Atunci când glasul gândurilor tace
Nimic nu mai rămâne de făcut,
Decât să te iubesc, timid, în pace,
La fel ca gândurile de tăcut.
Arunc spre tine vraja mea, sperând
Să pot recupera amorul nost,
Să-nceapă a grăi al nostru gând,
Timpul să nu ne fie anost.
Atunci când două inimi se separă,
Parcă s-ar separa cerul de stele,
Fără tine dorul mă omoară,
Vreau să te simt între braţele mele.
De m-ai lăsa iubito să-ţi vorbesc
Aş avea atâtea să îţi spun,
Ţi-aş spune ce mult eu te iubesc,
Dar astăzi tac, lacăt pe vorbe pun.
Atunci când glasul gândurilor tace
Se pierde în neant o dragoste,
Şi nimic nu mai putem noi face,
Trăim în suflet cu-astă pacoste.
Autor: Răzvan Isac 29-11-2015
Nimic nu mai rămâne de făcut,
Decât să te iubesc, timid, în pace,
La fel ca gândurile de tăcut.
Arunc spre tine vraja mea, sperând
Să pot recupera amorul nost,
Să-nceapă a grăi al nostru gând,
Timpul să nu ne fie anost.
Atunci când două inimi se separă,
Parcă s-ar separa cerul de stele,
Fără tine dorul mă omoară,
Vreau să te simt între braţele mele.
De m-ai lăsa iubito să-ţi vorbesc
Aş avea atâtea să îţi spun,
Ţi-aş spune ce mult eu te iubesc,
Dar astăzi tac, lacăt pe vorbe pun.
Atunci când glasul gândurilor tace
Se pierde în neant o dragoste,
Şi nimic nu mai putem noi face,
Trăim în suflet cu-astă pacoste.
Autor: Răzvan Isac 29-11-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu