Am tot încercat să număr lacrimi

 Am tot încercat să număr lacrimi 
 Dară din ochi curgeau numai șiroaie, 
 Am încercat s-ascund a mele patimi, 
 Să ies dintr-ale dragostei noroaie. 
  
 Destul inima mi-a fost împroșcată 
 Numai cu vorbe reci fără de-amor, 
 De prea mult timp în hău e aruncată 
 Și înecată-ntr-al uitării izvor. 
  
 Speranță mi-a rămas numai un gram 
 Sunt ca un muribund în ceasul morții, 
 De-o fi vreodată-n brațe să te am 
 Îi voi mulțumi, iubire, sorții! 
  
 Autor: Răzvan Isac 22-01-2016