Lumina stelei ce-a murit

 Lumina stelei ce-a murit 
 Din cer se varsă-n mare, 
 În mii de ani, cât a trăit 
 A luminat o întreagă zare. 
  
 Și Luna am văzut plângând  
 Și tristă era noaptea, 
 Căci într-o clipă a căzut 
 Steaua ce-amorul îi șoptea. 
  
 Cu ochii săi pustii și reci 
 Privea pierdut spre cer... 
-Ah, steaua mea, te rog mai treci, 
 Răsai, iubirea să-ți ofer! 
  
 Nu mă lăsa-n triste văpăi 
 Să ard de al tău dor, 
 Străluce-n noapte, ochii tăi, 
 Să-i văd, căci de nu mor. 
  
 Aprinde-te din nou și-o rază 
 Trimite-o către mine, 
 Căci tu-mi ești a iubirii oază 
 Și nu am nimic fără tine. 
  
 Mă simt pustiu, cu trupul rece, 
 Înconjurat de moarte, 
 Lumina ta s-a stins, nu trece, 
 Pe-aici, de-amor să mai am parte. 
  
 ............................................ 
  
 Povestea lor a îmbrăcat 
 Straie de sărbătoare, 
 Căci ei eternității au dat 
 Clipe de-amor nemuritoare. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-01-2016