E ziua noastră, a tuturor,
Români de pretutindeni,
Oriunde am fi, ne fie dor,
De-a noastră țară, de oşteni.
De cei ce și-au apărat glia,
Și au plătit cu prețul vieții...
-Eu dac-ar fi, azi las moșia,
Și plec să îmi apăr urmașii.
Nu stați deoparte, și cu toții
La arme să ne întâlnim,
Să aibă fiii și nepoții,
Ce moșteni când n-o să fim.
A noastră țară-i o comoară,
De noi depinde s-o păstrăm,
Și alți ostași de-ar fi să moară,
Toți pentru ea viața s-o dăm.
La rândul nostru am moștenit-o,
Ca moștenire să o dăm,
Viața mulți ne-am fi jertfit-o
În urmă viață să lăsăm.
Autor: Răzvan Isac 30-11-2014
Români de pretutindeni,
Oriunde am fi, ne fie dor,
De-a noastră țară, de oşteni.
De cei ce și-au apărat glia,
Și au plătit cu prețul vieții...
-Eu dac-ar fi, azi las moșia,
Și plec să îmi apăr urmașii.
Nu stați deoparte, și cu toții
La arme să ne întâlnim,
Să aibă fiii și nepoții,
Ce moșteni când n-o să fim.
A noastră țară-i o comoară,
De noi depinde s-o păstrăm,
Și alți ostași de-ar fi să moară,
Toți pentru ea viața s-o dăm.
La rândul nostru am moștenit-o,
Ca moștenire să o dăm,
Viața mulți ne-am fi jertfit-o
În urmă viață să lăsăm.
Autor: Răzvan Isac 30-11-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu