Sufletul mi-am împletit

Sufletul mi-am împletit
Într-un buchet de crizanteme,
Sperând că poate-o-i fi iubit,
Că dragostea o să mă cheme.

Şi-am aşteptat până ce floarea
Şi sufletu-mi sau ofilit,
Rămâne numai întrebarea:
- Vreodată tu m-ai fi iubit?

Aş vrea să mor, să fiu pământ,
Să nu mai am atâtea doruri,
Să nu mai simt, să n-am cuvânt,
Să uit de tot şi de amoruri.

Să mă transform în pulberi fine,
Vântul să mă poarte peste zări,
Să pot uita, dragoste, de tine
Şi de aceste necăjite stări.

Să fie soare peste noi, aş vrea
Să ne scăldăm în razele-i fierbinţi,
Să fiu al tău, iar tu să fii a mea,
Să ne iubim în taină, doi cuminţi.

Asta e dorinţa ce mă seacă,
Ăsta-i visul meu cel mai de preţ,
Am rătăcit din clipe, şi ce dacă...
Pe viitor am sa fiu mai isteţ!

Autor: Răzvan Isac 30-11-2015