Să nu fi cunoscut iubirea

 Cu mugurii frumoși de primăvară 
 Iubirea-mi pentru tine a-nflorit, 
 Ne-am iubit un anotimp și iară, 
 Cu primăvara tu m-ai părăsit. 
  
 Și vara ce-a urmat parcă a-ngheţat, 
 Căci eu căldura ei nu o simțeam, 
 Spre osândă iarăși am fost dat, 
 Spre lacrime ce curg că nu te am. 
  
 Aș fi fost în stare să transform 
 Pentru tine, pietre, în aur și rubine, 
 Dar azi pe pat de dor iarăși adorm, 
 Și perna mea sunt visele cu tine. 
  
 Aș vrea ca zorii zilei să nu vină, 
 Și noaptea să se facă veșnicie, 
 Într-un somn adânc ea să mă țină, 
 Decât să trăiesc în pustnicie. 
  
 Prefer să cred că nu am existat, 
 Că nu știu ce e viața pe pământ, 
 Decât să am mereu sufletul întristat, 
 Și toate visele luate de vânt. 
  
 Să fi fost o umbră a negurei pustii, 
 Decât sfâșiat de nepăsare, 
 Să nu te fii știut, să nu mă știi, 
 Să nu fi cunoscut iubirea ce mă doare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 08-05-2015