Se-aud cum urlă lupii către lună,
Ecoul lor în suflet îmi răsună,
E ca strigătul meu de disperare
De ce-ai plecat, unde te-ai dus oare?
Nopţile sunt lungi, zilele-abia trec,
Eu tot aşteptând, ca teiul mă petrec,
Bate un vechi clopot şi mă înspăimântă,
Cade ploaia ropot, dorul mă frământă.
Se-aud cum urlă lupii, cu ei urlu şi eu,
Îmi este dor de tine, dor îmi va fi mereu,
Aş muri, aş vrea să mă prăpădesc
Să renasc, să pot, să te reîntâlnesc.
Te iubesc, o ştii, ţi-am spus-o mii de
ori,
Visul mi te-aduce şi îmi dă fiori,
Aş vrea să te smulg din vise, amintiri
Să te am mereu, soare în priviri.
Autor: Răzvan Isac 10-11-2015
Ecoul lor în suflet îmi răsună,
E ca strigătul meu de disperare
De ce-ai plecat, unde te-ai dus oare?
Nopţile sunt lungi, zilele-abia trec,
Eu tot aşteptând, ca teiul mă petrec,
Bate un vechi clopot şi mă înspăimântă,
Cade ploaia ropot, dorul mă frământă.
Se-aud cum urlă lupii, cu ei urlu şi eu,
Îmi este dor de tine, dor îmi va fi mereu,
Aş muri, aş vrea să mă prăpădesc
Să renasc, să pot, să te reîntâlnesc.
Te iubesc, o ştii, ţi-am spus-o mii de
ori,
Visul mi te-aduce şi îmi dă fiori,
Aş vrea să te smulg din vise, amintiri
Să te am mereu, soare în priviri.
Autor: Răzvan Isac 10-11-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu