Ne leagănă o iubire

 Ești așa timidă, frumoasă ca o floare, 
 Ai privirea tristă ca o stea căzătoare, 
 Ai sufletul zdrobit de-o dragoste pierdută, 
 Și inima înecată de lacrima căzută. 
  
 Îți este chipul palid și ochii atât de triști, 
 De durere parcă nu poți nici să te miști, 
 Chiar de îți sunt străin îți cunosc tot amarul, 
 Căci am iubit și eu și știu ce e calvarul. 
  
 Ce aș putea să fac acum eu pentru tine 
 Dorul ce-l ai în suflet să ți se termine, 
 Să ai ochii senini așa cum este cerul, 
 Și chipul radiant să schimbe tot decorul. 
  
 Se întâmplă adesea, știu, când sufletul iubește, 
 Să suferim, să plângem când dorul ne lovește, 
 Ne leagănă o iubire, ne alintă, ne răsfață, 
 Iar mai apoi cu timpul ne dă lacrimi pe față. 
  
 Tu poți să-ți plângi durerea pe umăru-mi cât vrei, 
 Șezând pe banca pusă la umbra unui tei, 
 Parfumul florilor ne îmbată, ne amorțește simțul, 
 Aș vrea acum să steie în loc o clipă timpul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 13-11-2014