S-a stins de mult în pieptul meu un foc

 S-a stins de mult în pieptul meu un foc, 
 S-a stins de mult o dragoste, iubire, 
 În lumea asta parcă eu nu mai am loc... 
 Mi-aș dori să plec pe-un drum fără oprire. 
  
 S-au stins de mult și visele ce-aveam,  
 S-au stins asemeni stelei căzătoare, 
 În sufletu'-mi, iubire, cu drag te purtam, 
 Dar simt că azi și sufletul meu moare. 
  
 Ți-aș fi făcut altar la umbra lunii pline, 
 Și ți-aș fi dăruit cheia inimii mele, 
 Atinși de jurământul nopților senine, 
 Să ne fi iubit pe-un pat făcut din stele. 
  
 S-au stins de mult dorințe și astăzi nimic 
 N-a mai rămas din dragostea ce-odată, 
 Mă făcea spre cer să zbor, să mă ridic, 
 Să pot să-ți dăruiesc, iubire, lumea toată. 
  
 Autor: Răzvan Isac 27-06-2015 

Și azi mă scald în amintiri

 Și azi mă scald în amintiri, 
 Și azi încă te mai iubesc, 
 Mi-e dor de-a tale dulci priviri, 
 Mi-e dor iubirea să-ți șoptesc. 
  
 De te-aș avea în brațe acum, 
 Ți-aș tăinui al meu amor, 
 Dar nu te am și mă fac scrum, 
 Iubirea mea de al tău dor. 
  
 Stau zile-ntregi și număr ore, 
 Număr secunda din minut, 
 Și mă întreb: "Când pot eu oare?" 
 Să ating chipul tău plăcut! 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-06-2015 

Veșnice raze de soare

 Lacul oglindește chipul 
 Celei ce mult o iubesc, 
 Marea, valul și nisipul, 
 Mult de ea îmi amintesc... 
  
 Eu mă las cu trupul moale, 
 Cad ușor pe-a sale brațe, 
 Gândurile îmi sunt goale, 
 Sufletul plin de speranțe. 
   
 Plămădesc a mele vise 
 Încercând să le dau viață, 
 Destine ce n-au fost scrise, 
 Două vieți ca un fir de ață. 
  
 O iubire se va naște 
 Din priviri pline de rouă, 
 Când noi doi ne vom cunoaște 
 Cerul lacrimi o să plouă. 
  
 Ale tale, ale mele, 
 Lacrimile ne vor unge, 
 Se vor transforma în stele, 
 Toate pe cer vor ajunge. 
  
 Și de-acolo să reflecte 
 Dragostea nemuritoare, 
 Două suflete perfecte, 
 Veșnice raze de soare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-06-2015 

Un pribeag cu patimi și mult dor

 La drum eu și un gând nepăsător 
 În jur nimic, pustiul și atât, 
 Un pribeag cu patimi și mult dor, 
 Ce vrea iubire, un gram să am decât. 
   
 Să n-o mai caut peste tot în lume, 
 Să n-o mai strig cu-atâta disperare, 
 Să pot să-i dau iubirii azi un nume, 
 Să-mi umple viața toată de culoare. 
  
 Drumul meu acum e nesfârșit, 
 Cărări întortocheate, pline de iluzii, 
 Cărări pe care eu am întâlnit, 
 Numai amar, durere și confuzii. 
  
 Și merg în continuare tot sperând, 
 Că într-o zi totul se va sfârșii, 
 Dragoste tu ocupi al meu gând, 
 Încet, încet tot mai mult tu mă sfâșii. 
  
 Duc lipsă de iubire, tot am dus, 
 Și de aceea-o caut peste tot, 
 De la răsărit și până la apus, 
 Să o găsesc cât mi-aș dori să pot. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-06-2015 

De m-ai fi iubit

 Privesc valul, marea e frumoasă, 
 Contemplez, apoi, mă întorc acasă, 
 Briza mării la drum mă însoțește, 
 E-atât de cald, e vară, cine mă iubește? 
  
 Mă iubește marea, vântul și nisipul, 
 Peste ele, eu, ți-am desenat chipul, 
 Mă iubește cerul, stelele și ele, 
 Căci din ele-am luat să îți fac mărgele. 
  
 Ți-aș fi pus și perle din adâncul mării, 
 Și raze de soare din întinsul zării, 
 Ți-aș fi pus inima medalion la gât, 
 De m-ai fi iubit, puțin... numai atât. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-06-2015 

Îngerii există

 Am început să cred că îngerii există, 
 În ziua când noi doi ne-am cunoscut, 
 Viața mea a fost pustie, mereu tristă, 
 Dar în acea zi cu tine-am renăscut. 
  
 Mi-am tatuat pe suflet chipul tău 
 Oriunde merg, mereu să-l am cu mine, 
 Nu știu de e bine, sau poate e rău... 
 Știu că o iubire renaște din suspine. 
  
 Din propria-i cenușă iubirea se ridică, 
 Și apoi se-nalță liberă spre cer, 
 O iubire mare, în lumea asta mică, 
 Și toată, din suflet, ție ți-o ofer. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-06-2015 r

Mă simt atât de singur, dragoste

 Mă simt atât de singur, dragoste, 
 Singur cum nicicând nu am mai fost, 
 Orice zi mi-e ca o pacoste, 
 Zilele se duc și nu au nici-un rost. 
  
 Vântu-i camaradul ce mă însoțește 
 În această tristă și lungă odisee, 
 Inima pe tine nu te mai găsește, 
 Și din lacrimi fac spre nicăieri alee. 
  
 Drumul neștiut în taină l-am aflat, 
 Să ajung cumva să te întâlnesc, 
 Până de-al tău dor eu am să cad lat 
 Prin această lume am să rătăcesc, 
  
 Și lacrimile multe iubire vor pierii 
 Când lumina ochilor s-o stinge, 
 Și atuncea eu nu voi mai suferii, 
 Că nu am putut chipul tău atinge. 
  
 Tu din depărtare poate vei simții, 
 Cum inima mea-și dă și ultima bătaie, 
 Atunci vreau iubire în suflet să mă ții, 
 Când o să mă transform in picurii de ploaie. 
  
 Ai venit la mine, dar ai ajuns târziu, 
 Căci casa mea de-acuma e pustie, 
 Am vrut atât de mult lângă tine să fiu, 
 Dar destinul nostru nu a fost să fie. 
  
 Să privești spre stele în nopțile senine 
 Din pridvorul mic al căsuței mele, 
 Îmi voi trimite atunci lumina către tine, 
 Voi fi o mică stea între atâtea stele. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-06-2015 

Spre tine-aș vrea, iubire, aripa să-mi întind

 Se oprește ploaia, norii grei toți se disipă, 
 Razele de soare se arată o clipă, 
 Apoi iar furtuna peste min' se-abate, 
 Dor îmi e de tine, soarta rău mă bate. 
  
 Dincolo de tot ce Universu'-ascunde, 
 Printre vechi comete, dorul meu pătrunde, 
 Și de-acolo plânge cu lacrimi de foc, 
 Stele căzătoare ce pe cer n-au loc. 
  
 Cum să simulez iubire, fericirea, 
 Când din vis tresar că-ți întâlnesc privirea? 
 Ești așa departe, gândul meu te cheamă 
 Și încep să plâng ca un prunc fără mamă. 
  
 Mi-e atât de greu, timpul nu mai trece, 
 Inima îmi este cub de gheață, rece, 
 Suspinele mă-neacă, fiorii mă cuprind, 
 Spre tine-aș vrea, iubire, aripa să-mi întind. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-06-2015 

Contopiţi cu mierea alor noastre buze

În tandem iubire cu razele de soare
Te alint cu șoapte de amor,
Mângâi chipul tău c-o dulce sărutare,
În tandem cu apa rece de izvor.

Ascultăm iubito cum cântă-o rândunică,
- Cântu-i dulce ca o serenadă;
Eu te ţin la piept, îţi sărut gura mică,
Cu pasiune, cerul, iubirea sa ne-o vadă.

Ne scriem povestea în mii și mii de file,
Inspiraţi de-ale naturii muze,
Ne vom iubi intens, pân' la capăt de zile,
Contopiţi cu mierea alor noastre buze.

Autor: Răzvan Isac 05-06-2015

Așa iubirea mea ne-am cunoscut

 Așa iubirea mea ne-am cunoscut, 
 Pe malul mării dup-o zi ploioasă, 
 În acea zi parcă am renăscut, 
 Acea zi a fost cea mai frumoasă. 
  
 Ți-am făcut din curcubeu coroană 
 Și te-am numit regina mea pe veci, 
 Te-am sculptat apoi ca pe-o icoană, 
 Din gânduri ce odată mi-au fost reci. 
  
 Tu mi-ai topit și gheața de pe suflet, 
 Și inimii i-ai dat alte bătăi, 
 M-ai readus la viață cu un zâmbet, 
 Lumina mi-au redat-o ochii tăi; 
  
 Atunci când m-au privit îndrăgostiți 
 Deodată totu'-n Rai s-a prefăcut, 
 De-atunci noi am rămas pe veci uniți, 
 Așa iubirea mea ne-am cunoscut. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-06-2015

În brațe, o stea

 Atât de liniștită-i noaptea și senină, 
 Ceru'-i plin de stele, mii și mii, 
 Vreau în brațe-o stea, în noapte să mă țină; 
 Pe tine luceafăr te aștept să vii. 
  
 În fața mea luceafăr acum ieși, 
 Și luminează drumul meu în noapte, 
 Cu mătase fină tu să țeși, 
 Iubirea, și apoi îmbrac-o-n șoapte. 
  
 De nu cobori în noaptea asta, poate, 
 Vei coborâ în alte nopți... aștept, 
 Să mă cuprinzi cu-a tale raze, toate, 
 Să nu îmi mai dai drumul de la piept. 
  
 Autor: Răzvan Isac 01-06-2015 

Poezia...

Poezia nu este a celui ce o scrie, ci a celui ce se regăsește în ea. 
  
 Răzvan Isac 30-05-2015