
 Căci dragostea care ne-am dăruit-o, 
 E pentru vecie în suflet intrată. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-05-2015 

O iubire ca în Rai!

 Floarea inimii aprinse, 
 Floarea dragostei de Mai, 
 Două suflete promise; 
 - O iubire ca în Rai! 
  
 Două suflete,-o iubire, 
 Două flori de primăvară, 
 Aripi de Dumnezeire, 
 Ne înalță spre cer iară. 
  
 Ochii tăi ca două stele, 
 Luminează calea noastră, 
 Îndreptându-ne spre ele, 
 Cucerim zarea albastră. 
  
 Unde mergem nu există, 
 Timp să treacă repejor, 
 Nu este nici viața tristă, 
 Și nici lacrime de dor. 
  
 Stăpâni-vom dragostea, 
 Universul, mii de stele, 
 Până la ultima stea, 
 Ne vom iubi printre ele. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-05-2015 

Își leagănă pădurea

 Își leagănă pădurea frunzișul înverzit, 
 Se-nalță păpădia, dorințele-mi cu ea, 
 Te-am așteptat iubire, dar n-ai mai venit, 
 Mă simt abandonat în lumea asta rea. 
  
 Aș smulge dorul tot acum din rădăcini 
 L-aș arunca în vânt, odat' să piară, 
 Să scap inima mea de dureroșii spini, 
 Ce au încolțit-o a nu știu câta oară. 
  
 Aș vrea să scot din minte amintirea ta, 
 Să pot șterge totul, să nu mai știu nimic, 
 Aș vrea să pot, o dată, vântul asculta, 
 Și cu al său murmur spre cer să mă ridic. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-05-2015 

Nu aș vrea să mor acum iubire

 Nu aș vrea să mor acum iubire 
 Fără să mai stau la pieptul tău, 
 Nu aș vrea să pierd a mea simțire, 
 Să îmi piară sufletu-ntr-un hău. 
  
 Te iubesc și dragostea mă ține, 
 Azi mai viu decât am fost vreodată, 
 Îmi alungă dorul și suspine, 
 Face inima mai mult să bată. 
  
 Nu aș vrea să mor fără să știi, 
 Că tu-mi ești zilele ce-mi mai rămân, 
 Zilele trecute și pustii, 
 Le-am lăsat trecutului bătrân. 
  
 Tot ce vreau acum e să te am, 
 Capul să mi-l culc pe ai tăi sâni, 
 Și iubirea toată ce ne-o promiteam, 
 Să ne țină până ajunem bătrâni. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-05-2015 

Sub raza soarelui etern

 Sub raza soarelui etern 
 Într-o odaie veche, 
 Versuri în poem aștern, 
 Să ți le susur la ureche. 
  
 Din condeiul meu bătrân 
 Ce-abia mai poate scrie, 
 Gândurile îmi rămân, 
 Așezate-n dulce poezie. 
  
 Sub raza soarelui etern, 
 Te văd pe tine, dragă, 
 A mele gânduri ce se cern, 
 Buzele-ți dulci, de fragă. 
  
 Pe fereastra mică, afară, 
 Mai arunc câte-o privire, 
 Alte gânduri aștern iară, 
 Versuri, tainică-mplinire. 
  
 Când vei sosi pe înserat, 
 Te voi aștepta-n odaie, 
 Să îți citesc gândul curat 
 Ce l-am așternut pe foaie. 
  
 Un susur de-amor ce are, 
 Împletite-n el cuvinte, 
 Un amor ce nu mai moare, 
 Va merge mereu 'nainte. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-05-2015 

E povestea sufletelor noastre

 E povestea sufletelor noastre, 
 Și e frumoasă, scrisă de noi doi, 
 Iubindu-ne ades sub zări albastre, 
 Pe malul unei apei, în zăvoi. 
  
 Doar vântul știa unde ne iubim, 
 Acoperiți fiind de firul ierbii, 
 Povestea în natură să o scrim, 
 În locul unde vin ades doar cerbii. 
  
 Pe noi și cântul păsărelelor ne știe, 
 Căci ele ne cântau iubirea toată, 
 Povestea noastră, cânt, melancolie, 
 De vânt pe-ntreaga zare e purtată. 
  
 Râul parcă își oprea și cursul, 
 Să contempleze o clipă dragostea, 
 Ne prindea-n zăvoi mereu apusul, 
 Pân' apărea pe cer întâia stea. 
  
 Mergeam spre casă tot îmbrățișați, 
 Urmăriți fiind de luna plină, 
 Mai senini, și-n suflet mai bogați, 
 Căci un amor etern, avea ca să devină. 
  
 Amorul nostru scris într-un zăvoi, 
 E povestea sufletelor noastre, 
 O iubire împărțită-n doi, 
 Binecuvântată, de univers, de astre. 
  
 Autor: Răzvan Isac 01-05-2015 

Cu stropi de curcubeu

 Aș vrea gândul acuma să ți-l razimi 
 Cu încredere de-a mele tâmple, 
 Să golim de dor a noastre inimi, 
 Cu dragoste atuncea să se umple.  
  
 Să ne iubim mereu ca niște zei, 
 Dragostea să fie al nost Olimp, 
 Eu te vreau cum știu că tu mă vrei, 
 Noi nu știm ce e treacăt de timp. 
  
 Cu stropi de curcubeu noi am zidit, 
 Tainicul amor ce nu mai piere, 
 Și-un Soare ce-i al nost sfânt răsărit, 
 Și-o lume fără lacrimi și durere. 
  
 Deasupra noastră al nemuririi nimb, 
 Și-n suflete o veșnică iubire, 
 Pentru nimic nu aș vrea să te schimb, 
 Dau lumea toată pentru-a ta privire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 01-05-2015