La izvorul de sub tei

 La izvorul de sub tei 
 Deseori plâng ochii mei, 
 Plânge inima și rabdă 
 Dup-o îmbrățișare caldă. 
  
 Tu izvor de apă dulce 
 Lacrima departe-o duce, 
 Ia cu ea de poți suspinul... 
 - Mi-e în suflet ca veninul! 
  
 La izvorul nesecat 
 Dragostea noi am lăsat, 
 Sub un tei înalt, bătrân, 
 Sentimentele rămân. 
  
 Autor: Răzvan Isac 31-01-2016

Prefer...

 Prefer să mă duc în infern 
 Decât sub un cer, fără tine, 
 Prefer sufletul să-mi aștern 
 Pe focul ce arde în mine. 
  
 Prefer înainte de toate 
 O frunză să fiu și să pier, 
 Purtat de vânt tot departe 
 Să plâng, să oftez și să zbier. 
  
 Prefer, iubito, să mor 
 Decât pe pământ, numai eu, 
 Fără tine să-mi tot fie dor 
 Și să chinui... să chinui mereu. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-01-2016

Tu iubire

 Tu iubire îmi ești lună, 
 Îmi ești razele de soare, 
 Toată viața împreună 
 Cu iubirea noastră mare. 
  
 Tu iubire-mi dai speranță 
 Zi de zi nou răsărit, 
 Tu iubire îmi ești viață, 
 Ce vreodată mi-am dorit. 
  
 Mi-ești iubire începutul, 
 Nesfârșit etern îmi ești, 
 Pentru mine tu ești totul, 
 Te iubesc și mă iubești! 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-01-2016

Sărutul tău

 Lângă altarul ce-am făcut 
 Cinstind al nost amor, 
 Acum stau singur și tăcut 
 Cu gândul plin de dor. 
  
 N-aș vrea iubire să mă duc 
 Stingher spre veșnicie, 
 Atâtea clipe mi te-aduc... 
 Și amintiri o mie! 
  
 Au trecut anii așa grăbiți 
 Și astăzi se sfârșește, 
 Al nostru vis de îndrăgostiți, 
 Pustiu, ne părăsește. 
  
 Aș vrea altarul să-l desfac, 
 Căci rost el nu mai are, 
 Și-n locul lui mormânt să fac, 
 Căci sufletul îmi moare. 
  
 Pe-acolo tu de-ai vrea iubire 
 O clipă doar să treci, 
 Și-o lacrimă de amintire 
 Să verse ochii-ți reci. 
  
 Sărutul tău lasă-l pe crucea 
 Ce căpătâiul meu veghează, 
 Sărut ce-amor îmi aducea, 
 Acum eternu'-mi luminează. 
  
 Autor: Răzvan Isac 29-01-2016

Ridică-mi Doamne

 Ridică-mi Doamne sufletul spre cer 
 Și trupul meu transformă-l în țărână, 
 Căci nu mai am nimic ca să-i ofer 
 Și nu aș vrea pustiu ca să rămână. 
  
 Fă-mi loc acolo într-un colț, în Rai, 
 Mă iartă de prea mult eu am greșit, 
 Iertarea, Doamne, te rog să mi-o dai 
 Și pace sufletului chinuit. 
  
 Ascunde-mi trupul într-o criptă rece, 
 Departe, să nu știe nimenea, 
 Peste mine timpul doar va trece 
 Și frunza toamnei și a iernii nea. 
  
 Autor: Răzvan Isac 28-01-2016

Într-a mea inimă și-n gând

 Mi-aș dori iubire-n lume 
 Să fim doar noi singurei, 
 Să îți spun cuvinte anume 
 Sub coroana unui tei. 
  
 A noastre guri să contopim 
 Prin dulceața buzelor, 
 Cât un etern să ne iubim 
 Pentru tot restul zilelor. 
  
 Să te pot privi iubito 
 Și amorul să-ți șoptesc, 
 Lumea toată am răscolit-o 
 Până să te întâlnesc. 
  
 Iar acum că te-am găsit 
 N-o să te mai pierd nicicând, 
 Într-al meu suflet ai pășit, 
 Într-a mea inimă și-n gând. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-01-2016

Lumina stelei ce-a murit

 Lumina stelei ce-a murit 
 Din cer se varsă-n mare, 
 În mii de ani, cât a trăit 
 A luminat o întreagă zare. 
  
 Și Luna am văzut plângând  
 Și tristă era noaptea, 
 Căci într-o clipă a căzut 
 Steaua ce-amorul îi șoptea. 
  
 Cu ochii săi pustii și reci 
 Privea pierdut spre cer... 
-Ah, steaua mea, te rog mai treci, 
 Răsai, iubirea să-ți ofer! 
  
 Nu mă lăsa-n triste văpăi 
 Să ard de al tău dor, 
 Străluce-n noapte, ochii tăi, 
 Să-i văd, căci de nu mor. 
  
 Aprinde-te din nou și-o rază 
 Trimite-o către mine, 
 Căci tu-mi ești a iubirii oază 
 Și nu am nimic fără tine. 
  
 Mă simt pustiu, cu trupul rece, 
 Înconjurat de moarte, 
 Lumina ta s-a stins, nu trece, 
 Pe-aici, de-amor să mai am parte. 
  
 ............................................ 
  
 Povestea lor a îmbrăcat 
 Straie de sărbătoare, 
 Căci ei eternității au dat 
 Clipe de-amor nemuritoare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-01-2016

Am tot încercat să număr lacrimi

 Am tot încercat să număr lacrimi 
 Dară din ochi curgeau numai șiroaie, 
 Am încercat s-ascund a mele patimi, 
 Să ies dintr-ale dragostei noroaie. 
  
 Destul inima mi-a fost împroșcată 
 Numai cu vorbe reci fără de-amor, 
 De prea mult timp în hău e aruncată 
 Și înecată-ntr-al uitării izvor. 
  
 Speranță mi-a rămas numai un gram 
 Sunt ca un muribund în ceasul morții, 
 De-o fi vreodată-n brațe să te am 
 Îi voi mulțumi, iubire, sorții! 
  
 Autor: Răzvan Isac 22-01-2016

Auzi, iubito

 Auzi, iubito, izvorul cum suspină 
 E ca ecoul sufletului meu, 
 Printre pietre-și poartă apa lină, 
 Cum printre lacrimi te mai port și eu. 
  
 Auzi, iubito, vântul șuierând, 
 E urletul ce inima mea-l scoate, 
 S-a săturat iubito așteptând, 
 S-a săturat... să spere nu mai poate. 
  
 Auzi, iubito, cum valuri se izbesc 
 De stâncile tăioase de la mal, 
 La fel de tare și eu mă lovesc 
 De nepăsare, m-aseamăn cu un val. 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-01-2016

Îmi pare drumu' atât de lung

 Îmi pare drumu' atât de lung 
 Și presărat doar cu durere, 
 Cum pot la tine să ajung? 
 Căci inima mi te tot cere. 
  
 Încerc s-o eschivez, căci poate 
 Într-un târziu te va uita, 
 Dară din gându-mi nu te scoate, 
 Tânjesc după iubirea ta. 
  
 Îmi pare ziua ca o noapte 
 E rece și întunecoasă, 
 Fără s-aud a tale șoapte, 
 Făr' să te văd umblând prin casă. 
  
 Plătesc un preț atât de mare 
 Doar c-am iubit atât de mult, 
 Iubirea atât de tare doare 
 Că pot durerea s-o ascult. 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-01-2016

Doar trecut, o amintire

 Mă întrebi dacă sunt bine!? 
 Nu, nu sunt cum eu aș vrea, 
 Te-ai îndepărtat de mine 
 Ca lumina de o stea! 
  
 M-ai întemnițat iubire 
 Și m-ai condamnat să fiu, 
 Doar trecut, o amintire, 
 Un vers ce cu dor îl scriu. 
  
 Cine oare mă mai cheamă, 
 Cine mă mai strigă-n șoaptă? 
 Să stau singur mi-este teamă, 
 De dor inima mi-e coaptă. 
  
 Am tot așteptat un semn, 
 Un mesaj să îmi fi scris, 
 Cu tristețea mă îndemn 
 Să te uit... mi-apari în vis! 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-01-2016

Suferința și uitarea

 Sufletul mi-e plin de jale 
 De când tu nu-mi ieși în cale, 
 Sufletul mi-e plin de dor 
 Și lipsit de-al tău amor! 
  
 Iubirea nu îmi este clară 
 Și îmi pare tot mai rară, 
 Gândul murmură al tău nume, 
 Dar tu ești ascunsă-n lume. 
  
 Iubirea inima-mi despică 
 Ș-apoi cad, cin' mă ridică? 
 Tu nu ești... lipsesc și eu, 
 Parcă nu exist și-i greu. 
  
 Dorul graiul mi-amuțește 
 Eu iubesc, cin' mă iubește? 
 Cerul, vântul, pomii, marea - 
 Suferința și uitarea! 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-01-2016

Ești a iubirii mele oază

 Iubita mea, din alte vremi 
 Cu glas duios în noapte, 
 Să vin la pieptul tău mă chemi 
 Și vin condus de-a tale șoapte. 
  
 Deasupra noastră mii de stele, 
 Fiece stea-i o sărbătoare, 
 Te voi avea-n brațele mele, 
 Și-n suflet, raza mea de soare. 
  
 Vei stralucii mii anii de-acum 
 Precum o stea pe-un cer senin, 
 Eu voi găsi pierdutul drum 
 Și lângă tine o să vin. 
  
 Să fiu pe cerul mare o rază 
 A soarelui ce îl iubesc, 
 Ești a iubirii mele oază, 
 Când sunt cu tine strălucesc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 19-01-2016

Aș vrea din nou să ningă

 Aș vrea din nou să ningă 
 Steluțe de cristal, 
 Zăpada să te-atingă, 
 Tu stând pe-un piedestal. 
  
 Acolo eu te-am pus, 
 Ți-am ridicat altar, 
 Cât te iubesc ți-am spus, 
 Ți-am dat inima-n dar. 
  
 Aș vrea din nou să simt 
 Sărutul tău pe buze, 
 Aș vrea să mai am timp 
 Să-mi cer iubire scuze. 
  
 Să-mi cer iertare, poate, 
 Te-oi fi iubit prea mult, 
 Din suflet cine-mi scoate? 
 Marele tumult... 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-01-2016

Și hrană valului să-i fiu

 M-aș arunca în marea adâncă 
 Și hrană valului să-i fiu, 
 Căci te-am iubit, te iubesc încă, 
 De mă iubești aș vrea să știu... 
  
 Tăcerea ta atât de multe spune, 
 Între noi doi n-a existat amor...
 Încă un vis iubito azi apune 
 Și se transformă iar în mare dor. 
  
 Ades privesc înspre zări albastre 
 Și încă sper că poate te zăresc, 
 S-au rătăcit toate visele noastre, 
 Eu și acum încă te mai iubesc! 
  
 Dacă și tu m-ai fi iubit vreodată 
 Nu mă lăsa să mă scufund în mare, 
 Cuprinde-mi inima cu dragoste curată 
 Și dă-mi iubito a ta sărutare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 16-01-2016

Mi-era viața-n alb și negru

 Mi-era viața-n alb și negru, 
 Acum totul e-n culori, 
 Sufletul mi-e acum integru, 
 Soarele-mi dă raze-n zori. 
  
 Se înalță peste dealuri 
 Și cu el mă înalț și eu, 
 Peste-ale mărilor valuri 
 Să fiu valul tău mereu. 
  
 Să te port în larg, departe 
 Unde nimeni să nu știe, 
 Doar de noi să avem parte, 
 Eternă dragostea ne fie. 
  
 Autor: Răzvan Isac 13-01-2016

De mi-ai da...

 De mi-ai da să-ți gust dulceața, 
 Să ne contopim sărutul, 
 Mai frumoasă mi-ar fi viața 
 Și mai vesel sufletul. 
  
 De m-ai ține-n gând o clipă, 
 De mi-ai spune iar-Iubite! 
 Aș zbura doar c-o aripă 
 Să-ți culeg stele infinite. 
  
 De mi-ai da amorul veșnic, 
 Veșnicia tu să-mi fii, 
 Nu mi-ar fi sufletul pustnic 
 Așteptându-te să vii! 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-01-2016

Cât aș vrea, ca alte dăți

 Cât aș vrea, ca alte dăți 
 Dragostea să mi-o arăți, 
 Curcubeul să mi-l dai 
 Când la pieptul meu tu stai. 
  
 Să îmi dai parfum de tei 
 Când la pieptul tău mă iei, 
 Eu să-ți dau stele-n amurg, 
 Lacrimi ce de dor tot curg. 
  
 Să mă iei de mână iar, 
 Să îmi dai nopțile-n dar, 
 Clar de Lună singuratec 
 Și-un amor primăvăratec. 
  
 Să rescriem iar iubirea, 
 S-o împletim cu fericirea, 
 Ș-apoi cu-ale noastre inimi, 
 Să scăpăm de grele patimi. 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-01-2016

Amor ce l-au scris epigonii

 Încet se-apropie primăvara, 
 Apar și primii ghiocei, 
 O să-mi dezghețe inimioara 
 Și-o să usuce ochii mei. 
  
 Atâtea lacrimi au vărsat, 
 Atâta dor au dat afară, 
 Și totuși ei nu au secat, 
 Încă te plâng ca-ntâia oară. 
  
 Primăvara e aproape, 
 Soare, păsări, simfonii 
 Lacrimi șterse de pe pleoape, 
 Amor ce l-au scris epigonii. 
  
 Îmi va aduce poate-un zâmbet, 
 Sau îmi va da ce n-am avut, 
 Un suflet pentru al meu suflet 
 Și glas glasului meu tăcut. 
  
 Curând vor înverzii toți pomii 
 Și pe câmpii atâtea flori, 
 La pieptul meu tu nu mai vii, 
 Cu nepăsarea mă omori!
  
 Autor: Răzvan Isac 09-01-2016

Te chem, te strig

Te chem, te strig
În nopţi cu frig,
N-auzi, nu eşti,
Mă mai iubeşti?

Din vis te chem
Să vii, s-avem,
Sub stele-n noapte
Mii de şoapte.

Nu îmi răspunzi,
De min' te-ascunzi,
Nopţile-s lungi,
Iar tu m-alungi.

Ochii-mi sunt reci
De lacrimi seci,
Glasul mi-e mut
Şi-n piept tumult.

Nu mai rezist,
Sunt mereu trist,
Mereu pribeag
Făr' ce-am mai drag.

Autor: Răzvan Isac 09-01-2016

Cum s-a născut prima mea poezie?

-Din dragoste, dintr-o dragoste atât de pură și atât de mare, încât Universul părea minuscul înaintea ei.

Da! Am iubit, iar din acea iubire s-au aprins stele și s-a format un nou Univers, al nostru. 
  
Noi suntem precum Zeii, nemuritori, nemuritori prin iubirea ce ne-a legat, ne-am creat propria fericire. 
  
Te visez, visez începutul nostru, Big Bang-ul iubirii ce noi am creat-o prin puritatea sufletelor noastre. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-01-2016

Cât te-aș iubi, femeie

 Cât te-aș iubi, femeie 
 Cu patimă și foc, 
 Vremea în loc să steie 
 Să nu treacă deloc. 
  
 O lacrimă, scânteie 
 Din ochii tăi să cadă, 
 Când își doresc, femeie 
 Pe mine să mă vadă. 
  
 A sufletului cheie 
 Tu să mi-o dai, să-ți dau 
 Amorul meu, femeie 
 Când în suflet îți stau. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-01-2016

Mă doare gândul în care te port

 Atât de tare doare ignoranța, 
 Atât de rău mă sfâșie, iubito, 
 În tine-am pus încrederea, speranța 
 Și inima ție ți-am dăruit-o. 
  
 Și am rămas doar cu un gust amar, 
 Un gust ce nu credeam a-l știi vreodată, 
 Eu te-am iubit, dar a fost în zadar, 
 De m-ai iubit nu voi știi niciodată. 
  
 Atât de tare doare lipsa ta, 
 Atât de singur și pustiu mă simt, 
 Tu m-ai uitat, eu cum te pot uita, 
 Cum aș putea inima să mi-o mint? 
  
 De-ar fi ușor, dar nu e și mă doare, 
 Mă doare gândul în care te port, 
 Simt cum încet sufletul meu moare, 
 Căci eu singurătatea n-o suport. 
  
 Ce bine-ar fi, totul în praf de stele, 
 Să se transforme, să piară în văzduh, 
 Iubirea toată, dorurile mele, 
 Să nu mai simt pe suflet atâta năduf. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-01-2016

Praful iubirii de-altădată

 O amintire o să-ți rămân, 
 Amor pierdut, lăsat în urmă, 
 Un solitar trist și bătrân 
 Căruia soarta i se curmă. 
  
 Mai vreau atâta să îmi spui -
 Că m-ai iubit cândva, 
 Și-n suflet de îmi bați un cui 
 Muri-voi doar din vina ta. 
  
 Și mă voi înălța spre stele 
 Cu-a mele aripi deja frânte, 
 Frânte de-a tale vorbe grele... 
 Iubirea îngerii să-mi cânte. 
  
 Rămâi și du-te, fă ce vrei, 
 Iubirea altuia s-o dai, 
 Când s-or închide ochii mei 
 Tu amintirea mea s-o ai. 
  
 Atât să mai rămână doar 
 Din tot ce am avut odată, 
 Spre stele de-amintiri culoar, 
 Praful iubirii de-altădată. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-01-2016