Spre tine-aș vrea, iubire, aripa să-mi întind

 Se oprește ploaia, norii grei toți se disipă, 
 Razele de soare se arată o clipă, 
 Apoi iar furtuna peste min' se-abate, 
 Dor îmi e de tine, soarta rău mă bate. 
  
 Dincolo de tot ce Universu'-ascunde, 
 Printre vechi comete, dorul meu pătrunde, 
 Și de-acolo plânge cu lacrimi de foc, 
 Stele căzătoare ce pe cer n-au loc. 
  
 Cum să simulez iubire, fericirea, 
 Când din vis tresar că-ți întâlnesc privirea? 
 Ești așa departe, gândul meu te cheamă 
 Și încep să plâng ca un prunc fără mamă. 
  
 Mi-e atât de greu, timpul nu mai trece, 
 Inima îmi este cub de gheață, rece, 
 Suspinele mă-neacă, fiorii mă cuprind, 
 Spre tine-aș vrea, iubire, aripa să-mi întind. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-06-2015