Auzi, iubito, izvorul cum suspină
E ca ecoul sufletului meu,
Printre pietre-și poartă apa lină,
Cum printre lacrimi te mai port și eu.
Auzi, iubito, vântul șuierând,
E urletul ce inima mea-l scoate,
S-a săturat iubito așteptând,
S-a săturat... să spere nu mai poate.
Auzi, iubito, cum valuri se izbesc
De stâncile tăioase de la mal,
La fel de tare și eu mă lovesc
De nepăsare, m-aseamăn cu un val.
Autor: Răzvan Isac 21-01-2016
E ca ecoul sufletului meu,
Printre pietre-și poartă apa lină,
Cum printre lacrimi te mai port și eu.
Auzi, iubito, vântul șuierând,
E urletul ce inima mea-l scoate,
S-a săturat iubito așteptând,
S-a săturat... să spere nu mai poate.
Auzi, iubito, cum valuri se izbesc
De stâncile tăioase de la mal,
La fel de tare și eu mă lovesc
De nepăsare, m-aseamăn cu un val.
Autor: Răzvan Isac 21-01-2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu