Noi doi de mâna

Noi doi de mâna pe-o veche alee
Înaintaţi în vârstă, dar zâmbind,
Pornind în timp a vieţii odisee,
Spre anii tinereţii, tot iubind.

Pe-aceeaşi alee noi ne-am cunoscut,
Era primăvară, iar tu un ghiocel,
Unul pentru altul ne-am născut
Să ne iubim toată viaţa la fel.

Şi iată, ca pe un ecran imens
Se desfăşoară toată tinereţea,
Îţi dau sărutul meu dulce, intens
Şi îţi admir iubire frumuseţea.

Nu aş mai vrea să plec deloc de aici,
Aş vrea să rămânem veşnic tineri,
Să gust mereu sărutul gurii tale mici
Să ne iubim cu patos şi fără reţineri.

Autor: Răzvan Isac 29-10-2015

Voi îmbătrâni, un pustnic

Mi-ai promis că eşti a mea,
Că eşti sufletu'-mi pereche,
Am crezut în vorba ta,
În şoapta spusă la ureche.

Mi-ai promis atât de multe,
Vorbe aruncate-n vânt,
Minţi de muţi din loc un munte,
Nu mai cred nici-un cuvânt.

Mi-ai promis că împreună
Vom rămâne peste veci,
Stau singur sub clar de lună,
Să mă vezi tu nu mai treci.

Şi e noaptea atât de rece,
Zorii par tot mai departe,
Anii fără tin' vor trece,
De amor n-o să am parte.

Voi îmbătrâni, un pustnic,
O să fiu, ascuns de lume,
Voi rămâne un biet vârstnic,
Vei uita şi de-al meu nume.

Osânda mi-o duc în groapă
Când cerul mă va chema,
Se va-nchide a mea pleoapă
Şi-atunci te voi blestema.

Doar să treci prin ce-am trecut,
Să simţi dorul ce-am simţit,
Că mă iubeşti te-ai prefăcut,
Ştiind că eu mult te-am iubit.

Autor: Răzvan Isac 29-10-2015

Când n-oi mai fi

Când voi pleca din lumea asta amară
Voi lua cu mine dragostea ce-ţi port,
Sper să plec curând să nu mai doară,
Căci eu durerea nu o mai suport.

Când n-oi mai fi poate îţi va fi dor
Şi-mi vei plânge lipsa, cum ţi-am plâns-o eu,
Atâtea nopţi iubire deloc n-a fost uşor
Au măcinat inima şi sufletul meu.

Îţi vei aduce aminte cuvintele rostite
De mine când iubirea ţi-o şopteam,
Erau a noastre inimi cândva îndrăgostite,
Mai bine mor iubire, decât să nu te am.

Autor: Răzvan Isac 28-10-2015

Departe suntem amândoi

Departe-i cerul de-ai săi nori,
Departe tu de mine,
Departe sunt ai mei fiori
Şi gândul meu de tine.

Departe-i şi luna de stele
În negura din Univers,
Departe de visele mele,
Eşti tu... şi de sufletu'-mi şters.

Departe suntem amândoi
Pierduţi în lumea largă,
Ascunşi în picurii de ploi,
Tăcerea cine o s-o spargă?

Autor: Răzvan Isac 28-10-2015

Cine eşti tu, femeie?

Cine eşti tu oare, scumpă, dulce femeie?
Căci ai aprins în pieptu'-mi o mare scânteie,
Şi-acum inima arde în pieptul meu mocnit,
Femeie, cred, de tine, m-am îndrăgostit!

Cine eşti tu, femeie, de unde-ai apărut,
Cu al tău chip de înger, cu al tău trup de lut?
De eşti tu visul care nopţile-mi veghează,
Cu drag a mea inimă, femeie, te păstrează.

În mreje de iubire deodată tu m-ai prins
Şi iată acum scânteia în piept mi s-a aprins,
Şi arde vâlvătaie, flacăra de iubire,
Pe toată fiinţa mea tu ai pus stăpânire.

Autor: Răzvan Isac 27-10-2015

C-au fost bune, c-au fost rele

C-au fost bune, c-au fost rele,
Au fost gândurile mele
Şi ţi le-am împărtăşit
Pentru că mult te-am iubit.

Azi acele gânduri, toate,
Sunt ca praful luat de vânt,
Tu mi-ai pus beţe în roate
Şi-ai călcat pe-al meu cuvânt.

Ai călcat pe-a mea iubire,
Mi-ai strivit inima-n piept,
M-ai împins în amintire,
Te-am iubit, ţi-am fost om drept.

Ţi-am vorbit cu adevărul,
Ţi-am pus sufletul pe tavă,
Tu mi-ai dat să gust din mărul
Minciunii... mi-ai dat otravă!

Autor: Răzvan Isac 26-10-2015

Aş vrea moarte tu să mori

Aş vrea moarte tu să mori Că eşti cea mai cruntă boală, Du-te-n Iad să te evapori, În cazanele cu smoală. Eu socot că ar fi drept Ca tu să ne laşi în pace, Pune-ţi mâinile pe piept Şi mori... ce bine ai face! Nu ne mai răpi, căci viaţa Ne este atât de dragă, Infinită ne vrem aţa, Spre ani mulţi ca să ne tragă. Să trăim fără vreo teamă Ştiindu-te pe veci pierdută, Du-te, căci Iadul te cheamă, Du-te moarte, Doamne ajută! Autor: Răzvan Isac 26-10-2015

Fii tu

Fii tu cea care azi mă cheamă Cu glas duios de primăvară, Fă-o, te rog, nu-ţi fie teamă, Iubeşte-mă, nu fi avară! Mai fredonează-mi cântul care Atât de mult mă-nduioşa, Fii tu iubire a mea cântare, Fii totul meu şi acceptă-mă aşa. Nu sunt perfect, căci nimeni nu-i, Dar am un suflet ce te cere, Vino să-i dai dragoste lui, El dragostea să ţi-o ofere. Fii tu eternul meu amor, Dă-mi aripi ca să zbor spre stele, Să te cuprind cu al meu zbor Şi să ne pierdem printre ele. Strigă-mă şi voi veni de-ndată Numai la auzul vocii tale, Strigă-mă iubire doar o dată Şi spre tine-mi voi croi o cale. Autor: Răzvan Isac 25-10-2015

Înc-un amurg de toamnă trece

Înc-un amurg de toamnă trece,
Frunze se-aştern peste cărări,
Tu eşti la fel, distantă, rece,
Precum o stea din depărtări.

Încă o zi de toamnă vine,
Înc-o speranţă am în piept,
Nu te îndepărta de mine,
Căci eu tot am să te aştept.

Inima greul şi-l asumă,
Al aşteptării atât de crunte,
Până voi fi-nghiţit de humă,
Speranţa mea e cât un munte.

Autor: Răzvan Isac 25-10-2015

Dă-mi orice

Dă-mi orice, dar nu-mi da drumul
Ţine-mă în braţe strâns,
Vreau să îţi mai simt parfumul,
Să nu ştiu ce-i ăla plâns!

Dă-mi inima şi-al tău suflet
Să le am o veşnicie,
Sunt sătul de-atâta umblet
Şi de-atâta pustnicie.

Dă-mi iubire glasul dulce,
Dă-mi a tale şoapte de iubire,
Dă-mi orice, dar numai nu te duce
Şi nu lua cu tine a mea fericire.

Dă-mi orice, dar nu-mi da drumul,
Dă-mi un loc în inima ta sacră,
Să ardă trecutul, vântul să ia scrumul, 
Să se schimbe soarta ce-a fost atât de acră.

Autor: Răzvan Isac 24-10-2015

În sufletul meu doar o scânteie

În sufletul meu doar o scânteie
Atât în urma ta a mai rămas,
Plâng acum de dorul tău, femeie,
Vreau să te chem, dar nu mai am nici glas.

Plânge în urma ta chiar şi pridvorul
De unde spre amurg mereu priveai,
A secat de mult în crâng izvorul
Unde-a ta gură cu patos mi-o dădeai.

Pe poteca noastră dintre brazi
A crescut iubire de mult iarba,
Tu nu vii, pe braţe să îmi cazi
Şi-mi înec în lacrimi obrajii şi barba.

Autor: Răzvan Isac 24-10-2015

Amorul tainic

Amorul tainic ce ţi-l port
Nu-l vei afla nicicând,
Tu pe-altă mare, spre alt port
Azi pleci şi eu rămân arzând. 

Arzând de neputinţa care
Mă ţine-n loc, paralizat,
Că nu pot fi pe-aceeaşi mare,
Mi-e sufletul vandalizat!

Amorul meu e taina ce rămâne
Pierdută undeva, într-un abis,
O taină grea ce poate să dărâme
Speranţe construite pe un vis.

Autor: Răzvan Isac 23-10-2015

Gândul meu aripi nu are

Gândul meu aripi nu are,
Dar mereu zboară spre tine,
L-aş opri, dar doru'-i mare
Şi deloc nu mi-ar fi bine.

Tu primeşte-l cu căldură
Şi îmbrăţişază-l tare,
Dă-i dulceaţa de pe gură
Ca pe-o simplă întâmplare.

El să mi-o aducă toată
Să mă contopesc cu ea,
Mierea buzelor să poată
Să aline inima mea.

Toate au un rost al lor
Şi-un motiv să se întâmple,
Eu trăiesc cu al tău dor
Ce sufletul meu îl umple.

Într-o zi toate acestea
Ne vor fi doar amintiri,
Vom avea doar dragostea
În inimi, suflete, priviri.

Autor: Răzvan Isac 21-10-2015

Peste mine se vor aşterne ierni

Peste mine se vor aşterne ierni
Ș-apoi primăverile-nsorite,
Peste mine dorul să ţi-l cerni
Stând lângă criptă, mai stiga-mă - Iubite! 

Strigătul tău poate mă va ajunge
Şi unde-o-i fi fiorii mă vor trece,
A tale lacrimi sufletu-mi vor unge
Şi trupul aşezat în cripta rece.

Aşează-te la umbra nucului
Ce martorul iubirii noastre a fost,
Acolo i-am jurat iubire eternului,
Acolo tu i-ai dat vieţii mele un rost.

Am fost fericiţi cât a durat
Şi ne-am dăruit clipe de vis,
Iar eu ca un vis în noapte am plecat,
Căci aşa destinul mi-a fost scris.

Mă vei simţii iubito în adieri de vânt,
În picurii de ploaie am să fiu,
În toată glia sfânta a sfântului pământ,
Acolo veşnicia am să mi-o scriu.

Autor: Răzvan Isac 20-10-2015

Lasă tot

Lasă tot şi hai cu mine,
Împreună să zburăm,
Înspre zările senine,
Dragostea ne-o susurăm.

Să atingem Universul
Cu iubirea infinită,
Să-ţi dedic doar ţie versul,
Tu eşti muza mea iubită.

Lasă tot şi vino, dragă
Să ne pierdem pe poiene,
Să-mi dai gura ca o fragă
Pierduţi printre sânziene.

Cu parfum să ne îmbrace
Atunci când ne sărutăm,
Vino dragoste încoace
Cu vorbe dulci să ne-alintăm.

Autor: Răzvan Isac 18-10-2015

Coboară soarele-n amurg

Coboară soarele-n amurg
Şi luna urcă-n noapte,
Din norii grei ploi grele curg
Şi-n gând a tale şoapte.

Peste văzduh se mai zăresc
Câteva raze reci,
La tine încă mă gândesc
Chiar de-ai ales să pleci.

Mai trece înc-o noapte-n care
Visele toate mi te-aduc,
A mele lacrimi tot amare
Din ochi în suflet mi se duc.

Atâtea nopţi grele de toamnă
Şi toate-mi par atât de lungi,
Căci soarta crudă mă condamnă,
Tu vrei din suflet să m-alungi.

Autor: Răzvan Isac 17-10-2015

Fără tin' mi-e sufletul secat

Mi-ai plămădit un dor adânc în suflet
Şi l-ai lăsat tot mai mult ca să crească,
Auzi acum iubire al meu urlet?
E inima ce vrea să te găsească!

Dar eşti departe, ascunsă printre stele
Şi glasul meu nu vrei să-l mai auzi,
Eu mă afund în doruri tot mai grele
Şi lacrimă... obrazul tu mi-l uzi.

Am avut cu tine aproape tot
Şi-aproape tot s-a dus când ai plecat,
Eu nu mai vreau iubire, nici nu pot,
Fără tin' mi-e sufletul secat.

Autor: Răzvan Isac 16-10-2015

Un dor lacom

Un dor lacom nu mă lasă
Şi pe sufletu'-mi se-aşează,
Din tristeţe-am făcut casă
Şi-ai mei ochi tot lăcrimează.

Vreau să sting pe-a tale buze
Setea sufletului meu,
Ele sunt a mele muze,
Tu fecioara mea mereu!

Te consider cea mai sfânta
Făptură de pe pământ,
Glasul tău mereu îmi cântă
Şi-al său cânt e cel mai sfânt.

Ce păcat că doar în vise
Pot vedea şi pot s-ascult,
Chipul tău, vorbele scrise
Pe-al meu suflet, de demult!

Suntem noi o carte scrisă
În capitole întregi,
Tu îmi eşti cea mult promisă
Şi-amândoi suntem pribegi...

Autor: Răzvan Isac 14-10-2015

Nu înţeleg, iubire

Nu înţeleg, iubire, ce s-a întâmplat,
De ce-ai plecat atâta de grăbită?
Cu greu inima mea pe tine te-a aflat
Şi ai lăsat-o-n urma ta rănită.

Acuma tot ce face-i să se roage
Să treacă peste tot ce-o chinuieşte,
După ani pierduţi, acum ponoase trage,
Încearcă să te uite, chiar dacă te iubeşte.

Şi chinul e prea mare şi prea crunt
Şi anii trec aşa nepăsători,
Nici nu mai ştiu, iubire, cine sunt...
- Un muritor printre nemuritori!

Mi-ai luat veşnicia şi ai dus-o
Aşa departe cât să n-o găsesc,
Departe-n Univers tu ai ascuns-o,
Iar eu acum de dor mă prăpădesc.

Nu înţeleg, iubire, graba toată,
Puteai să îmi fi spus de la-nceput,
Şi astfel a mea inimă să poată
Mai bine totul să fii priceput!

Autor: Răzvan Isac 13-10-2015

Te-aş înaripa, suflet al meu

Te-aş înaripa, suflet al meu
Să zbori acolo unde-ţi este dorul,
Cu tine aş veni poate şi eu
Să găsesc al dragostei, izvorul.

Dar amândoi rămânem unde suntem
Şi aşteptăm sfârşitul să ne vină,
Suntem legaţi parcă de un blestem
Şi nu ştim cât oare o să ne ţină.

Am cutreierat în lung şi-n lat
Ca nişte pribegi întreaga lume,
Să găsim ce-o viaţă am căutat - 
Iubirea, să-i putem noi da un nume!

Zadarnic am pierdut atâta timp,
Căci ne-am întors de unde am plecat...
Îmi mai rămâne poate-un anotimp
Să-ţi dau suflete ce nu ţi-am dat.

Autor: Răzvan Isac 12-10-2015

Câte lacrimi

Câte lacrimi eu am plâns
Multe mări aş putea umple,
Dar în suflet mi s-au strâns
Şi-au albit părul la tâmple.

Dragostea-i durerea care
Multe inimi înconjoară,
De-aş fii naufrag pe mare
Pieptul tot o să mă doară.

Nu e loc pe lumea asta
Unde m-aş putea ascunde,
Să uit de privirea ta,
În gând să nu-mi poţi pătrunde.

Vreau să uit, dar timpu'-aduce
Mereu amintiri cu noi,
Spre-alte galaxii m-aş duce
Să dau timpul înapoi.

Autor: Răzvan Isac 11-10-2015

Atât de mult te asemuieşti

Atât de mult te asemuieşti
Iubito cu natura,
Căci la fel de frumoasă eşti
Şi dulce-ţi este gura.

Uneori eşti primăvară,
Alteori capricioasă,
Te asemui şi c-o vară
Sau cu toamna ce se lasă.

Tu-mi eşti anotimpuri care
Îşi aşteaptă timpul lor,
Să le dai asemănare,
Să le tăinui al tău dor.

Tu îmi eşti iubito iarnă
Că-mi eşti rece uneori,
Norii fulgi încep să cearnă,
Tu vorbe ce-mi dau fiori.

Şi aşa, cu chiu cu vai,
Noi iubirea o răzbim,
Gura ta mereu mi-o dai
Indiferent ce timp trăim.

Autor: Răzvan Isac 11-10-2015

De ce n-ai spus...

De ce n-ai spus că nu mai vii
Şi m-ai lăsat să te aştept,
Blestemată tu să fii,
Căci mi-ai rupt inima din piept.

Încă te mai aştept sub Lună,
Încă mai sper tu să apari,
Încă te strig şi tot răsună
Ecoul peste înalţi stejari.

Şi anotimpuri trec şi vin
Şi peste mine se aştern,
Încă în suflet te mai ţin
Şi amintirile cu tine cern.

Am încercat şi tot încerc
Să-mi cazi din gânduri în uitare,
Dar totul pare că-i un cerc
Şi chipul tău în gând mi-apare.

Blestemul parcă îl duc eu
Şi-mi pare cel mai greu blestem,
Căci tu din sufletul meu
Nu vei pleca, uniţi suntem.

În orice colţ de lume eşti
Ne va unii mereu amorul,
Chiar dacă nu mă mai iubeşti
Mereu tu îmi vei purta dorul.

Autor: Răzvan Isac 10-10-2015

Aș muri zi de zi așteptând

 Aș muri zi de zi așteptând 
 Să te am dragoste doar o clipă, 
 Te ador, îmi lipsești ca nicicând, 
 Simt că timpul e pură risipă. 
  
 Să mă porți pe brațe, iubire, 
 Poate așa mi-aș dori ca să mor, 
 Să găsesc drum spre nemurire, 
 Spre tărâmul lipsit de-orice dor. 
  
 S-ating Raiul, un colț măcar 
 Ar fi ca și când te-aș atinge, 
 Mi-ai aduce tot Raiul în dar 
 Dacă-n brațele tale m-aș stinge. 
  
 Autor: Răzvan Isac 09-10-2015

Te-ai născut din praf de stele

 Te-ai născut din praf de stele 
 Și ai devenit o stea, 
 Lumina zilelor mele, 
 Sufletul și viața mea. 
  
 Și te-ai coborât pe raze 
 Ce îți luminau ființa, 
 Trecând prin mai multe faze 
 Tu mi-ai dobândit conștiința. 
  
 Și de-atunci în mintea mea 
 Exiști numai tu, să știi, 
 Pe cer fosta-i mică stea 
 Azi Luceafărul să-mi fii. 
  
 Ai renunțat la nemurire 
 Să trăiești cu-n muritor, 
 Asta-i dragostea, iubire 
 Ce distruge orice dor. 
  
 Amândoi trăi-vom veșnic 
 Prin iubirea ce ne leagă, 
 Numai eu îți voi fi sfetnic, 
 Iar tu sfetnica mea dragă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 08-10-2015 

Rugă pentru părinți

 Îmi iubesc părinții, 
 Pentru mine ei sunt sfinții, 
 Ce veghează viața mea 
 De e bună sau e rea. 
  
 Le-am făcut altar în suflet, 
 Pentru ei mă rog mereu, 
 Să nu piară al lor zâmbet, 
 Apără-i Doamne de greu. 
  
 Dă-le Doamne drum în viață 
 Plin de bucurii, speranță, 
 Și ferește-i de Cel Rău, 
 Ei cred în cuvântul Tău! 
  
 Pentru mine nu contează 
 Decât să le fie bine, 
 Doamne asupra lor veghează, 
 Fă-o Tu și pentru mine! 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-10-2015

Din tomnatice culori

 Din tomnatice culori 
 Vreau să fac portret cu tine, 
 În păr razele din zori 
 Ți le prind că îți stă bine. 
  
 Și te-așez iubire dragă 
 La izvor, să-i asculți cântul, 
 Gura dulce ca o fragă 
 Ți-o sărută numai vântul. 
  
 Eu azi numai te creez, 
 Îmi vei fi tablou de toamnă, 
 Lângă tine-un tei așez 
 Să-i fii floare, scumpă doamnă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-10-2015

Frunze cad în urma noastră

Au fost tot felul de momente
Ce le-am împărţit în doi,
Azi două suflete absente
E tot ce-a mai rămas din noi.

Frunze cad în urma noastră,
Toamna pare că ne plânge,
Se-ntunecă zarea albastră,
Soarele pe cer se stinge.

Într-a veşniciei clipă
S-a pierdut tot ce aveam,
Amintirea se disipă,
Mai bine nu ne cunoşteam.

Timp păgân ce mi-ai luat totul
Ia şi sufletul din mine,
Căci aici mi-am pierdut rostul,
Nimic nu mi se mai cuvine.

Poate doar o moarte care
Să m-arunce-n cripta adâncă,
Căci într-ale sale gheare,
Azi destinul mă aruncă.

Autor: Răzvan Isac 07-10-2015

Departe-i gândul meu

Departe-i gândul meu să te ajungă,
Departe eşti de mine, dragoste,
Încerc să te ating, dar mă alungă
Un prea mare chin, o pacoste.

Brumărel ştii oare ce înseamnă?
E luna când noi doi ne-am despărţit,
Ai venit primăvară şi ai plecat în toamnă,
Ca un pumnal în suflet te-am simţit.

Departe vreau să plec să uit de tot
Să nu mă mai atingă nepăsarea,
Aş vrea să uit de tine, dar nu pot
Şi iarăşi mă cuprinde întristarea.

Te strigă gândul meu, inima mea,
Dar ecoul lor nu te găseşte,
Te credeam un înger, eşti ca un demon, rea,
Şi răul ce mi-l faci cu lacrimi se plăteşte.

Şi vei plânge, poate, nu vei ştii de ce...
În lacrimi inima se va-neca!
Vei dori amarul din suflet să îţi plece,
Dar nicicând iubire el nu va pleca.

Autor: Răzvan Isac 07-10-2015

Te-aş iubi pe-un câmp cu flori

Te-aş iubi pe-un câmp cu flori
Sub al cerului senin,
Vreau să simt ai tăi fiori
Când la pieptul meu te ţin.

Vreau să mă iubeşti în noapte
Sub o mantie de stele,
Să îmi spui a tale şoapte
Când stai pe braţele mele.

Vreau să ne iubim cum nimeni
Nu s-a mai iubit vreodată,
Tu cu steaua mea te-asemeni
Şi cu dragostea curată.

Autor: Răzvan Isac 06-10-2015

În urmă a rămas o toamnă

În urmă a rămas o toamnă
Şi parfumul tău cu ea,
Te-ai pierdut de mine doamnă,
Nu şi de inima mea.

Ea te simte oriunde-ai fi,
Ştie unde îţi laşi paşii,
Fugi de teama de-a iubi,
Dar aşa fug numai laşii.

Toamna asta-mi va rămâne
Anotimp amar în suflet,
Doar al tău parfum mă ţine
Să nu pier ascuns în plânset.

Autor: Răzvan Isac 06-10-2015

Te iubesc, o strig vântului şi zării

Te iubesc, o strig vântului şi zării
El să-mi poarte glasul pân' la tine,
M-aş lăsa cuprins de valurile mării
Dac-aş ştii că ele mă scapă de suspine.

Te-aş iubi pe plaja primului sărut,
Doar luceferii să ne fie martori,
Te-aş iubi timid şi foarte tăcut,
Sub un clar de lună ce dispare-n zori.

Te iubesc, o strig sufletului tău
Să m-audă oriunde te-ar purta,
Tu din totdeauna ai fost sufletul meu,
Iar eu am fost şi sunt în inima ta.

Aşadar iubire să lăsăm deoparte
Lumea asta plină de prejudecăţi,
Să unim distanţa care ne desparte
Să nu ni se facă sufletul bucăţi.

Autor: Răzvan Isac 06-10-2015

Ţi-aş vorbi

Ţi-aş vorbi, dar cum să fac?
Tu nu eşti, mai bine tac,
Şi-mi ţin vorbele în suflet,
Le rosteşte al meu plânset.

Câtă forţă mai am oare
Să tot plâng în continuare?
Cât o să mai pot să-ndur,
Tristeţea ce-o am în jur?

Ţi-aş vorbi, dar eşti departe,
Cum de tine să am parte?
Cum să îţi spun vorbe dulci?
Cum la pieptu-mi să te culci?

De-aş găsi răspuns la toate
Te-aş avea aproape, poate,
Dar răspunsul meu lipseşte,
Cine astăzi te iubeşte?

Autor: Răzvan Isac 05-10-2015

E iarăşi noapte

E iarăşi noapte, gândul plin
De amintiri cu tine,
Aş vrea în visul tău să vin,
Dar somnul meu nu vine.

Şi stau uitându-mă la cer
E plin de nouri, stele nu-s,
Ce pot iubire să-ţi ofer,
Când eu-s departe tare dus?

Un colţ de cer albastru-n zori,
De nouri n-o să fie
Şi aripe, la min' să zbori,
Să îmi dai sărutări, o mie.

Ţi-aş oferii iubire dragă
Visele-n care te-ntâlnesc,
Amorul dulce ca o fragă
Ce-l port în suflet, te iubesc!

Nu e distanţă care poate
Să îmi ia gândul de la tine,
Căci ale mele gânduri toate
Sunt de amorul veşnic pline.

Tu îmi ocupi inimă, suflet
Şi toată fiinţă mea-i a ta,
Îmi eşti tristeţe, dar şi zâmbet,
Tu îmi eşti totul, nu uita.

Şi poate va veni şi timpul
Să fim aşa cum ne dorim,
Să te ating, să îţi văd chipul,
Cu mare foc să ne iubim.

Speranţa nu ne-o poate lua
Nici timpul şi nici soarta,
Căci sunt al tău şi eşti a mea,
Pentru iubire vom lupta.

Şi vom învinge aprige dureri,
Lacrimile toate ce-am vărsat,
Îţi voi oferii, iar tu o să-mi oferi
Iubirea ce-amândoi am tot visat.

Autor: Răzvan Isac 05-10-2015

Îngerii mei

Cei dragi ce au pierit azi mă-nconjoară
Cu aură pe cap şi aripe de înger,
Dorul ce le port azi mă doboară,
Ştiu că mă privesc de sus, din cer.

Îi simt, ei îmi sunt îngeri pe pământ,
Veghează paşii mei oriunde merg,
Îi port în suflet ca pe Domnul Sfânt,
Când lacrime îmi curg, ei mi le şterg.

Când o să mor aş vrea să-i întâlnesc,
Să le spun ce dor mi-a fost de ei,
Cât mi-au lipsit şi cât îi mai iubesc,
De dorul lor cât au plâns ochii mei.

Autor: Răzvan Isac 04-10-2015

Inima mea nu e completă

 Sunt ca o cometă, 
 Bucată ruptă dintr-o stea, 
 Inima mea nu e completă 
 Dacă tu lipsești din ea. 
  
 Aș vrea să intru-n atmosferă 
 Să iau foc și să mă sfarm, 
 Căci iubirea efemeră 
 A plecat cu al ei șarm. 
  
 Și fărâmele-mi să cadă 
 În pustiul din deșert, 
 Nimeni să nu mi le vadă, 
 M-ai iubit? Nu este cert!...
  
 Autor: Răzvan Isac 02-10-2015

Eşti amorul meu suprem

Azi, am scris acest poem
Să ţi-l dedic doar ţie,
Căci eşti amorul meu suprem,
A mea împărăţie!

Un univers cu stele multe,
Iar tu luceafăr între ele,
Din curcubeu aş face punte
S-ajung la steaua vieţii mele.

Să privim de sus spre mare
Valul cum sărută ţărmul,
Să-mi dai o dulce sărutare,
Din braţele-ţi să nu-mi dai drumul.

Să coboram din cer apoi
Pe ţărmul sărutat de mare,
Şi-acolo, dragoste, amândoi
Să ne iubim fără-ncetare.

Autor: Răzvan Isac 01-10-2015