Eminescu - Veronica,
Dragostea nemuritoare,
Cântă dulce rândunica
Cântul teiului în floare.
Veșnicia celor vremuri
Avea să fie începută,
Vânt - Tu codrii îi cutremuri
Când el gura ei sărută.
O iubire scrisă-n patimi
De un timp chinuitor,
Au vărsat atâtea lacrimi,
Ochii le erau izvor.
Au trecut prin foc și apă
Numai să se regăsească,
Azi de toate cele scapă
Că-s în lumea veșniceasca...
"Am scăpat de tot de rele
Suntem doi pe același drum,
Tu ești în brațele mele,
Dorul nostru-i numai scrum.
Am avut de tras o groază
Dragostea s-o ținem vie,
Să ne fie o viață oază,
Tu să-mi fii o viață mie;
Icoană într-un altar
Eu să mi te-nchin aș vrea,
Să fiu stea și să răsar
La pieptul tău, iubita mea!
Dacă în viață am fost bârfiți
Și arătați cu degetul,
În veșnicie îndrăgostiți,
Noi am rămas unul cu altul.
Așa cum noi am fost mereu
Fără de alții să ne pese,
În suflete cu Dumnezeu
Căci El din dragoste ne țese.
Din astă lume am plecat
Dar am rămas tot împreună,
Căci am fost binecuvântat
Tu să-mi Soare, să-ți fiu Lună.
Ochii noști se întâlniră
După lunge așteptări,
Lacrimi grele stăpâniră
Contopind îmbrățișări.
În lumea fără de moarte,
Noi suntem nemuritori,
Ca povestea dintr-o carte,
Precum soarele din zori!"
Se topesc într-o ființă
Acești vechi îndrăgostiți,
Cum și este de cuviință
Veci în dragoste uniți.
Autor: Răzvan Isac 17-06-2017
Dragostea nemuritoare,
Cântă dulce rândunica
Cântul teiului în floare.
Veșnicia celor vremuri
Avea să fie începută,
Vânt - Tu codrii îi cutremuri
Când el gura ei sărută.
O iubire scrisă-n patimi
De un timp chinuitor,
Au vărsat atâtea lacrimi,
Ochii le erau izvor.
Au trecut prin foc și apă
Numai să se regăsească,
Azi de toate cele scapă
Că-s în lumea veșniceasca...
"Am scăpat de tot de rele
Suntem doi pe același drum,
Tu ești în brațele mele,
Dorul nostru-i numai scrum.
Am avut de tras o groază
Dragostea s-o ținem vie,
Să ne fie o viață oază,
Tu să-mi fii o viață mie;
Icoană într-un altar
Eu să mi te-nchin aș vrea,
Să fiu stea și să răsar
La pieptul tău, iubita mea!
Dacă în viață am fost bârfiți
Și arătați cu degetul,
În veșnicie îndrăgostiți,
Noi am rămas unul cu altul.
Așa cum noi am fost mereu
Fără de alții să ne pese,
În suflete cu Dumnezeu
Căci El din dragoste ne țese.
Din astă lume am plecat
Dar am rămas tot împreună,
Căci am fost binecuvântat
Tu să-mi Soare, să-ți fiu Lună.
Ochii noști se întâlniră
După lunge așteptări,
Lacrimi grele stăpâniră
Contopind îmbrățișări.
În lumea fără de moarte,
Noi suntem nemuritori,
Ca povestea dintr-o carte,
Precum soarele din zori!"
Se topesc într-o ființă
Acești vechi îndrăgostiți,
Cum și este de cuviință
Veci în dragoste uniți.
Autor: Răzvan Isac 17-06-2017