Un suflet pierdut în mare

 Între cer și pământ suflă vântul rece al uitării 
 Făcând valurile mari pe întinsa apă a mării, 
 Într-o barcă a speranței în derivă navighez 
 Într-un port uitat de lume sufletul să mi-l așez. 
  
 Valurile par să-nghita mica mea barcă din lemn 
 Și în depărtarea cruntă despre port nu văd un semn, 
 Sufletul o să-mi așez în adâncurile mării 
 Unde nimeni să nu știe și cu toți să-l dea uitării. 
  
 Fost-am toată viața mea solitar precum e vântul 
 Și de la un cap la altul am tot străbătut pământul, 
 Iubirea a fost pasageră, clandestină-n viața mea 
 De acum în eternitate voi fi doar eu și cu marea. 
  
 Mă voi pierde în adâncuri printre peștii răpitori 
 Nu voi mai avea nici seară, nici ai dimineții zori, 
 Voi, ce-n urmă v-am lăsat, atunci când vântul bate 
 De voiți cu a voastre lacrimi să scrieți o carte... 
  
 Cărții numele să-i dați: " Un suflet pierdut în mare", 
 Din adâncurile negre poate văd raze de soare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-10-2014

Iartă-mi Doamne din păcate

 Iartă-mi Doamne din păcate, 
 De cel rău mă izbăvește, 
 Arată-mi calea spre dreptate, 
 Și de rele mă ferește. 
  
 Mă-nchin Doamne numai Ție, 
 Tu ești în sufletul meu, 
 -Tatăl nostru acum și pe vecie, 
 Bunul nostru Dumnezeu. 
  
 Iartă-mi Doamne din păcate, 
 Și mă mântuie pe mine, 
 Ce-am rău în suflet Tu scoate, 
 Și lasă numai ce-i bine. 
  
 Condu-mă spre-a Ta Împărăție, 
 Primește-mă în turma Ta, 
 Am rătăcit pe căi greșite o mie, 
 Prin rugă vreau să mă pot îndrepta. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-10-2014

Te țin în palma sufletului meu

 Mi-ai adus în viață fericire,
 M-ai făcut să văd ce nu vedeam,
 În ziua când mi-ai dăruit iubire,
 Am vrut pe tine o viață să te am.

 Te țin în palma sufletului meu,
 Tu ești refrenul cântului de amor,
 Și te ascult iubirea mea mereu
 Când ești departe și mi se face dor.

 Autor: Răzvan Isac 23-10-2014

Nici tu, nici eu

 Nici tu, nici eu n-am înțeles iubirea 
 Atunci când trebuia s-o fi înțeles, 
 Visam în doi s-atingem fericirea, 
 Destinul alte drumuri ne-a ales. 
  
 Ne este viața un labirint extrem, 
 Condusă de decizii fără noimă, 
 Nu am știut atunci ceea ce vrem, 
 Azi ne scufundăm în dor și patimă. 
  
 Acum nu mai e timp să începem iară, 
 Căci tot ce odată a fost s-a terminat, 
 Trecutul pe amândoi azi ne separă, 
 Și visul de altădat' s-a spulberat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 22-10-2014

Voi dispărea-n amurgul rece

 Sunt pentru tine un du-te, vino 
 Azi mă iubești, mâine mă lași, 
 Inima mea pe spini tu ține-o 
 Și te vei pierde de-ai mei pași. 
  
 Voi dispărea-n amurgul rece, 
 Și-n zori eu n-am să mai apar, 
 Pe lângă umbra-mi tu vei trece, 
 Pe lângă sufletu-mi amar. 
  
 Și atunci poate tu vei plânge, 
 Și-a tale lacrimi foc vor fi, 
 Durerea mea te va atinge, 
 Și tu n-o vei putea opri. 
  
 Privești în urmă spre trecut 
 Și spui că-ți pare rău acum, 
 Dar e târziu, tu m-ai pierdut, 
 Te-ai rătăcit pe un alt drum. 
  
 Vei pribegii prin alte lumi, 
 Căci astă soartă ți-ai ales, 
 Azi rămășițele aduni, 
 Iubirii ce n-ai înțeles. 
  
 Autor: Răzvan Isac 19-10-2014 

Ne pierdem în iubire

 Se pierde luna printre stele, 
 Tu te pierzi în brațele mele, 
 Eu mă pierd în a ta privire, 
 Noi doi ne pierdem în iubire. 
  
 Tu îmi ești vară, primăvară, 
 Îmi ești și ziuă, dar și seară, 
 Anotimpuri, zile, seri, 
 Eu îți sunt tot ce tu preferi. 
  
 Amândoi suntem ce dorim, 
 La infinit noi ne iubim, 
 Și dincolo de infinit, 
 Căci tu ești tot ce mi-am dorit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 16-10-2014 

Am cules ce-n urmă ai lăsat

 Am cules ce-n urmă ai lăsat, 
 Urma pașilor tăi când ai plecat, 
 La fiecare pas curg lacrimile grele,  
 Când se vor pierde pașii, te caut printre stele. 
 Și dacă nici atunci nu o să te găsesc, 
 De dor amar eu am să mă topesc. 

 Și o să mă prefac apoi în vultur 
 Să mă înalț spre cer să dau contur, 
 Trecutului și vieți-mi fără tihnă 
 Ș-apoi să mor, s-am pace și odihnă. 
 Să nu mai știu de tine, de iubire, 
 Căci tot ce mi-ați adus a fost nefericire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-10-2014

Iubirea mea, dulce nălucă

 Îmi amintesc cu drag de noi 
 De prima noastră zi, 
 Era înnorat, cădeau și ploi 
 Ai fost iubirea mea dintâi. 
  
 Îmi amintesc cum tu și eu 
 De mână ne plimbam, 
 Eram copii, fără de greu, 
 Și azi la fel vreau să te am. 
  
 Pe ulicioară toți vecinii 
 Se uitau la noi cu drag, 
 Azi pe acolo numai câinii 
 Mai trec al ulicioarei prag. 
  
 Bătrânii noștri de altă dat' 
 S-au înălțat spre stele, 
 Și noi doi ne-am îndepărtat, 
 Te ating doar în visele mele. 
  
 Aș vrea să nu mă mai trezesc 
 Să pot să te visez mereu, 
 Să-ți spun cât de mult te iubesc 
 Strângându-te la pieptul meu. 
  
 Acele clipe nu se întorc, 
 De mult timp au apus, 
 Din suflet eu aș vrea să storc 
 Dorul iubirii ce s-a dus. 
  
 Tu poate acolo unde ești 
 Te mai gândești la mine, 
 În vise poate mă găsești 
 Ascuns printre suspine. 
  
 Eu încă pot să mai aștept 
 Destinul să mi te aducă, 
 Să te strâng din nou la piept 
 Iubirea mea, dulce nălucă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-10-2014 

Călători eterni spre infinit

 Te-am visat azi-noapte, draga mea 
 Pe cerul meu senin erai o stea, 
 Eu pe pământ un simplu muritor 
 Ce te privea și plângea de dor. 
  
 Din lacrimi vreau să împletesc o scară 
 Să urc la tine, frumoasă domnișoară, 
 Nemuritor să fiu cu tin' pe cer 
 Iubirea mea eternă să-ți ofer. 
  
 În alte nopți senine să fim doi 
 Și universul casă pentru noi, 
 Călători eterni spre infinit, 
 Am vrut să te găsesc și te-am găsit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-10-2014

Cad frunze veștejite

 Cad frunze veștejite, toamna-i grea, 
 Vântul rece adie peste inima mea, 
 Nimic nu am să-mi pot acoperii, 
 Inima de vânt s-o pot ferii. 
  
 Cad frunze multe moarte pe pământul rece, 
 Doar amintirea ta prin gând acum mai trece, 
 Și ea aproape moartă tot mai speră 
 Să te regăsească, iubire efemeră. 
  
 Ascunsă poate ești sub frunzele căzute, 
 În astă toamnă grea și atât de gri, 
 Aș vrea să îți vorbesc, dar vorbele-mi sunt mute 
 Ce dor port eu în suflet nicicând tu n-ai să știi. 
  
 Poate într-o zi, în altă toamnă rece 
 Peste pașii mei tu vei călca, 
 Poate într-o zi prin sufletu-ți va trece, 
 Dorul și atunci tu mă vei căuta. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-10-2014

Cândva...

 Cândva buzele tale am sărutat, 
 Cândva iubirea ta mie mi-ai dat, 
 Cândva noi doi am fost un univers, 
 Azi suntem numai dor, un suflet șters. 
  
 Cândva aveam speranțe și trăiri,
 Astăzi ne hrănim numai cu amintiri, 
 Cândva tu îmi spuneai, iubirea mea 
 Că eu îți sunt și lună, dar și stea. 
  
 Cândva poate noi doi ne-om regăsi 
 Și ce a fost atunci vom retrăi, 
 Vom continua iubirea ce-n urmă am lăsat, 
 Căci eu dragostea mea nu te-am uitat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 01-10-2014