E ziua noastră... români de pretutindeni

E ziua noastră, a tuturor, 
Români de pretutindeni,
Oriunde am fi, ne fie dor, 
De-a noastră țară, de oşteni. 

De cei ce și-au apărat glia, 
Și au plătit cu prețul vieții... 
-Eu dac-ar fi, azi las moșia, 
Și plec să îmi apăr urmașii. 

Nu stați deoparte, și cu toții 
La arme să ne întâlnim, 
Să aibă fiii și nepoții, 
Ce moșteni când n-o să fim. 

A noastră țară-i o comoară, 
De noi depinde s-o păstrăm, 
Și alți ostași de-ar fi să moară, 
Toți pentru ea viața s-o dăm. 

La rândul nostru am moștenit-o, 
Ca moștenire să o dăm, 
Viața mulți ne-am fi jertfit-o 
În urmă viață să lăsăm. 

Autor: Răzvan Isac 30-11-2014

De-am fi în lume numai noi

 De-am fi în lume numai noi, 
 Nimeni să nu ne știe, 
 Ascunși de ochi străini și goi, 
 Iubindu-ne-n vecie. 
  
 Eu n-aș mai fi un soare trist 
 Cu raze tot mai reci, 
 Rugându-mă să mai rezist, 
 Pe ceru-mi tu să treci. 
  
 Din umbra depărtatei stele, 
 O altă stea va răsării, 
 Lumină să-i dea vieții mele, 
 Tot așteptându-te să vii. 
  
 În ochii tăi mari, minunați 
 Să se reflecte luna, 
 Să fii în gândul meu nesaț, 
 De-acum, întotdeauna. 
  
 Să pot eu să mă desfășor 
 Așa cum îmi doresc, 
 Să-mi fie cu mult mai ușor 
 Pe tin' să te iubesc. 
  
 Să am de acum raze văpăi 
 Precum o inimă incinsă, 
 Dragostea ta și ochii tăi, 
 Să-mi fie ca o stea aprinsă.
  
 Credință să ne fie Domnul, 
 Dragostea al nost altar, 
 Iubirea să ne fie imnul 
 Și-al nost nemărginit hotar. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-11-2014

Tată...

 Mi-ai fost părinte exemplar 
 Ce m-a învățat atâtea, 
 Cu tine am văzut totul clar, 
 Vedeam realitatea. 
  
 N-a fost o clipă-n viața mea 
 Tu să nu fi cu mine, 
 Acum pe cer îmi ești o stea 
 Mie mi-e dor de tine. 
  
 Eu azi mă plimb pe unde noi 
 Când eram mică ne plimbam, 
 În suflet lacrimi mii cad ploi, 
 Căci astăzi tată nu te am. 
  
 Cât mi-aș dori să pot de mână 
 O clipă să te țin, 
 Ca altădat', noi împreună
 O clipă să mai fim. 
  
 Prin locuri care azi sunt sfinte 
 Aș vrea cu tine să mai stau, 
 Tu mi-ai fost cel mai bun părinte, 
 Cum timpul înapoi să dau? 
  
 De-aș putea aș schimba soarta 
 Dară știu că nu se poate, 
 În vis îl mai văd pe tata 
 Aproape-n fiecare noapte. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-11-2014

Tus miradas son veneno

Tu silencio duele mucho,
Tus miradas son veneno,
En mi mente solo escucho,
La tormenta y un trueno.

Me voy a ir lejos de ti,
A contemplar mi soledad,
Voy a llevar dentro de mi,
Un amor puro, de verdad.

Es el amor que yo senti,
Primera vez cuando te vi,
Puse toda mi fe en ti,
Mi gran amor, hoy te perdi.

El alma de mi cuerpo sale,
Yo me hundo en el olvido,
La vida para mi no vale,
Desde cuando te has ido.

Autor: Rãzvan Isac 29-11-2014

Fost-am stele sfinte

 Fost-ai tu crăiasa mea din basme, 
 Ce atât de mult te-am adorat, 
 Azi amândoi suntem fantasme, 
 Pe care iubirea le-a abandonat. 
  
 Fost-am noi odată pe cer stele sfinte, 
 Ce s-au stins să cadă în păcat, 
 Am păcătuit și azi suntem morminte, 
 Pe care și timpul se pare le-a uitat. 
  
 Fost-am eu o barcă printre valuri, 
 Cu a mele vele rupte-n vânt, 
 Fost-am suflet plin de idealuri, 
 Ce visa să fie veșnic pe pământ. 
  
 Fost-ai portu'-n care vroiam să ajung, 
 Să las ancora și să rămân cu tine, 
 Fost-ai tu crăiasa cu părul blond și lung, 
 Ce m-a făcut să sper în clipele senine. 
  
 Autor: Răzvan Isac 27-11-2014 

Dor de noi

Mi-e dor de noi, mi-e dor de mare, 
De nisipul fin, de razele de soare, 
Mi-e dor să îți mai fie dor de mine, 
De albastrul cerului în zilele senine.

Mi-e dor de lacul unde atâtea seri 
Am stat îmbrățișați, parc-a fost ieri, 
Mi-e dor să te mai iau de mână iară, 
Să stăm îmbrățișați încă o seară.

Mi-e dor de tot și totul azi mă doare, 
Inima-n piept pe zi ce trece moare, 
Bate tot mai încet, bătăile-i sunt seci, 
Și din amintire ai vrea acum să pleci.

În amintire port ce odată am avut, 
O lume de vise ce toată s-a pierdut, 
Odinioară ai fost pentru mine lumea, 
Atâtea vise strânse ce nu le pot avea.

Și de-ai pleca eu ce-aș putea să fac? 
Aș rămâne singur în noapte lângă lac, 
Aș rămâne singur c-o salcie bătrână, 
Pe ea aș ruga-o cu mine să rămână.

Autor: Răzvan Isac 26-11-2014

Albinuța și-al ei stup

 Și mergând pe-o potecuță, 
 Mă-ntâlnesc c-o albinuță. 
 Și o întreb: 
 - Albină dragă, încotro așa grăbită? 
 Ea-mi răspunde obosită; 
 - Iaca-s tristă c-a mea miere 
 Nu știu unde toată piere, 
  
 Stupul meu este prădat, 
 Toată munca mea au luat. 
 -Cine crezi c-a fost în stare 
 De-o asemenea trădare? 
  
 Albinuța tace, plânge, 
 Și-a ei lacrimă-mi ajunge 
 Pân' la suflet și mă seacă, 
 Albinuța tristă pleacă. 
  
 Ce-aș putea acum să fac 
 Albinuța să o împac? 
 Cum să-i dau înapoi mierea 
 Să-i pot alina durerea?... 
  
 Stau la pândă într-o zi 
 Să văd cine-ar putea fi, 
 Nu mare mi-a fost mirarea, 
 Să văd străbătând cărarea, 
  
 După umbra-i se ascundea, 
 Știind că nimeni nu-l vedea, 
 Era mic, dar sprinten foc 
 Un vulpoi viclean... noroc! 
  
 Țanțos mergând pe cărare 
 Iată, hoțul nostru apare, 
 Eu pregătit c-o crăcană 
 Vreau să-i întind o capcană. 
  
 Timp nu trece mult și hoțul 
 În capcană-și prinde botul, 
 Și fugind, uitând de miere 
 A început tare să zbiere... 
  
 -Auuu, ce tare m-am lovit, 
 Să mai fur m-am ostoit, 
 Miere deloc nu mai vreau, 
 Toată înapoi ți-o dau. 
  
 Eu fără să stau pe gânduri 
 Am trimis vreo câțiva fluturi, 
 Să îi dea vestea cea mare 
 Albinuței tristă tare... 
  
 Acum că are mierea toată, 
 Albinuța-i încântată.
 Mă bucur, planu' a reușit 
 Și albinuța a zâmbit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-11-2014

Iubirea-i sâmbure de viață

 Iubirea-i sâmbure de viață 
 Pentru inimă și suflet, 
 Iubirea însăși e speranță, 
 E și lacrimă și zâmbet. 
  
 Când o guști este ca mierea, 
 Dulce-i când în suflet vine, 
 Cu ea poți să simți durerea, 
 Tot ea vindecă suspine... 
  
 O dată ți-am simțit parfumul, 
 -Ah, iubire câmp de flori, 
 Și mi-am ales în viață drumul 
 Ghidat fiind de-ai tăi fiori. 
  
 Te-am urmat în lumea-ntreagă 
 Și ne-am iubit cum ne iubim, 
 Ce simțim nimeni nu dezleagă, 
 Nimeni nu simte ce simțim. 
  
 Prin ce ne leagă suntem veșnici, 
 Asemeni astrelor cerești, 
 Din ce în ce tot mai puternici, 
 Căci te iubesc și mă iubești. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-11-2014

Sub mii de stele, clar de lună

 Sufletu' plânge și te cheamă
 Din trecutul de altădat',
 Durerea să i-o iei în seamă, 
 Să-i dai iubirea ce ți-a dat. 
  
 Sub cerul liber noaptea ies 
 Ca să privesc spre stele, 
 Demult sub ele, atât de des 
 Te țineam în brațele mele. 
  
 Stăteam pe frunze răsfirate 
 Căzute în toamna trecută, 
 Ne mângâia luna pe spate, 
 Iubirea ne era plăcută. 
  
 Acum s-a strâns atâta dor 
 În sufletu-mi săracul, 
 C-aș vrea atât de mult să mor, 
 Să mă usuc precum copacul. 
  
 Să fiu un ram uscat în vânt, 
 Să fiu o frunză moartă, 
 Îngropată în pământ 
 De nepăsare și de soartă. 
  
 De-mi dai al tău sărut, o dată,
 Cu a tale buze dulci și moi, 
 Poate și timpul de altădată 
 S-ar întoarce către la noi. 
  
 Poate am fi cum noi eram, 
 Când ne unea iubirea, 
 Sub cerul liber ne juram, 
 S-atingem nemurirea. 
  
 Sub mii de stele, clar de lună, 
 Noi doi și ale noastre șoapte... 
 Nu mai suntem împreună, 
 S-a pierdut totul în noapte. 
  
 Tu poate alți ochi ți-ai ales 
 Să îți reflecte chipul, 
 Plecarea nu ți-am înțeles, 
 Cum nu înțeleg nici timpul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-11-2014

Să îți vorbesc doar cu privirea

 Nu vreau să-ți scriu o simplă melodie, 
 Chiar dacă inima-mi spune s-o fac, 
 Nu vreau să-ți scriu o simplă poezie, 
 Prefer să te privesc și apoi să tac. 
  
 -Să tac, să îți vorbesc doar cu privirea, 
 Ș-apoi să ne pierdem printre stele, 
 În ochii mei tu să găsești iubirea, 
 Și clipele ce fără tine-s grele. 
  
 Nu vreau să-mi fii un simplu gând pierdut, 
 În visele pustii noapte de noapte, 
 Aș vrea să pot acum să te sărut, 
 Aș vrea s-aud acum a tale șoapte. 
  
 Nu vreau să-mi fii un simplu vis mereu, 
 Nu vreau să am iluzii sfărâmate, 
 Te vreau pe tine azi la pieptul meu 
 Să fim ca două pietre nestemate. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-11-2014

Poezie, glasul sufletului meu

 Poezie, glasul sufletului meu 
 -Tu îmi ești alături, 
 De mi-e bine sau mi-e greu! 
  
 Când am sufletul zdrobit 
 Tot ce simt transpun pe foaie, 
 Tu îmi ești condei topit, 
 A lacrimilor văpaie. 
  
 Arde dorul și mă seacă, 
 Dor năpraznic precum iadul, 
 Azi iubirea vine, pleacă, 
 Și îmi lasă-n suflet golul. 
  
 -Și calc doar pe jar încins,
 Așa mi-e blestemat norocul, 
 Din învingator s-ajung învins, 
 Să nu-mi găsesc în viață locul. 
  
 Tu ești tot ce mi-a rămas, 
 Tu-i dai sufletului viață, 
 Când nu pot vorbi mi-ești glas, 
 Tu poem plin de speranță. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-11-2014

Trandafirii speranței

 Am vorbit cu timpul și mi-a zis: 
 - Lasă în urmă ceea ce nu îți este scris, 
 Lasă destinul tău să-și urmeze cursul, 
 Și la întrebarea ta îi vei afla răspunsul. 
  
 M-am întrebat adesea unde e iubirea, 
 Ce se simte atunci când afli fericirea? 
 Am încercat cumva să forțez destinul, 
 Și ce am reușit? - Să cunosc suspinul! 
  
 Avea dreptate timpul când spunea: 
 - Nu te împotrivi că ai s-o faci aievea, 
 Ce îți este scris, aceea îți este soarta 
 Nu o poți schimba, nici da la schimb cu alta. 
  
 Am gândurile clare, și puse-n ordine 
 Voi aștepta iubirea gândindu-mă la tine, 
 Îți voi simți parfumul și atunci voi știi 
 Că ești fericirea, că soarta mea vei fii. 
  
 Timpul știe multe și timp voi da iubirii 
 O voi aștepta la piept cu trandafirii, 
 Culeși dintr-o speranță, de pe alei cu vise, 
 Ale noastre căi să se unească-s scrise. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-11-2014

Oaza mea de cânturi dulci

 Oaza mea de cânturi dulci 
 Pe-a ta inimă mă culci, 
 S-aud cum bat în tandem, 
 Două inimi, cânt suprem. 
  
 Imnul dragostei vom scrie 
 Cu parfum de iasomie, 
 Pe al nostru suflet pur, 
 Iubirii să îi dăm contur. 
  
 Portativ ne fie marea, 
 Imnul veșnic și chemarea, 
 Ca o dulce simfonie 
 Al ei val azur ne fie. 
  
 Autor: Răzvan Isac 22-11-2014

Un petec de hârtie

Am luat cu mână dreaptă 
Un petec de hârtie, 
A gândului meu șoaptă 
Am început a scrie.

Este o nopte atât de rece 
În luna lui Brumar, 
Pe la geamul meu mai trece 
Numai vântul cel hoinar.

De mult iubire nu mai treci 
Nici pe la poarta mea, 
Amurgurile toate-s seci, 
Doar moartea mă mai vrea.

Îmi scriu acum ultimul dor, 
Căci inima mi-e seacă, 
A crezut într-un mare amor, 
Amor ce făr' să-i pese pleacă.

Las timpul vorbele să-mi poarte, 
Poate cândva te vor ajunge, 
Au fost doar simple vorbe moarte, 
Ce mie sufletu-mi vor stinge.

O să mă înalț s-aprind o stea 
Lăsând un petec de hârtie, 
Pe el am scris iubirea mea, 
Cuvinte pentru o veșnicie.

Autor: Răzvan Isac 19-11-2014

O floare albastră

 O floare albastră cum e cerul 
 În grădina mea tu ești, 
 Tu mă faci să simt fiorul 
 Dragostei când mă privești. 
 Mă înroșesc ca trandafirii 
 Când a tale șoapte îmi spui, 
 Tu ești esența iubirii, 
 Un înger al Domnului. 
 Zori și dimineți cu rouă 
 Frumusețea ta o scaldă, 
 Mulți ar da și lumea toată 
 Doar o clipă să te vadă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-11-2014

Tu îmi ești zâmbet și speranță

 Te iubesc 
 Cu trup și suflet, 
 Când nu zâmbesc 
 Tu îmi ești zâmbet, 
 Când simt tristețe 
 Tu mi-o iei, 
 Îmi dau speranțe, 
 Ochii tăi. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-11-2014 

Al iubirii cânt, izvor

 Din corzile unei viori 
 Mi-a ieșit o serenadă, 
 Stele au început să cadă 
 Inimii să-i dea fiori. 
  
 Din arcuș ieșeau scântei, 
 Notele contur prindeau, 
 Să fiu lângă tine vreau, 
 Să fii lângă mine... vrei? 
  
 Ochii tăi atât de limpezi 
 Mă privesc cu înduioșare, 
 Inima-mi în piept tresare 
 Când pe brațu-mi te așezi. 
  
 Vreau atât: a tale gânduri 
 Să te poarte către mine, 
 Când în nopțile senine 
 Ți-oi mai scrie alte rânduri. 
  
 Alte cântece de amor 
 Cu a mea vioară veche, 
 Să fim suflete pereche, 
 Al iubiri cânt, izvor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-11-2014 

Oare câte anotimpuri?...

 Azi s-au scuturat și pomii 
 De atâtea frunze moarte, 
 Se simte parfumul tomnii, 
 Tu-mi ești încă prea departe. 
  
 Cade bruma peste câmpuri, 
 Vântu' adie, cad și ploi, 
 -Oare câte anotimpuri 
 Vor mai trece peste noi? 
  
 Fără tin' pe cer nu-i soare, 
 Nici în suflet bucurie, 
 Ca la noi dragoste mare, 
 Oare când o să mai fie? 
  
 Cade primul fulg de nea, 
 Iarna își așterne vălul... 
 Tot ce odată ne unea, 
 A luat marea tot cu valul. 
  
 Și se duce-n larg, se pierde 
 O iubire cât e marea, 
 Foc de dor inima-mi arde, 
 Că nu îți aud chemarea. 
  
 Pomi în floare, flori pe câmp 
 Primăvara vine, trece, 
 Am un singur anotimp, 
 Și acesta-i tot mai rece. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-11-2014 

Ne leagănă o iubire

 Ești așa timidă, frumoasă ca o floare, 
 Ai privirea tristă ca o stea căzătoare, 
 Ai sufletul zdrobit de-o dragoste pierdută, 
 Și inima înecată de lacrima căzută. 
  
 Îți este chipul palid și ochii atât de triști, 
 De durere parcă nu poți nici să te miști, 
 Chiar de îți sunt străin îți cunosc tot amarul, 
 Căci am iubit și eu și știu ce e calvarul. 
  
 Ce aș putea să fac acum eu pentru tine 
 Dorul ce-l ai în suflet să ți se termine, 
 Să ai ochii senini așa cum este cerul, 
 Și chipul radiant să schimbe tot decorul. 
  
 Se întâmplă adesea, știu, când sufletul iubește, 
 Să suferim, să plângem când dorul ne lovește, 
 Ne leagănă o iubire, ne alintă, ne răsfață, 
 Iar mai apoi cu timpul ne dă lacrimi pe față. 
  
 Tu poți să-ți plângi durerea pe umăru-mi cât vrei, 
 Șezând pe banca pusă la umbra unui tei, 
 Parfumul florilor ne îmbată, ne amorțește simțul, 
 Aș vrea acum să steie în loc o clipă timpul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 13-11-2014 

Nostalgie

 La poale de munte e un vechi sătuc, 
 -Boroșteni îi este mândrul nume, 
 Când eram copil așteptam să mă duc 
 La bunicii mei... azi nu mai sunt pe lume!... 
  
 A mea copilărie a fost cea mai frumoasă, 
 Într-al meu sătuc cu ai mei bunici, 
 La poale de munte într-o veche casă, 
 -Cât aș vrea să pot să mă întorc aici. 
  
 Să îmi găsesc bunicii așteptând în prag 
 Să îi mai strâng la piept înduioșat, 
 Pentru mine au fost ce am avut mai drag 
 Și trist îmi e sufletul de când ei au plecat. 
  
 Aveam și prieteni, mergeam cu ei la joacă 
 Pe plaiurile înalte , pe verzile islazuri... 
 Azi totul e pustiu, căci cu toții pleacă 
 S-o ducă mai bine pe alte meleaguri. 
  
 Cât aș vrea acum să dau timpu'-napoi 
 Să ne mai strângem toți ca altădat', 
 Nu aveam nici griji, n-aveam nici nevoi 
 Când eram cu toții flăcăi la noi în sat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-11-2014

O zi...

 O zi specială, 
 Foi albe, cerneală, 
 Un gând călător, 
 În suflet mult dor. 
  
 O zi oarecare, 
 O zi fără soare... 
 Zile fără tine, 
 Lacrimi și suspine. 
  
 O zi... prima zi... 
 -Lângă mine să fii, 
 O zi aș mai vrea, 
 Să-ți dau dragostea. 
  
 O zi călăuză, 
 Tu a mea muză, 
 Poeme infinite, 
 Vise neîmplinite. 
  
 Noi doi și o carte 
 Cu povești deșarte, 
 O zi fără soare, 
 Întuneric ce doare. 
  
 O zi să mai am, 
 Fericire un gram, 
 Un zâmbet duios, 
 Chipul tău frumos. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-11-2014

Au plâns și stelele

 Mi-ar fi de ajuns numai cinci minute 
 Să te iau de mână, să te strâng la piept, 
 Să te privesc în ochi,să-ți spun atât de multe, 
 Aste cinci minute de mult timp le aștept. 
  
 Să-ți dau eu primăvara cu ale sale flori 
 Și toată dragostea să-ți dau la răsărit, 
 Să-ți spun că te iubesc de-un infinit de ori, 
 -Că tu ești tot ce eu vreodată am iubit. 
  
 Am suferit în taină, neavându-te cu mine 
 Au plâns și stelele și universul tot, 
 Am fost atât de singur, pierdut în zări străine, 
 Căci uneori simțeam că nu am să mai pot...
  
 -A fost ca un miracol, la mine te-ai întors, 
 Și soarele pe cer din nou a răsărit, 
 Din suflet într-o clipă durerea mi s-a stors 
 Și lângă mine am ce mereu am iubit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-11-2014

Pe înalte culmi, noi doi

 Poartă-mă iubire-n zare 
 Pe înalte culmi să zbor, 
 Să strig în depărtare 
 Un nume de care mi-e dor... 
  

 Numai așa dorul mi-o trece, 

 Inima nu mi-o mai fii rece, 
 Când strig cât pot în depărtare, 
 Oriunde al tău nume tare. 
 Las tot trecutul, las și lacrimi, 
 Las și durere, las și patimi, 
 E tot ce vreau... 
  
 Tot ce-mi doresc, 
 Pe tine doar să te iubesc. 
  
 -Să te strâng azi la pieptul meu 
 Și împreună să zburăm, 
 Pe înalte culmi, spre apogeu 
 Să fii a mea, al tău sunt eu. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-11-2014

Atât de dulce

 Atât de dulce și frumoasă 
 Ești tu, precum floarea de tei, 
 Un înger pur, a mea mireasă, 
 Icoană sfântă-n ochii mei. 
  
 Atât de dulce ți-e cuvântul 
 Ce-l rostești cu a ta guriță, 
 C-aș ocoli întreg pământul 
 Să te-aud scumpă iconiță. 
  
 Atât de dulce ți-e privirea 
 Și zâmbetul fermecător, 
 În suflet mi-ai sădit iubirea 
 Și m-ai făcut nemuritor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-11-2014

În ochii tăi

 În ochii tăi văd marea 
 Și pescăruși zburând, 
 Vreau să-mi auzi chemarea 
 Cu glasu-mi tremurând. 
  
 Cu inima te chem iubire, 
 Cu a mea dragoste te chem, 
 Să gustăm din fericire, 
 Fericirea s-o avem. 
  
 Să te simt la pieptul meu, 
 Să-ți simt inima cum bate, 
 La fel zi de zi, mereu 
 Și atunci când sunt departe. 
  
 În ochii tăi văd universul 
 Și puritatea sufletului tău, 
 Ești pentru mine poezia, versul, 
 Mă purifici de tot ce este rău. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-11-2014

Au plâns cu mine norii

 Te-am căutat prin vise, 
 Și în poienile cu flori, 
 În cărțile de amor scrise, 
 Și într-ai dimineții zori. 
  
 Ești ca o umbră-n întuneric, 
 În neant ai dispărut, 
 Să mai încerc este zadarnic, 
 Am încetat să te mai caut. 
  
 Poate că într-o bună zi 
 Tu mă vei căuta pe mine, 
 În cale eu nu-ți voi ieși 
 Și te vei pierde-n lume. 
  
 S-au ofilit poienile cu flori, 
 Au plâns cu mine norii, 
 În suflet am numai fiori, 
 În beznă au căzut și zorii. 
  
 În lumea mea e întuneric, 
 Și nu știu încotro s-apuc, 
 Să scap de al meu dor nemernic, 
 De tin' departe să mă duc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-11-2014