Pe un acord dulce de chitară

Pe un acord dulce de chitară
Îmi scriu povestea, dorul şi iubirea,
Când vine amurgul şi se face seară
Şi printre stele îmi caut fericirea.

Pe un acord dulce de vioară
Pe alei pierdute încă te mai caut,
Ninge uşor, ninge ca-ntâia oară,
Te strig iubire cu-n sunet fin de flaut.

Îmi răspunde iarna cu ecoul rece,
Pomii încărcaţi de-atâta zăpadă,
Pe acorduri calde timpul vieţii trece
Iară ochii mei nu o să te mai vadă.

Fericire mi-este undeva departe,
Oare ce acorduri o să mi-o aducă?
Cele şapte mări, lumea ne desparte,
Numai timpul poate spre tin' să mă ducă.

Autor: Răzvan Isac 30-12-2015

Mi-aş dezlega inima

Mi-aş dezlega inima de trecut
Să continui, să caut iar iubirea,
Sufletul să nu-mi mai fie mut,
Nici înlăcrimată să nu-mi fie privirea.

Te-aş lăsa trecutule deoparte
Să-mi trăiesc prezentul cum doresc,
Te-aş închide, poate, într-o carte
Să pot din nou iubirea s-o găsesc.

Şi nu mă dau bătut, n-o să renunţ
La visul ce încă îmi dă speranţă,
Trecutule de azi eu te anunţ,
Te las departe şi-ncep o nouă viaţă.

Autor: Răzvan Isac 29-12-2015

Ne vom căuta-n zadar

Tot ce vreau e să te am
Şi de nu te am nu vreau,
Amintiri când ne iubeam,
Mai bine singur să stau.

Te voi căuta prin vise
Şi prin gânduri, amintiri,
Prin poveştile nescrise,
Printre lacrimi şi priviri.

O să fii mult prea departe,
Unde eu să nu te-ajung,
De tine să nu am parte,
Plângi şi tu, dar şi eu plâng.

Ne vom căuta-n zadar
Nu vom fi nici tu nici eu...
Vino-n visele-mi măcar,
Să te pot avea mereu.

Ne-a dat viaţa doar suspine
Şi un dor amar ne-a dat,
Am cerut zile senine
Şi-un amor adevărat.

Autor: Răzvan Isac 28-12-2015

Anotimpuri

Trece iarna repejor,
Primăvara încet se-arată,
Poate cu ea şi-un amor,
O iubire adevărată.

Trece iarna, dealuri verzi
Şi câmpiile-nflorite,
Dragoste în piept te-aşezi
Şi-mi dai zile însorite.

Trece iarna, primăvara
Ș-apoi teii înfloresc
Şi cireşii, vine vara,
Cât de mult eu te iubesc!

Anotimpurile noastre,
Toamna, frunza-ngălbenită,
Anotimpuri, zări albastre,
Noi şi-o dragoste smerită.

Autor: Răzvan Isac 27-12-2015

Şi-mi pare totuşi prea puţin

Cât te iubesc nu e de-ajuns,
Cât te-aş iubi doar Domnul ştie,
Cu tine am sufletul uns,
De-acum pentru o veşnicie.

Cât te iubesc? Cât infinitul!
Şi-mi pare totuşi prea puţin,
Mi-eşti răsărit, mi-eşti asfinţitul,
Mi-eşti viaţa ce în piept o ţin.

Îmi eşti iubito anotimpuri
Şi te iubesc atât de mult,
Ai înviat a mele simţuri,
M-ai învăţat să ştiu s-ascult.

Să-ţi ascult inima cum bate,
Pe ritmuri tot mai nebuneşti,
Ţine-mă-n suflet, nu mă scoate,
Iubeşte-mă cum tu iubeşti.

Autor: Răzvan Isac 23-12-2015

Vorbesc de tine

Vorbesc de tine
Cu cerul şi cu marea,
Cu lacrima ce vine,
Cu gândul, cu uitarea.

Mi te-aduce vântul
Şi valuri mi te-aduc,
Uneori cuvântul...
Toate spre tin' mă duc.

Vorbesc, iubito
Şi singur, câteodată,
Inima mi-ai slăbit-o,
I-ai luat puterea toată.

M-aş duce spre pustiu,
În urmă să las totul,
De tin' să nu mai ştiu,
Să îngrop tot trecutul.

Să fiu mai aproape
De cer, de Dumnezeu,
Tot dorul meu să crape,
Să crăp poate şi eu.

Aşa să pot scăpa
De răutăţi, de patimi,
Doamne de aş crăpa
S-ar şterge a mele lacrimi.

Autor: Răzvan Isac 22-12-2015

Am fost cândva...

S-au cunoscut în plină iarnă
Printre fulgii de zăpadă,
Norii au început să cearnă,
Din cer dragostea să cadă.

S-au privit pentru o clipă,
Amândoi timizi erau,
Nu făceau de timp risipă,
Căci tot timpul îl aveau.

Într-o zi se întâlniră
Tot aşa, întâmplător
Şi intens ei se priviră,
Ochii lor plini de amor.

Amândoi pe-o bancă, stând
La umbra nucului bătrân,
O clipă dulce savurând,
Îmbrăţişaţi, iubindu-se rămân.

Îmi amintesc de-acele clipe
Cu nostalgie şi fiori,
Tu cu-ale timpului aripe,
Te-ai dus departe de-ai mei zori.

Cât ne-am iubit, cât te iubeam,
Acele vremi, unde s-au dus?
Azi doar în amintiri te am,
În sufletu'-mi adânc te-am pus.

Ne-am cunoscut când era iarnă
Printre steluţele de nea,
Azi cerul peste mine toarnă
Doar amintiri! Am fost cândva...

Autor: Răzvan Isac 21-12-2015

Va rămâne-un nume pe o cruce

Va rămâne-un nume pe o cruce
Atunci când zilele-mi s-or termina,
Atunci când în pământ eu mă voi duce,
Şi moartea sufletu'-mi va alina.

Atunci când m-o chema pământul
Să cânte rândunelele aş vrea,
De unde-oi fi eu să le ascult cântul,
Numai ele să plângă moartea mea.

De-oi fi avut vreun rost pe astă lume
Acel rost a fost să te iubesc,
Şi te-am iubit, i-am dat iubirii nume,
Ţi-am dat inima, să mor, să pătimesc...

Numai o criptă va rămâne-n urmă
Şi-o cruce grea cu numele meu,
Atunci când viaţa de dor mi se curmă
Tu vei uita c-am existat şi eu.

Autor: Răzvan Isac 19-12-2015

Inima mi-am dat-o pe nimic

Inima mi-am dat-o pe nimic,
Credeam că poate o să-i fie bine,
Să mor aş vrea, apoi să mă ridic
La cer, spre zările senine.

Să fiu deasupra ta un simplu nor
Ce cu lacrime o să te plouă,
Să simţi şi tu ce este ăla dor
Când inima îţi este ruptă-n două.

De acolo-aş vrea să te privesc,
Eu doar un suflet fiind,
Cât te-am iubit, cât te iubesc...
Spre tine aripe întind!

Sunt ale mele aripe, iubito,
Iubirea care încă ţi-o mai port,
Iubirea care nicicând n-am avut-o,
Dorul tu mi-ai dat să îl suport.

Priveşte către cer când poţi,
O rază-ţi va zâmbi din depărtare,
Priveşte peste umăr anii toţi,
Trimite-mi, draga mea, o sărutare.

Autor: Răzvan Isac 19-12-2015

Atâtea amintiri

Am trecut pe lângă locul unde
Atâtea amintiri noi am lăsat,
Aş vrea în ele să mă pot ascunde,
Căci sufletul îmi este neîmpăcat.

Privesc spre cer şi văd o stea, se stinge,
Nemurirea ei s-a terminat,
Pe mine-un dor amar mă tot atinge,
E dorul ce în urmă l-ai lăsat.

Şi cum să scap când toate mi te-aduc,
Peste tot apare chipul tău,
Aş vrea cât mai departe să mă duc,
Să uit de amintiri ce-mi fac atâta rău.

Autor: Răzvan Isac 17-12-2015

Mă ţine noaptea treaz

Mă ţine noaptea treaz încă o dată,
Stăm la poveşti, îi spun ce am pe suflet,
Din ochi îmi curge-o lacrimă curată,
Tot ce aud e al inimii urlet.

Te cheamă disperată, dar nu vii
Şi-ncet bătăile i se opresc,
De moartea mea tu vinovată o să fii,
Aş vrea să pot să nu te mai iubesc!

Greierii se-aud, cântă o serenadă,
Cât aş vrea şi tu să o auzi,
Ochii tăi o clipă, atât vreau să mă vadă,
Să vadă ochii mei de lacrimi uzi.

Mă ţine noaptea treaz încă o dată
Şi-mi pare că-i eternă fără tine,
Aş da iubito eternitatea toată,
La pieptul meu o clipă, atât să te pot ţine.

Autor: Răzvan Isac 16-12-2015

Străluce mândra lună

În toiul nopţii, printre nori
Străluce mândra lună,
Privind-o mă cuprind fiori,
Ce-n suflet se adună.

Aş vrea pe-o rază să mă ţină
Să mă legene uşor,
Într-o noapte fără vină,
Doar cu lacrime şi dor.

În toiul nopţii se trezesc
Amintiri de mult pierdute,
Pe tine te regăsesc
Printre lacrimile mute.

Câte-o stea în depărtare
Se zăreşte, pâlpâind,
Vreau s-aud a ta chemare...
Cu-al meu gând te tot cuprind!

Trece noaptea, zorii vin,
Luna de pe cer dispare,
Tot în inimă te ţin
După ce-mi pleci din visare.

Soarele cu-a lui căldură
Sufletul mi-l mângâie,
Mierea ce-o aveai pe gură
Neuitată o să rămâie.

Autor: Răzvan Isac 14-12-2015

A ta iubire mereu nemuritoare

Simţeam cum mi se scurge viaţa 
Din venele pline de tine,
Când ai plecat, luându-mi dimineaţa
Și zilele mele mereu senine.

Aş vrea să te întorci acum iubito
Din drumul tău atât de îndepărtat,
S-avem iubirea care am avut-o,
Întoarce-te, căci eu te-am şi iertat.

Adu-mi dimineaţa înapoi
Şi dă-i din nou bătăi inimii mele,
Întoarce-te iubito să fim noi
Cei renăscuţi din mii de fărâmele.

Lipeşte-mi sufletul cu sărutări
Fierbinţi ca razele ce curg din soare,
Scoate-mă din aste crunte stări
Cu-a ta iubire mereu nemuritoare.

Autor: Răzvan Isac 13 -12-2015

Ţi-am adus un fulg de nea

Ţi-am adus un fulg de nea,
Fulgul e inima mea,
Iubeşte-o şi ţine-o strâns,
Căci iubirea ei ţi-a nins.

Ţi-am adus iarna în dar
Ca să fii cu mine iar,
Cetina din bradul verde,
Din suflet tu nu mă pierde.

Să fim veşnic verzi ca ea,
Amorul nost veşnic să fie,
Să nu ne fie viaţa grea,
Ci plină de bucurie.

Tu şi eu, un anotimp
Noi, iubirea, peste timp,
Nostalgii ne vor cuprinde,
Văpăi de-amor se vor aprinde.

Autor: Răzvan Isac 13-12-2015

O urmă de păreri de rău

O urmă de păreri de rău
Mi-aş fi dorit să văd,
În urmă laşi doar pasul tău
Şi-n sufletu'-mi prăpăd.

Lumina stelei de pe cer
Se stinge şi dispare,
Mi-ai fost cândva iubito, înger,
Acum eşti dorul ce mă doare.

Sunt ca un fulg ce-ţi cade-n palmă,
Mă topesc şi mor,
Tu eşti nepăsătoare, calmă,
Eu sunt al lacrimei izvor.

Autor: Răzvan Isac 11-12-2015

Universul iubirii

Ia-mă în braţe şi strânge-mă tare,
Ia-mă iubire la piept,
Vreau doar să simt a ta-mbrăţişare,
E clipa pe care de mult o aştept.

Trăiesc pentru tine şi mor de-mi lipseşti,
Tu eşti motivul ce viaţa mi-o umple,
Ce mult te iubesc, oare mă iubeşti?
Aş vrea cu noi minuni să se-ntâmple!

Ia-mă în braţe şi nu îmi da drumul,
Vreau să te simt atât de aproape,
Nu vreau să pier cum piere fumul,
Nu vreau să închid a mele pleoape.

Ia-mă de mâna şi du-mă departe
Spre zare, spre stele, spre cer,
De univers doar noi s-avem parte,
Universul iubirii să ţi-l ofer.

Autor: Răzvan Isac 10-12-2015

Aș vărsa

Aş vărsa un râu de lacrimi,
Oare cui îi va păsa?
Dorul meu, a mele patimi
Inima seacă-mi vor lăsa.

Aş vărsa lacrimi de foc,
Căci sufletul îmi arde,
Nicăieri nu am un loc
Şi amintiri mi se vor pierde.

Te vei transforma în pulberi - 
Tu, ce-a care te-am iubit; 
Toate visele îmi spulberi,
Sufletul mi l-ai zdrobit.

Aş vărsa lacrimi amare,
Dar nu merită amorul,
Tu m-ai pus la încercare
Şi-am rămas doar eu şi dorul.

Autor: Răzvan Isac 09-12-2015

Merg pe ape pentru tine

Merg pe ape pentru tine,
Mă scufund în vise dulci,
Te iubesc printre suspine,
Când la pieptu'-mi nu te culci.

Merg pe norii albi, pufoşi
Şi c-o mână ating cerul,
Stele-s ochii tăi frumoşi
Ce ascund în ei misterul.

Merg pe drum spre-a ta inimă,
Sper să nu mă rătăcesc,
Suflet prins de patimă - 
Sunt şi sincer te iubesc!

Merg şi pe alei de foc,
Pe poteci mereu arzânde,
În inimă să-mi faci un loc,
În ea să mă pot ascunde.

Autor: Răzvan Isac 09-12-2015

Muza...

Mulţi mă-ntreabă cine-i muza mea,
Eu la toţi le spun că eşti tu, iubire,
Cea care mi-aduce dragostea
Şi-n fiecare zi stropul de fericire.

Muza mea eşti tu, dulce câmpie,
Muză-mi eşti şi tu, codru bătrân,
Pe voi vă transform în poezie,
În versuri care veşnice rămân.

Muză-mi este cerul plin de stele,
Soarele şi norii îmi sunt muză,
Dar pe tin' te vreau în braţele mele,
Să îţi fur sărutul fără nici-o scuză.

De vrei mă acuză, uită-mă de vrei,
Tot vei continua să mă inspiri,
Desfă pieptul meu, inima să-mi iei
Versurile mele tu să le respiri.

Ce simt pentru tine-i poezie pură,
Eşti poemul meu, sfântă printre rime,
Tu eşti muza care visele îmi fură,
Numai lipsa ta poate să mă deprime.

Autor: Răzvan Isac 07-12-2015

Pe aripă de vis

Pe aripă de vis
Plec călător în noapte,
Să scriu ce n-a fost scris,
Iubirea mea pe şoapte.

Pe şoaptele ce-apoi
Să mi le poarte vântul,
Iubito, amândoi,
Să stăpânim pământul.

Să mă trezesc, iubire
Pe un tărâm frumos,
Să-mi dai a ta zâmbire
Şi chipul tău duios.

Întinşi pe iarba verde
Inima mea-ţi ofer,
Iubirea n-o vom pierde,
Ci-o înălţăm spre cer.

Doamne, binecuvântează
Amorul ce ne este pur,
Pe noi, Prea Sfinte, ne aşează
Unde e doar amor în jur.

Autor: Răzvan Isac 06-12-2015

Sub teiu'-ngălbenit

Sub teiu'-ngălbenit de parfumate flori
Te-am privit în ochi şi le-am văzut sclipirea,
M-au cuprins atunci o mie de fiori,
M-a cuprins atunci, dragoste, iubirea.

Sufletu'-mi pribeag l-am mutat la tine
Şi a mea inimă lângă a ta am pus-o,
Strâns, iubito, la pieptul tău mă ţine,
Dă-mi iubirea care cu miere tu ai uns-o.

Dă-mi clipe să transform amorul în etern
Şi amândoi eternul să-l putem trăi,
Dă-mi clipe ca să pot din amintiri să cern
Şi dragostea ce-ţi port să ţi-o pot grăi.

Autor: Răzvan Isac 04-12-2015

Mereu a mea să fii

Flori de primăvară
Şi-o dragoste nebună,
Ne învăluie iară
Şi-n suflet se adună!

Soarele străluce
Ne mângâie pe creştet,
Cu raza lui ne-aduce
Dragostea în suflet.

Amurgul peste noi
Se lasă şi-apar stele,
În noapte, amândoi
Să ne iubim sub ele.

Zorii să ne prindă
Acoperiţi de flori,
Soarele să se-aprindă
De la ai noşti fiori.

Şi tot aşa, iubire
În fiecare zi,
Cu soarele-n privire,
Mereu a mea să fii.

Mereu al tău să fiu
Să-ţi dăruiesc amorul,
Pe stele să ţi-l scriu,
Să ţi-l cânte izvorul.

Autor: Răzvan Isac 01-12-2015

Oriunde-ai fi, române

Oriunde-ai fi, române
Ţara să ţi-o iubeşti
Şi gliile bătrâne
Cu drag să preţuieşti.

Oriunde-ai fi, române
Să nu uiţi niciodată,
În veci tu vei rămâne
O inimă curată!

Te cheamă glia sfântă,
România te cheamă,
Imnul cu drag i-l cântă,
La toţi ne este mamă.

La mulţi ani, române
Oriunde te-ai afla,
Oriunde-ai fi în lume
Asta e ţara ta!

Autor: Răzvan Isac 01-12-2015

Sufletul mi-am împletit

Sufletul mi-am împletit
Într-un buchet de crizanteme,
Sperând că poate-o-i fi iubit,
Că dragostea o să mă cheme.

Şi-am aşteptat până ce floarea
Şi sufletu-mi sau ofilit,
Rămâne numai întrebarea:
- Vreodată tu m-ai fi iubit?

Aş vrea să mor, să fiu pământ,
Să nu mai am atâtea doruri,
Să nu mai simt, să n-am cuvânt,
Să uit de tot şi de amoruri.

Să mă transform în pulberi fine,
Vântul să mă poarte peste zări,
Să pot uita, dragoste, de tine
Şi de aceste necăjite stări.

Să fie soare peste noi, aş vrea
Să ne scăldăm în razele-i fierbinţi,
Să fiu al tău, iar tu să fii a mea,
Să ne iubim în taină, doi cuminţi.

Asta e dorinţa ce mă seacă,
Ăsta-i visul meu cel mai de preţ,
Am rătăcit din clipe, şi ce dacă...
Pe viitor am sa fiu mai isteţ!

Autor: Răzvan Isac 30-11-2015