Am luat cu mână dreaptă
Un petec de hârtie,
A gândului meu șoaptă
Am început a scrie.
Este o nopte atât de rece
În luna lui Brumar,
Pe la geamul meu mai trece
Numai vântul cel hoinar.
De mult iubire nu mai treci
Nici pe la poarta mea,
Amurgurile toate-s seci,
Doar moartea mă mai vrea.
Îmi scriu acum ultimul dor,
Căci inima mi-e seacă,
A crezut într-un mare amor,
Amor ce făr' să-i pese pleacă.
Las timpul vorbele să-mi poarte,
Poate cândva te vor ajunge,
Au fost doar simple vorbe moarte,
Ce mie sufletu-mi vor stinge.
O să mă înalț s-aprind o stea
Lăsând un petec de hârtie,
Pe el am scris iubirea mea,
Cuvinte pentru o veșnicie.
Autor: Răzvan Isac 19-11-2014
Un petec de hârtie,
A gândului meu șoaptă
Am început a scrie.
Este o nopte atât de rece
În luna lui Brumar,
Pe la geamul meu mai trece
Numai vântul cel hoinar.
De mult iubire nu mai treci
Nici pe la poarta mea,
Amurgurile toate-s seci,
Doar moartea mă mai vrea.
Îmi scriu acum ultimul dor,
Căci inima mi-e seacă,
A crezut într-un mare amor,
Amor ce făr' să-i pese pleacă.
Las timpul vorbele să-mi poarte,
Poate cândva te vor ajunge,
Au fost doar simple vorbe moarte,
Ce mie sufletu-mi vor stinge.
O să mă înalț s-aprind o stea
Lăsând un petec de hârtie,
Pe el am scris iubirea mea,
Cuvinte pentru o veșnicie.
Autor: Răzvan Isac 19-11-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu