Inima mea încă te mai cere

 Cad din norii grei ai ploii picuri, 
 Sufletul îmi e închis ca timpul, 
 Scot scrisori din vechi și roase plicuri, 
 Iau și poza ta să îți văd chipul. 
  
 Recitesc ce-ai scris cândva, demult, 
 Ale tale vorbe de amor, 
 În suflet îmi sunt ca un tumult, 
 Au fost cândva alint, acum mă dor. 
  
 Ca niște săgeți azi mă străpung 
 Și-mi lasă sufletul în agonie, 
 Nu știu de vreodată mai ajung, 
 Să te revăd, sau n-o mai fi să fie. 
  
 De unde iau puterea să te uit, 
 Și cui să îi mai spun a mea durere? 
 Dacă până-acum n-am reușit, 
 Și inima mea încă te mai cere. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-05-2015