Am fost cândva...

S-au cunoscut în plină iarnă
Printre fulgii de zăpadă,
Norii au început să cearnă,
Din cer dragostea să cadă.

S-au privit pentru o clipă,
Amândoi timizi erau,
Nu făceau de timp risipă,
Căci tot timpul îl aveau.

Într-o zi se întâlniră
Tot aşa, întâmplător
Şi intens ei se priviră,
Ochii lor plini de amor.

Amândoi pe-o bancă, stând
La umbra nucului bătrân,
O clipă dulce savurând,
Îmbrăţişaţi, iubindu-se rămân.

Îmi amintesc de-acele clipe
Cu nostalgie şi fiori,
Tu cu-ale timpului aripe,
Te-ai dus departe de-ai mei zori.

Cât ne-am iubit, cât te iubeam,
Acele vremi, unde s-au dus?
Azi doar în amintiri te am,
În sufletu'-mi adânc te-am pus.

Ne-am cunoscut când era iarnă
Printre steluţele de nea,
Azi cerul peste mine toarnă
Doar amintiri! Am fost cândva...

Autor: Răzvan Isac 21-12-2015