Mă doare gândul în care te port

 Atât de tare doare ignoranța, 
 Atât de rău mă sfâșie, iubito, 
 În tine-am pus încrederea, speranța 
 Și inima ție ți-am dăruit-o. 
  
 Și am rămas doar cu un gust amar, 
 Un gust ce nu credeam a-l știi vreodată, 
 Eu te-am iubit, dar a fost în zadar, 
 De m-ai iubit nu voi știi niciodată. 
  
 Atât de tare doare lipsa ta, 
 Atât de singur și pustiu mă simt, 
 Tu m-ai uitat, eu cum te pot uita, 
 Cum aș putea inima să mi-o mint? 
  
 De-ar fi ușor, dar nu e și mă doare, 
 Mă doare gândul în care te port, 
 Simt cum încet sufletul meu moare, 
 Căci eu singurătatea n-o suport. 
  
 Ce bine-ar fi, totul în praf de stele, 
 Să se transforme, să piară în văzduh, 
 Iubirea toată, dorurile mele, 
 Să nu mai simt pe suflet atâta năduf. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-01-2016