Pe un acord dulce de chitară

Pe un acord dulce de chitară
Îmi scriu povestea, dorul şi iubirea,
Când vine amurgul şi se face seară
Şi printre stele îmi caut fericirea.

Pe un acord dulce de vioară
Pe alei pierdute încă te mai caut,
Ninge uşor, ninge ca-ntâia oară,
Te strig iubire cu-n sunet fin de flaut.

Îmi răspunde iarna cu ecoul rece,
Pomii încărcaţi de-atâta zăpadă,
Pe acorduri calde timpul vieţii trece
Iară ochii mei nu o să te mai vadă.

Fericire mi-este undeva departe,
Oare ce acorduri o să mi-o aducă?
Cele şapte mări, lumea ne desparte,
Numai timpul poate spre tin' să mă ducă.

Autor: Răzvan Isac 30-12-2015

Mi-aş dezlega inima

Mi-aş dezlega inima de trecut
Să continui, să caut iar iubirea,
Sufletul să nu-mi mai fie mut,
Nici înlăcrimată să nu-mi fie privirea.

Te-aş lăsa trecutule deoparte
Să-mi trăiesc prezentul cum doresc,
Te-aş închide, poate, într-o carte
Să pot din nou iubirea s-o găsesc.

Şi nu mă dau bătut, n-o să renunţ
La visul ce încă îmi dă speranţă,
Trecutule de azi eu te anunţ,
Te las departe şi-ncep o nouă viaţă.

Autor: Răzvan Isac 29-12-2015

Ne vom căuta-n zadar

Tot ce vreau e să te am
Şi de nu te am nu vreau,
Amintiri când ne iubeam,
Mai bine singur să stau.

Te voi căuta prin vise
Şi prin gânduri, amintiri,
Prin poveştile nescrise,
Printre lacrimi şi priviri.

O să fii mult prea departe,
Unde eu să nu te-ajung,
De tine să nu am parte,
Plângi şi tu, dar şi eu plâng.

Ne vom căuta-n zadar
Nu vom fi nici tu nici eu...
Vino-n visele-mi măcar,
Să te pot avea mereu.

Ne-a dat viaţa doar suspine
Şi un dor amar ne-a dat,
Am cerut zile senine
Şi-un amor adevărat.

Autor: Răzvan Isac 28-12-2015

Anotimpuri

Trece iarna repejor,
Primăvara încet se-arată,
Poate cu ea şi-un amor,
O iubire adevărată.

Trece iarna, dealuri verzi
Şi câmpiile-nflorite,
Dragoste în piept te-aşezi
Şi-mi dai zile însorite.

Trece iarna, primăvara
Ș-apoi teii înfloresc
Şi cireşii, vine vara,
Cât de mult eu te iubesc!

Anotimpurile noastre,
Toamna, frunza-ngălbenită,
Anotimpuri, zări albastre,
Noi şi-o dragoste smerită.

Autor: Răzvan Isac 27-12-2015

Şi-mi pare totuşi prea puţin

Cât te iubesc nu e de-ajuns,
Cât te-aş iubi doar Domnul ştie,
Cu tine am sufletul uns,
De-acum pentru o veşnicie.

Cât te iubesc? Cât infinitul!
Şi-mi pare totuşi prea puţin,
Mi-eşti răsărit, mi-eşti asfinţitul,
Mi-eşti viaţa ce în piept o ţin.

Îmi eşti iubito anotimpuri
Şi te iubesc atât de mult,
Ai înviat a mele simţuri,
M-ai învăţat să ştiu s-ascult.

Să-ţi ascult inima cum bate,
Pe ritmuri tot mai nebuneşti,
Ţine-mă-n suflet, nu mă scoate,
Iubeşte-mă cum tu iubeşti.

Autor: Răzvan Isac 23-12-2015

Vorbesc de tine

Vorbesc de tine
Cu cerul şi cu marea,
Cu lacrima ce vine,
Cu gândul, cu uitarea.

Mi te-aduce vântul
Şi valuri mi te-aduc,
Uneori cuvântul...
Toate spre tin' mă duc.

Vorbesc, iubito
Şi singur, câteodată,
Inima mi-ai slăbit-o,
I-ai luat puterea toată.

M-aş duce spre pustiu,
În urmă să las totul,
De tin' să nu mai ştiu,
Să îngrop tot trecutul.

Să fiu mai aproape
De cer, de Dumnezeu,
Tot dorul meu să crape,
Să crăp poate şi eu.

Aşa să pot scăpa
De răutăţi, de patimi,
Doamne de aş crăpa
S-ar şterge a mele lacrimi.

Autor: Răzvan Isac 22-12-2015

Am fost cândva...

S-au cunoscut în plină iarnă
Printre fulgii de zăpadă,
Norii au început să cearnă,
Din cer dragostea să cadă.

S-au privit pentru o clipă,
Amândoi timizi erau,
Nu făceau de timp risipă,
Căci tot timpul îl aveau.

Într-o zi se întâlniră
Tot aşa, întâmplător
Şi intens ei se priviră,
Ochii lor plini de amor.

Amândoi pe-o bancă, stând
La umbra nucului bătrân,
O clipă dulce savurând,
Îmbrăţişaţi, iubindu-se rămân.

Îmi amintesc de-acele clipe
Cu nostalgie şi fiori,
Tu cu-ale timpului aripe,
Te-ai dus departe de-ai mei zori.

Cât ne-am iubit, cât te iubeam,
Acele vremi, unde s-au dus?
Azi doar în amintiri te am,
În sufletu'-mi adânc te-am pus.

Ne-am cunoscut când era iarnă
Printre steluţele de nea,
Azi cerul peste mine toarnă
Doar amintiri! Am fost cândva...

Autor: Răzvan Isac 21-12-2015

Va rămâne-un nume pe o cruce

Va rămâne-un nume pe o cruce
Atunci când zilele-mi s-or termina,
Atunci când în pământ eu mă voi duce,
Şi moartea sufletu'-mi va alina.

Atunci când m-o chema pământul
Să cânte rândunelele aş vrea,
De unde-oi fi eu să le ascult cântul,
Numai ele să plângă moartea mea.

De-oi fi avut vreun rost pe astă lume
Acel rost a fost să te iubesc,
Şi te-am iubit, i-am dat iubirii nume,
Ţi-am dat inima, să mor, să pătimesc...

Numai o criptă va rămâne-n urmă
Şi-o cruce grea cu numele meu,
Atunci când viaţa de dor mi se curmă
Tu vei uita c-am existat şi eu.

Autor: Răzvan Isac 19-12-2015

Inima mi-am dat-o pe nimic

Inima mi-am dat-o pe nimic,
Credeam că poate o să-i fie bine,
Să mor aş vrea, apoi să mă ridic
La cer, spre zările senine.

Să fiu deasupra ta un simplu nor
Ce cu lacrime o să te plouă,
Să simţi şi tu ce este ăla dor
Când inima îţi este ruptă-n două.

De acolo-aş vrea să te privesc,
Eu doar un suflet fiind,
Cât te-am iubit, cât te iubesc...
Spre tine aripe întind!

Sunt ale mele aripe, iubito,
Iubirea care încă ţi-o mai port,
Iubirea care nicicând n-am avut-o,
Dorul tu mi-ai dat să îl suport.

Priveşte către cer când poţi,
O rază-ţi va zâmbi din depărtare,
Priveşte peste umăr anii toţi,
Trimite-mi, draga mea, o sărutare.

Autor: Răzvan Isac 19-12-2015

Atâtea amintiri

Am trecut pe lângă locul unde
Atâtea amintiri noi am lăsat,
Aş vrea în ele să mă pot ascunde,
Căci sufletul îmi este neîmpăcat.

Privesc spre cer şi văd o stea, se stinge,
Nemurirea ei s-a terminat,
Pe mine-un dor amar mă tot atinge,
E dorul ce în urmă l-ai lăsat.

Şi cum să scap când toate mi te-aduc,
Peste tot apare chipul tău,
Aş vrea cât mai departe să mă duc,
Să uit de amintiri ce-mi fac atâta rău.

Autor: Răzvan Isac 17-12-2015

Mă ţine noaptea treaz

Mă ţine noaptea treaz încă o dată,
Stăm la poveşti, îi spun ce am pe suflet,
Din ochi îmi curge-o lacrimă curată,
Tot ce aud e al inimii urlet.

Te cheamă disperată, dar nu vii
Şi-ncet bătăile i se opresc,
De moartea mea tu vinovată o să fii,
Aş vrea să pot să nu te mai iubesc!

Greierii se-aud, cântă o serenadă,
Cât aş vrea şi tu să o auzi,
Ochii tăi o clipă, atât vreau să mă vadă,
Să vadă ochii mei de lacrimi uzi.

Mă ţine noaptea treaz încă o dată
Şi-mi pare că-i eternă fără tine,
Aş da iubito eternitatea toată,
La pieptul meu o clipă, atât să te pot ţine.

Autor: Răzvan Isac 16-12-2015

Străluce mândra lună

În toiul nopţii, printre nori
Străluce mândra lună,
Privind-o mă cuprind fiori,
Ce-n suflet se adună.

Aş vrea pe-o rază să mă ţină
Să mă legene uşor,
Într-o noapte fără vină,
Doar cu lacrime şi dor.

În toiul nopţii se trezesc
Amintiri de mult pierdute,
Pe tine te regăsesc
Printre lacrimile mute.

Câte-o stea în depărtare
Se zăreşte, pâlpâind,
Vreau s-aud a ta chemare...
Cu-al meu gând te tot cuprind!

Trece noaptea, zorii vin,
Luna de pe cer dispare,
Tot în inimă te ţin
După ce-mi pleci din visare.

Soarele cu-a lui căldură
Sufletul mi-l mângâie,
Mierea ce-o aveai pe gură
Neuitată o să rămâie.

Autor: Răzvan Isac 14-12-2015

A ta iubire mereu nemuritoare

Simţeam cum mi se scurge viaţa 
Din venele pline de tine,
Când ai plecat, luându-mi dimineaţa
Și zilele mele mereu senine.

Aş vrea să te întorci acum iubito
Din drumul tău atât de îndepărtat,
S-avem iubirea care am avut-o,
Întoarce-te, căci eu te-am şi iertat.

Adu-mi dimineaţa înapoi
Şi dă-i din nou bătăi inimii mele,
Întoarce-te iubito să fim noi
Cei renăscuţi din mii de fărâmele.

Lipeşte-mi sufletul cu sărutări
Fierbinţi ca razele ce curg din soare,
Scoate-mă din aste crunte stări
Cu-a ta iubire mereu nemuritoare.

Autor: Răzvan Isac 13 -12-2015

Ţi-am adus un fulg de nea

Ţi-am adus un fulg de nea,
Fulgul e inima mea,
Iubeşte-o şi ţine-o strâns,
Căci iubirea ei ţi-a nins.

Ţi-am adus iarna în dar
Ca să fii cu mine iar,
Cetina din bradul verde,
Din suflet tu nu mă pierde.

Să fim veşnic verzi ca ea,
Amorul nost veşnic să fie,
Să nu ne fie viaţa grea,
Ci plină de bucurie.

Tu şi eu, un anotimp
Noi, iubirea, peste timp,
Nostalgii ne vor cuprinde,
Văpăi de-amor se vor aprinde.

Autor: Răzvan Isac 13-12-2015

O urmă de păreri de rău

O urmă de păreri de rău
Mi-aş fi dorit să văd,
În urmă laşi doar pasul tău
Şi-n sufletu'-mi prăpăd.

Lumina stelei de pe cer
Se stinge şi dispare,
Mi-ai fost cândva iubito, înger,
Acum eşti dorul ce mă doare.

Sunt ca un fulg ce-ţi cade-n palmă,
Mă topesc şi mor,
Tu eşti nepăsătoare, calmă,
Eu sunt al lacrimei izvor.

Autor: Răzvan Isac 11-12-2015

Universul iubirii

Ia-mă în braţe şi strânge-mă tare,
Ia-mă iubire la piept,
Vreau doar să simt a ta-mbrăţişare,
E clipa pe care de mult o aştept.

Trăiesc pentru tine şi mor de-mi lipseşti,
Tu eşti motivul ce viaţa mi-o umple,
Ce mult te iubesc, oare mă iubeşti?
Aş vrea cu noi minuni să se-ntâmple!

Ia-mă în braţe şi nu îmi da drumul,
Vreau să te simt atât de aproape,
Nu vreau să pier cum piere fumul,
Nu vreau să închid a mele pleoape.

Ia-mă de mâna şi du-mă departe
Spre zare, spre stele, spre cer,
De univers doar noi s-avem parte,
Universul iubirii să ţi-l ofer.

Autor: Răzvan Isac 10-12-2015

Aș vărsa

Aş vărsa un râu de lacrimi,
Oare cui îi va păsa?
Dorul meu, a mele patimi
Inima seacă-mi vor lăsa.

Aş vărsa lacrimi de foc,
Căci sufletul îmi arde,
Nicăieri nu am un loc
Şi amintiri mi se vor pierde.

Te vei transforma în pulberi - 
Tu, ce-a care te-am iubit; 
Toate visele îmi spulberi,
Sufletul mi l-ai zdrobit.

Aş vărsa lacrimi amare,
Dar nu merită amorul,
Tu m-ai pus la încercare
Şi-am rămas doar eu şi dorul.

Autor: Răzvan Isac 09-12-2015

Merg pe ape pentru tine

Merg pe ape pentru tine,
Mă scufund în vise dulci,
Te iubesc printre suspine,
Când la pieptu'-mi nu te culci.

Merg pe norii albi, pufoşi
Şi c-o mână ating cerul,
Stele-s ochii tăi frumoşi
Ce ascund în ei misterul.

Merg pe drum spre-a ta inimă,
Sper să nu mă rătăcesc,
Suflet prins de patimă - 
Sunt şi sincer te iubesc!

Merg şi pe alei de foc,
Pe poteci mereu arzânde,
În inimă să-mi faci un loc,
În ea să mă pot ascunde.

Autor: Răzvan Isac 09-12-2015

Muza...

Mulţi mă-ntreabă cine-i muza mea,
Eu la toţi le spun că eşti tu, iubire,
Cea care mi-aduce dragostea
Şi-n fiecare zi stropul de fericire.

Muza mea eşti tu, dulce câmpie,
Muză-mi eşti şi tu, codru bătrân,
Pe voi vă transform în poezie,
În versuri care veşnice rămân.

Muză-mi este cerul plin de stele,
Soarele şi norii îmi sunt muză,
Dar pe tin' te vreau în braţele mele,
Să îţi fur sărutul fără nici-o scuză.

De vrei mă acuză, uită-mă de vrei,
Tot vei continua să mă inspiri,
Desfă pieptul meu, inima să-mi iei
Versurile mele tu să le respiri.

Ce simt pentru tine-i poezie pură,
Eşti poemul meu, sfântă printre rime,
Tu eşti muza care visele îmi fură,
Numai lipsa ta poate să mă deprime.

Autor: Răzvan Isac 07-12-2015

Pe aripă de vis

Pe aripă de vis
Plec călător în noapte,
Să scriu ce n-a fost scris,
Iubirea mea pe şoapte.

Pe şoaptele ce-apoi
Să mi le poarte vântul,
Iubito, amândoi,
Să stăpânim pământul.

Să mă trezesc, iubire
Pe un tărâm frumos,
Să-mi dai a ta zâmbire
Şi chipul tău duios.

Întinşi pe iarba verde
Inima mea-ţi ofer,
Iubirea n-o vom pierde,
Ci-o înălţăm spre cer.

Doamne, binecuvântează
Amorul ce ne este pur,
Pe noi, Prea Sfinte, ne aşează
Unde e doar amor în jur.

Autor: Răzvan Isac 06-12-2015

Sub teiu'-ngălbenit

Sub teiu'-ngălbenit de parfumate flori
Te-am privit în ochi şi le-am văzut sclipirea,
M-au cuprins atunci o mie de fiori,
M-a cuprins atunci, dragoste, iubirea.

Sufletu'-mi pribeag l-am mutat la tine
Şi a mea inimă lângă a ta am pus-o,
Strâns, iubito, la pieptul tău mă ţine,
Dă-mi iubirea care cu miere tu ai uns-o.

Dă-mi clipe să transform amorul în etern
Şi amândoi eternul să-l putem trăi,
Dă-mi clipe ca să pot din amintiri să cern
Şi dragostea ce-ţi port să ţi-o pot grăi.

Autor: Răzvan Isac 04-12-2015

Mereu a mea să fii

Flori de primăvară
Şi-o dragoste nebună,
Ne învăluie iară
Şi-n suflet se adună!

Soarele străluce
Ne mângâie pe creştet,
Cu raza lui ne-aduce
Dragostea în suflet.

Amurgul peste noi
Se lasă şi-apar stele,
În noapte, amândoi
Să ne iubim sub ele.

Zorii să ne prindă
Acoperiţi de flori,
Soarele să se-aprindă
De la ai noşti fiori.

Şi tot aşa, iubire
În fiecare zi,
Cu soarele-n privire,
Mereu a mea să fii.

Mereu al tău să fiu
Să-ţi dăruiesc amorul,
Pe stele să ţi-l scriu,
Să ţi-l cânte izvorul.

Autor: Răzvan Isac 01-12-2015

Oriunde-ai fi, române

Oriunde-ai fi, române
Ţara să ţi-o iubeşti
Şi gliile bătrâne
Cu drag să preţuieşti.

Oriunde-ai fi, române
Să nu uiţi niciodată,
În veci tu vei rămâne
O inimă curată!

Te cheamă glia sfântă,
România te cheamă,
Imnul cu drag i-l cântă,
La toţi ne este mamă.

La mulţi ani, române
Oriunde te-ai afla,
Oriunde-ai fi în lume
Asta e ţara ta!

Autor: Răzvan Isac 01-12-2015

Sufletul mi-am împletit

Sufletul mi-am împletit
Într-un buchet de crizanteme,
Sperând că poate-o-i fi iubit,
Că dragostea o să mă cheme.

Şi-am aşteptat până ce floarea
Şi sufletu-mi sau ofilit,
Rămâne numai întrebarea:
- Vreodată tu m-ai fi iubit?

Aş vrea să mor, să fiu pământ,
Să nu mai am atâtea doruri,
Să nu mai simt, să n-am cuvânt,
Să uit de tot şi de amoruri.

Să mă transform în pulberi fine,
Vântul să mă poarte peste zări,
Să pot uita, dragoste, de tine
Şi de aceste necăjite stări.

Să fie soare peste noi, aş vrea
Să ne scăldăm în razele-i fierbinţi,
Să fiu al tău, iar tu să fii a mea,
Să ne iubim în taină, doi cuminţi.

Asta e dorinţa ce mă seacă,
Ăsta-i visul meu cel mai de preţ,
Am rătăcit din clipe, şi ce dacă...
Pe viitor am sa fiu mai isteţ!

Autor: Răzvan Isac 30-11-2015

Glasul gândurilor

Atunci când glasul gândurilor tace
Nimic nu mai rămâne de făcut,
Decât să te iubesc, timid, în pace,
La fel ca gândurile de tăcut.

Arunc spre tine vraja mea, sperând
Să pot recupera amorul nost,
Să-nceapă a grăi al nostru gând,
Timpul să nu ne fie anost.

Atunci când două inimi se separă,
Parcă s-ar separa cerul de stele,
Fără tine dorul mă omoară,
Vreau să te simt între braţele mele.

De m-ai lăsa iubito să-ţi vorbesc
Aş avea atâtea să îţi spun,
Ţi-aş spune ce mult eu te iubesc,
Dar astăzi tac, lacăt pe vorbe pun.

Atunci când glasul gândurilor tace
Se pierde în neant o dragoste,
Şi nimic nu mai putem noi face,
Trăim în suflet cu-astă pacoste.

Autor: Răzvan Isac 29-11-2015

Toamna trece

Toamna trece
Cu ea trec amintiri,
Mi-e gândul rece,
Nu vreau alte iubiri.

Te-am vrut pe tine,
Te-am aşteptat să vii,
Minuni divine,
N-ai vrut a mea să fii.

Las capul jos
Şi merg mai departe,
Ar fi fost frumos,
Dar de frumos n-am parte.

Toamna trece,
Cu ea trece iubirea,
În jur totul e rece,
Tot rece mi-e privirea.

Mă pierd cu amintirile,
Inima o închid,
Las toate nepăsările
Şi alt drum îmi deschid.

Cu răni adânci în suflet
Şi ochii înlăcrimaţi,
Sătui de-atâta plânset
Şi spre uitare daţi.

Se spune că tot răul
Va fi cândva spre bine,
Aş vrea să ies din hăul
Care pe loc mă ţine.

Să plec făr' să privesc
În urmă ce-am lăsat,
Încă îmi mai doresc
Puţin să-ţi fii păsat.

Autor: Răzvan Isac 27-11-2015

Într-o seară

Într-o seară cum e asta
Raza lunii-mi bătea-n geam,
Pe genunchi iubirea-mi sta,
Azi iubirea n-o mai am.

Într-o seară, nu de mult
Îmi plăcea să-i aud glasul,
Cântul lui să îl ascult,
Azi nu-i mai aud nici pasul.

Într-o seară când nici luna
Geamul nu-mi va mai atinge,
Pierii-voi pentru totdeauna,
Dorul sufletu'-mi va stinge.

Într-o seară-n praf de stele
Trupu'-mi se va transforma,
Şi în noapte, printre ele
Altă stea se va forma.

Steaua mea, a dorului, iubirii
Calea ţi-o va lumina,
De pe înaltul cer al nemuririi
Iubirea ţie ţi-o voi închina.

Autor: Răzvan Isac 25-11-2015

Să nu mă-ntrebi

Să nu mă-ntrebi de ce atâta timp
Te-am ţinut în suflet făr' să ştii,
Să nu mă-ntrebi de ce alt anotimp
Va trece şi cu mine n-o să fii.

Ştie el destinul de ce face
Ca două inimi să stea despărţite,
Dorul să nu le mai deie pace,
Chiar de se iubesc, să nu fie sortite.

Să nu întrebi de ce nopţile-s grele
Şi nici de ce-i soarele atât de rece,
Şi-a ascuns iubire razele,
Până dorul dintre noi va trece.

Pân-o să te pot strânge la piept
Nimic nu va mai fi cum o fi fost,
Pân-am să mor ziua aceea aştept,
Iubirea pentru noi să aibe rost.

Autor: Răzvan Isac 24-11-2015

Şi-n vise, veşnicia...

Părul tău ca razele de soare,
Iarba verde, la fel ca ochii tăi,
Viaţa mi-au umplut-o de culoare,
Sunt frumoşi, dar câteodată răi.

Eşti gingaşă cum este o floare,
Răsari atunci când vine primăvara,
Inima în pieptul meu tresare
Când pe cer apari când vine seara.

Eşti ca un luceafăr printre stele
Raza ta spre mine o cobori,
Spre tine-ntind, amor, braţele mele
Să te cuprindă dulcii mei fiori.

Spre tine-aş arunca cu sărutări,
Cu şoapte dulci şi pline de amor,
Spre tine eu nu am alte cărări,
Căci sunt numai un simplu muritor.

Eşti ruptă parcă dintr-un vis al meu
Perfectă, sâni frumoşi, atrăgători,
Un înger cu suflet deschis mereu,
Cu ochii tandrii, dulci, fermecători.

Amorul meu cu păr ca abanosul
Dragostea ne este infinită,
Craiul meu, doar tu îmi eşti frumosul,
Destinul meu cu tine-a fost sortit.

Vreau să ne ştie întreaga galaxie...
Ne iubim cu atâta pasiune,
Tu stea pe cer, a mea pe veşnicie
Fără regrete şi fără de minciune.

Iubire nestemată, pură tu îmi eşti
Şi te-am ales cu inima pe tine,
Alături să îmi fii, să mă iubeşti,
Să nu pleci nicicând de lângă mine.

De-aş putea înfăptui minuni
Te-aş face şi pe tine muritoare,
Din fărâmele tu să te aduni,
Să renaşti minune, iubire arzătoare.

Acest lucru îmi este imposibil,
Dar nu voi înceta să te iubesc,
Ştiu că în vise totul e posibil
Şi-n vise veşnicia cu tine o trăiesc.

Autor: Răzvan Isac 23-11-2015

Dă-mi numai amorul

Nu vreau să mă despart de tine
Iubire, nici o singură secundă
Tu eşti soare-n zilele senine,
Nu-i nor care-ar putea să te ascundă.

Ne ştim de multă vreme,
Îmi umblai prin vise, nopţi la rând,
Inima obosise să te cheme,
Să îţi vorbească, dragoste, în gând.

Ne iubim cum nimeni nu iubeşte,
Suflete pereche azi ne suntem,
Dragostea ce-ţi port mai mare creşte,
Cu Universul, noi, suntem în tandem.

Stelele ce mor, altele formează,
Îmi eşti eternă stea, eternul Univers,
Dacă nu te văd, fiinţa mea oftează,
Plânge în poeme, fiecare vers.

Să nu-mi dai motive, lacrime să cadă,
Dă-mi numai amorul, fără de măsură,
Bucură-mi privirea ce vrea să te vadă,
Dă-mi dulceaţa toată de pe a ta gură.

Autor: Răzvan Isac 20-11-2015

Nu e amor pe lume fără lacrimi

Te-am adorat încă din prima zi
Şi mi-am dorit o viaţă să te am,
Totul a fost ieri, dar parcă-i azi,
Nu s-a împlinit dorinţa ce aveam.

A fost lună plină, stele mii pe cer
Când eu iubirea mea ţi-o declaram,
Aveam o inimă, un suflet să-ţi ofer,
Dar astăzi mă usuc ca al pomului ram.

Te-am adorat şi voi muri iubind
Chiar dacă tu nu m-ai iubit vreun pic,
Sunt jos şi a mea mâna ţi-o întind,
Dar pân' la urmă singur mă ridic.

Nu e amor pe lume fără lacrimi,
Nu ar mai fi poveşti nemuritoare,
Cel ce iubeşte trece şi prin patimi
Şi merge mai departe-n continuare.

Amorul astăzi vine, mâine pleacă,
Lăsând un gol în suflet şi inimă,
Oftăm adânc, spunem: "Şi ce dacă!"
Chiar dacă ne mai cade-o lacrimă.

Autor: Răzvan Isac 18-11-2015

Aş da o lume întreagă

Aş da o lume întreagă
Să-mi dai doar o privire,
Îmi eşti atât de dragă,
Veşnica mea iubire.

Aş da o lume întreagă
Să-mi dai mie amorul,
Buzele dulci de fragă,
Eu să le simt fiorul.

Aş da o lume întreagă
Să-mi dai numai o clipă,
Iubirea să ne tragă,
În zbor pe-a ei aripă.

Pentru c-al meu susur
Încet să te atragă,
Să am sufletu-ţi pur,
Aş da o lume întreagă.

Autor: Răzvan Isac 18-11-2015

Ecouri mute

Ecouri mute de iubire 
Răsună-ntr-al meu gând,
Prea repede în amăgire
Te-ai transformat, plecând.

Ecouri mute, triste, reci
Au lăsat în urmă ai tăi paşi,
Atunci când ai ales să pleci,
Singurătăţii pradă să mă laşi.

Ecouri mute, disperate
Din suflet au plecat spre tine,
Durerea mea să ţi-o arate
Şi golul ce-ai lăsat în mine.

Dar toate înapoi se-ntorc
Negăsindu-ţi urma paşilor,
Sufletul din mine tot îl storc,
Mă usuc şi mor de al tău dor.

Autor: Răzvan Isac 15-11-2015

Vezi, iubito

Vezi, iubito, cum toamna încet trece,
Ultimele frunze lasă copacii goi,
Vine iarna iară, vine timpul rece,
Vin alte amintiri, iubito peste noi.

Când o să cadă primii fulgi de nea
Să ieşi afară să-i prinzi în palma ta,
Sunt bucăţi rupte din inima mea
Ce a-ngheţat că n-a putut uita.

În palma ta se va reîntregii
A mea inimă şi-o să-i simţi bătaia,
Strânge-o la piept şi n-o mai vitregii,
Aprinde-i tu, din nou, dragoste, văpaia.

Autor: Răzvan Isac 14-11-2105

Când amurgul peste noi se lasă

Ne susurăm iubirea
Când amurgul peste noi se lasă,
Te cuprind cu privirea
Şi în sufletul meu ţie-ţi fac casă.

Pentru că suntem aceeaşi fiinţă
Şi ne iubim din ce în ce mai mult,
Cum e lăsat, cum este de cuvinţă,
Tu mă asculţi, eu veşnic te ascult.

Nu m-aş sătura de-a tale şoapte,
Nu m-aş sătura să te privesc,
Ţi-aş dărui cerul noapte de noapte,
Ţi-aş scrie printre stele - Te iubesc!

Autor: Răzvan Isac 12-11-2015

Se-aud cum urlă lupii

Se-aud cum urlă lupii către lună,
Ecoul lor în suflet îmi răsună,
E ca strigătul meu de disperare
De ce-ai plecat, unde te-ai dus oare?

Nopţile sunt lungi, zilele-abia trec,
Eu tot aşteptând, ca teiul mă petrec,
Bate un vechi clopot şi mă înspăimântă,
Cade ploaia ropot, dorul mă frământă.

Se-aud cum urlă lupii, cu ei urlu şi eu,
Îmi este dor de tine, dor îmi va fi mereu,
Aş muri, aş vrea să mă prăpădesc
Să renasc, să pot, să te reîntâlnesc.

Te iubesc, o ştii, ţi-am spus-o mii de
ori,
Visul mi te-aduce şi îmi dă fiori,
Aş vrea să te smulg din vise, amintiri
Să te am mereu, soare în priviri.

Autor: Răzvan Isac 10-11-2015

Tumult amar

Jos cu cei ce ne-au luat viitorul
Şi ne-au lăsat pierduţi, ai nimănui,
Se răscoală astăzi tot poporul,
Din ce-a fost cândva, azi nimica nu-i.

Am avut răbdare, am crezut în ei
Dar ne-au spus cu toţii doar minciuni,
La început se dau blânzi ca nişte miei,
Dar în urma lor nimic bun nu aduni.

Aşadar, române, hai să ne trezim,
Căci de prea mult timp trăim acest coşmar,
Cu toţii laolalta, mai uniţi să fim
Să ne scăpăm ţara de-acest tumult amar.

Autor: Răzvan Isac 08-11-2015

Pentru glia noastră

Într-o luptă ce n-a fost a lor
Au pierit prea mulţi nevinovaţi,
Sângele a curs ca din izvor,
Unde-s Doamne toţi cei vinovaţi?

Pentru glia noastră cea străbună
Vom lupta mereu, nevinovaţi,
Ţara o iubim de-i rea sau bună,
Chiar de cu noroi in noi voi aruncaţi.

De-i nevoie vom trage și cu dinţii
Să apărăm al nostru tricolor,
Vom lăsa în urmă fraţii şi părinţii
Şi plecăm la luptă cu patimă şi dor.

Va mai curge poate sângele şiroaie,
Dintre noi acasă, nu vor ajunge mulţi,
Acest gând, inima, tare mi-o îndoaie
Numai tu poţi, Doamne, ruga să ne-asculţi.

Adu-ne schimbarea ce atât o vrem
Lasă-ne pământul, verde, roditor,
Doamne pe pământ prin ruga mea te chem,
Eşti Atotputernic, de viaţă dădător.

Autor: Răzvan Isac 07-11-2015

Sărută-mă şi dă-mi fructul oprit

Doi singuratici, lupi pierduţi de haită
Ce rătăcesc pe câmpuri troienite,
Ce de nimic acum nu se mai vaită
Nici că e ger şi-au oasele ostenite.

Aşa eram şi eu şi tu înainte
Când nu ştiam ce-nseamnă a iubi,
Ne-am cunoscut şi astăzi dulci cuvinte
Cu dragoste noi le putem rosti.

Nu te ştiam decât prin ce-mi scriai
Aşa ne-am cunoscut noi doi, pe chat,
La profil o poză tu aveai,
Un înger dulce, neînaripat.

Yin şi Yang, păream a fi doi zei
Ce-şi trimiteau cuvinte de amor,
De atunci te vream, tot de atunci mă vrei
Să ne-mbătăm de-amor, să uităm de dor.

Pe ritmuri de flamenco să dansăm
În noapte, sub un clar de lună plină,
Mai apoi iubirea s-o valsăm
Până peste noapte, zorii o să vină.

Prin vene-mi curge sângele fierbinte,
Sărută-mă şi dă-mi fructul oprit,
Şoapta ta duios să mă alinte,
Să vindece-al meu suflet asuprit.

Îmi eşti regină şi mă-nchin la tine,
Îţi spun iubito astăzi, te iubesc,
Iubirea ta îmi curge acum prin vine...
Nu mai sunt de mult un lup ce rătăcesc!

Autor: Răzvan Isac 05-11-2015

Ne iubim din suflet, necondiţionaţi

Plec să te caut iubito şi pe soare,
Căci tu eşti raza care mă-ncălzeşte,
În zorii zilei cea care mă trezeşte
Cu a ta caldă, dulce sărutare.

Începem ziua mereu doar împreună
Şi norii toţi se dau din calea ta,
Ca tu iubito căldura să-mi poţi da,
Şi-a ta iubire din inima ta bună.

Când vine noaptea te caut printre stele
Şi te găsesc, strălucitoare stea,
Cu-a ta lumină îmi dai dragostea
Şi-apoi te laşi uşor pe braţele mele.

Şi adormim iubito, aşa, îmbrăţişaţi
Învăluiţi de noaptea ce mi te-a adus,
Îţi spun te iubesc, aşa cum ţi-am mai spus;
- Ne iubim din suflet, necondiţionaţi!

Autor: Răzvan Isac 02-11-2015

Printr-un sărut

Printr-un sărut ne contopim cu cerul
Şi Universul în braţe îl cuprindem,
Iubirii noastre să-i aflăm misterul
Şi împreună înc-o stea să aprindem.

Azi ne iubim cum ne iubeşte Domnul,
Ne suntem reciprocă fericire,
Visul frumos ce-mi linişteşte somnul,
Îmi eşti etern, a vieţii strălucire.

Printr-un sărut aş vrea ca să renaştem,
În altă lume, alte timpuri noi,
Întâmplător din nou să ne cunoaştem,
Să împărţim iubirea, ca până acum, la doi.

Autor: Răzvan Isac 01-11-2015

Noi doi de mâna

Noi doi de mâna pe-o veche alee
Înaintaţi în vârstă, dar zâmbind,
Pornind în timp a vieţii odisee,
Spre anii tinereţii, tot iubind.

Pe-aceeaşi alee noi ne-am cunoscut,
Era primăvară, iar tu un ghiocel,
Unul pentru altul ne-am născut
Să ne iubim toată viaţa la fel.

Şi iată, ca pe un ecran imens
Se desfăşoară toată tinereţea,
Îţi dau sărutul meu dulce, intens
Şi îţi admir iubire frumuseţea.

Nu aş mai vrea să plec deloc de aici,
Aş vrea să rămânem veşnic tineri,
Să gust mereu sărutul gurii tale mici
Să ne iubim cu patos şi fără reţineri.

Autor: Răzvan Isac 29-10-2015

Voi îmbătrâni, un pustnic

Mi-ai promis că eşti a mea,
Că eşti sufletu'-mi pereche,
Am crezut în vorba ta,
În şoapta spusă la ureche.

Mi-ai promis atât de multe,
Vorbe aruncate-n vânt,
Minţi de muţi din loc un munte,
Nu mai cred nici-un cuvânt.

Mi-ai promis că împreună
Vom rămâne peste veci,
Stau singur sub clar de lună,
Să mă vezi tu nu mai treci.

Şi e noaptea atât de rece,
Zorii par tot mai departe,
Anii fără tin' vor trece,
De amor n-o să am parte.

Voi îmbătrâni, un pustnic,
O să fiu, ascuns de lume,
Voi rămâne un biet vârstnic,
Vei uita şi de-al meu nume.

Osânda mi-o duc în groapă
Când cerul mă va chema,
Se va-nchide a mea pleoapă
Şi-atunci te voi blestema.

Doar să treci prin ce-am trecut,
Să simţi dorul ce-am simţit,
Că mă iubeşti te-ai prefăcut,
Ştiind că eu mult te-am iubit.

Autor: Răzvan Isac 29-10-2015

Când n-oi mai fi

Când voi pleca din lumea asta amară
Voi lua cu mine dragostea ce-ţi port,
Sper să plec curând să nu mai doară,
Căci eu durerea nu o mai suport.

Când n-oi mai fi poate îţi va fi dor
Şi-mi vei plânge lipsa, cum ţi-am plâns-o eu,
Atâtea nopţi iubire deloc n-a fost uşor
Au măcinat inima şi sufletul meu.

Îţi vei aduce aminte cuvintele rostite
De mine când iubirea ţi-o şopteam,
Erau a noastre inimi cândva îndrăgostite,
Mai bine mor iubire, decât să nu te am.

Autor: Răzvan Isac 28-10-2015

Departe suntem amândoi

Departe-i cerul de-ai săi nori,
Departe tu de mine,
Departe sunt ai mei fiori
Şi gândul meu de tine.

Departe-i şi luna de stele
În negura din Univers,
Departe de visele mele,
Eşti tu... şi de sufletu'-mi şters.

Departe suntem amândoi
Pierduţi în lumea largă,
Ascunşi în picurii de ploi,
Tăcerea cine o s-o spargă?

Autor: Răzvan Isac 28-10-2015

Cine eşti tu, femeie?

Cine eşti tu oare, scumpă, dulce femeie?
Căci ai aprins în pieptu'-mi o mare scânteie,
Şi-acum inima arde în pieptul meu mocnit,
Femeie, cred, de tine, m-am îndrăgostit!

Cine eşti tu, femeie, de unde-ai apărut,
Cu al tău chip de înger, cu al tău trup de lut?
De eşti tu visul care nopţile-mi veghează,
Cu drag a mea inimă, femeie, te păstrează.

În mreje de iubire deodată tu m-ai prins
Şi iată acum scânteia în piept mi s-a aprins,
Şi arde vâlvătaie, flacăra de iubire,
Pe toată fiinţa mea tu ai pus stăpânire.

Autor: Răzvan Isac 27-10-2015

C-au fost bune, c-au fost rele

C-au fost bune, c-au fost rele,
Au fost gândurile mele
Şi ţi le-am împărtăşit
Pentru că mult te-am iubit.

Azi acele gânduri, toate,
Sunt ca praful luat de vânt,
Tu mi-ai pus beţe în roate
Şi-ai călcat pe-al meu cuvânt.

Ai călcat pe-a mea iubire,
Mi-ai strivit inima-n piept,
M-ai împins în amintire,
Te-am iubit, ţi-am fost om drept.

Ţi-am vorbit cu adevărul,
Ţi-am pus sufletul pe tavă,
Tu mi-ai dat să gust din mărul
Minciunii... mi-ai dat otravă!

Autor: Răzvan Isac 26-10-2015

Aş vrea moarte tu să mori

Aş vrea moarte tu să mori Că eşti cea mai cruntă boală, Du-te-n Iad să te evapori, În cazanele cu smoală. Eu socot că ar fi drept Ca tu să ne laşi în pace, Pune-ţi mâinile pe piept Şi mori... ce bine ai face! Nu ne mai răpi, căci viaţa Ne este atât de dragă, Infinită ne vrem aţa, Spre ani mulţi ca să ne tragă. Să trăim fără vreo teamă Ştiindu-te pe veci pierdută, Du-te, căci Iadul te cheamă, Du-te moarte, Doamne ajută! Autor: Răzvan Isac 26-10-2015

Fii tu

Fii tu cea care azi mă cheamă Cu glas duios de primăvară, Fă-o, te rog, nu-ţi fie teamă, Iubeşte-mă, nu fi avară! Mai fredonează-mi cântul care Atât de mult mă-nduioşa, Fii tu iubire a mea cântare, Fii totul meu şi acceptă-mă aşa. Nu sunt perfect, căci nimeni nu-i, Dar am un suflet ce te cere, Vino să-i dai dragoste lui, El dragostea să ţi-o ofere. Fii tu eternul meu amor, Dă-mi aripi ca să zbor spre stele, Să te cuprind cu al meu zbor Şi să ne pierdem printre ele. Strigă-mă şi voi veni de-ndată Numai la auzul vocii tale, Strigă-mă iubire doar o dată Şi spre tine-mi voi croi o cale. Autor: Răzvan Isac 25-10-2015

Înc-un amurg de toamnă trece

Înc-un amurg de toamnă trece,
Frunze se-aştern peste cărări,
Tu eşti la fel, distantă, rece,
Precum o stea din depărtări.

Încă o zi de toamnă vine,
Înc-o speranţă am în piept,
Nu te îndepărta de mine,
Căci eu tot am să te aştept.

Inima greul şi-l asumă,
Al aşteptării atât de crunte,
Până voi fi-nghiţit de humă,
Speranţa mea e cât un munte.

Autor: Răzvan Isac 25-10-2015

Dă-mi orice

Dă-mi orice, dar nu-mi da drumul
Ţine-mă în braţe strâns,
Vreau să îţi mai simt parfumul,
Să nu ştiu ce-i ăla plâns!

Dă-mi inima şi-al tău suflet
Să le am o veşnicie,
Sunt sătul de-atâta umblet
Şi de-atâta pustnicie.

Dă-mi iubire glasul dulce,
Dă-mi a tale şoapte de iubire,
Dă-mi orice, dar numai nu te duce
Şi nu lua cu tine a mea fericire.

Dă-mi orice, dar nu-mi da drumul,
Dă-mi un loc în inima ta sacră,
Să ardă trecutul, vântul să ia scrumul, 
Să se schimbe soarta ce-a fost atât de acră.

Autor: Răzvan Isac 24-10-2015

În sufletul meu doar o scânteie

În sufletul meu doar o scânteie
Atât în urma ta a mai rămas,
Plâng acum de dorul tău, femeie,
Vreau să te chem, dar nu mai am nici glas.

Plânge în urma ta chiar şi pridvorul
De unde spre amurg mereu priveai,
A secat de mult în crâng izvorul
Unde-a ta gură cu patos mi-o dădeai.

Pe poteca noastră dintre brazi
A crescut iubire de mult iarba,
Tu nu vii, pe braţe să îmi cazi
Şi-mi înec în lacrimi obrajii şi barba.

Autor: Răzvan Isac 24-10-2015

Amorul tainic

Amorul tainic ce ţi-l port
Nu-l vei afla nicicând,
Tu pe-altă mare, spre alt port
Azi pleci şi eu rămân arzând. 

Arzând de neputinţa care
Mă ţine-n loc, paralizat,
Că nu pot fi pe-aceeaşi mare,
Mi-e sufletul vandalizat!

Amorul meu e taina ce rămâne
Pierdută undeva, într-un abis,
O taină grea ce poate să dărâme
Speranţe construite pe un vis.

Autor: Răzvan Isac 23-10-2015

Gândul meu aripi nu are

Gândul meu aripi nu are,
Dar mereu zboară spre tine,
L-aş opri, dar doru'-i mare
Şi deloc nu mi-ar fi bine.

Tu primeşte-l cu căldură
Şi îmbrăţişază-l tare,
Dă-i dulceaţa de pe gură
Ca pe-o simplă întâmplare.

El să mi-o aducă toată
Să mă contopesc cu ea,
Mierea buzelor să poată
Să aline inima mea.

Toate au un rost al lor
Şi-un motiv să se întâmple,
Eu trăiesc cu al tău dor
Ce sufletul meu îl umple.

Într-o zi toate acestea
Ne vor fi doar amintiri,
Vom avea doar dragostea
În inimi, suflete, priviri.

Autor: Răzvan Isac 21-10-2015

Peste mine se vor aşterne ierni

Peste mine se vor aşterne ierni
Ș-apoi primăverile-nsorite,
Peste mine dorul să ţi-l cerni
Stând lângă criptă, mai stiga-mă - Iubite! 

Strigătul tău poate mă va ajunge
Şi unde-o-i fi fiorii mă vor trece,
A tale lacrimi sufletu-mi vor unge
Şi trupul aşezat în cripta rece.

Aşează-te la umbra nucului
Ce martorul iubirii noastre a fost,
Acolo i-am jurat iubire eternului,
Acolo tu i-ai dat vieţii mele un rost.

Am fost fericiţi cât a durat
Şi ne-am dăruit clipe de vis,
Iar eu ca un vis în noapte am plecat,
Căci aşa destinul mi-a fost scris.

Mă vei simţii iubito în adieri de vânt,
În picurii de ploaie am să fiu,
În toată glia sfânta a sfântului pământ,
Acolo veşnicia am să mi-o scriu.

Autor: Răzvan Isac 20-10-2015

Lasă tot

Lasă tot şi hai cu mine,
Împreună să zburăm,
Înspre zările senine,
Dragostea ne-o susurăm.

Să atingem Universul
Cu iubirea infinită,
Să-ţi dedic doar ţie versul,
Tu eşti muza mea iubită.

Lasă tot şi vino, dragă
Să ne pierdem pe poiene,
Să-mi dai gura ca o fragă
Pierduţi printre sânziene.

Cu parfum să ne îmbrace
Atunci când ne sărutăm,
Vino dragoste încoace
Cu vorbe dulci să ne-alintăm.

Autor: Răzvan Isac 18-10-2015

Coboară soarele-n amurg

Coboară soarele-n amurg
Şi luna urcă-n noapte,
Din norii grei ploi grele curg
Şi-n gând a tale şoapte.

Peste văzduh se mai zăresc
Câteva raze reci,
La tine încă mă gândesc
Chiar de-ai ales să pleci.

Mai trece înc-o noapte-n care
Visele toate mi te-aduc,
A mele lacrimi tot amare
Din ochi în suflet mi se duc.

Atâtea nopţi grele de toamnă
Şi toate-mi par atât de lungi,
Căci soarta crudă mă condamnă,
Tu vrei din suflet să m-alungi.

Autor: Răzvan Isac 17-10-2015

Fără tin' mi-e sufletul secat

Mi-ai plămădit un dor adânc în suflet
Şi l-ai lăsat tot mai mult ca să crească,
Auzi acum iubire al meu urlet?
E inima ce vrea să te găsească!

Dar eşti departe, ascunsă printre stele
Şi glasul meu nu vrei să-l mai auzi,
Eu mă afund în doruri tot mai grele
Şi lacrimă... obrazul tu mi-l uzi.

Am avut cu tine aproape tot
Şi-aproape tot s-a dus când ai plecat,
Eu nu mai vreau iubire, nici nu pot,
Fără tin' mi-e sufletul secat.

Autor: Răzvan Isac 16-10-2015

Un dor lacom

Un dor lacom nu mă lasă
Şi pe sufletu'-mi se-aşează,
Din tristeţe-am făcut casă
Şi-ai mei ochi tot lăcrimează.

Vreau să sting pe-a tale buze
Setea sufletului meu,
Ele sunt a mele muze,
Tu fecioara mea mereu!

Te consider cea mai sfânta
Făptură de pe pământ,
Glasul tău mereu îmi cântă
Şi-al său cânt e cel mai sfânt.

Ce păcat că doar în vise
Pot vedea şi pot s-ascult,
Chipul tău, vorbele scrise
Pe-al meu suflet, de demult!

Suntem noi o carte scrisă
În capitole întregi,
Tu îmi eşti cea mult promisă
Şi-amândoi suntem pribegi...

Autor: Răzvan Isac 14-10-2015

Nu înţeleg, iubire

Nu înţeleg, iubire, ce s-a întâmplat,
De ce-ai plecat atâta de grăbită?
Cu greu inima mea pe tine te-a aflat
Şi ai lăsat-o-n urma ta rănită.

Acuma tot ce face-i să se roage
Să treacă peste tot ce-o chinuieşte,
După ani pierduţi, acum ponoase trage,
Încearcă să te uite, chiar dacă te iubeşte.

Şi chinul e prea mare şi prea crunt
Şi anii trec aşa nepăsători,
Nici nu mai ştiu, iubire, cine sunt...
- Un muritor printre nemuritori!

Mi-ai luat veşnicia şi ai dus-o
Aşa departe cât să n-o găsesc,
Departe-n Univers tu ai ascuns-o,
Iar eu acum de dor mă prăpădesc.

Nu înţeleg, iubire, graba toată,
Puteai să îmi fi spus de la-nceput,
Şi astfel a mea inimă să poată
Mai bine totul să fii priceput!

Autor: Răzvan Isac 13-10-2015

Te-aş înaripa, suflet al meu

Te-aş înaripa, suflet al meu
Să zbori acolo unde-ţi este dorul,
Cu tine aş veni poate şi eu
Să găsesc al dragostei, izvorul.

Dar amândoi rămânem unde suntem
Şi aşteptăm sfârşitul să ne vină,
Suntem legaţi parcă de un blestem
Şi nu ştim cât oare o să ne ţină.

Am cutreierat în lung şi-n lat
Ca nişte pribegi întreaga lume,
Să găsim ce-o viaţă am căutat - 
Iubirea, să-i putem noi da un nume!

Zadarnic am pierdut atâta timp,
Căci ne-am întors de unde am plecat...
Îmi mai rămâne poate-un anotimp
Să-ţi dau suflete ce nu ţi-am dat.

Autor: Răzvan Isac 12-10-2015

Câte lacrimi

Câte lacrimi eu am plâns
Multe mări aş putea umple,
Dar în suflet mi s-au strâns
Şi-au albit părul la tâmple.

Dragostea-i durerea care
Multe inimi înconjoară,
De-aş fii naufrag pe mare
Pieptul tot o să mă doară.

Nu e loc pe lumea asta
Unde m-aş putea ascunde,
Să uit de privirea ta,
În gând să nu-mi poţi pătrunde.

Vreau să uit, dar timpu'-aduce
Mereu amintiri cu noi,
Spre-alte galaxii m-aş duce
Să dau timpul înapoi.

Autor: Răzvan Isac 11-10-2015

Atât de mult te asemuieşti

Atât de mult te asemuieşti
Iubito cu natura,
Căci la fel de frumoasă eşti
Şi dulce-ţi este gura.

Uneori eşti primăvară,
Alteori capricioasă,
Te asemui şi c-o vară
Sau cu toamna ce se lasă.

Tu-mi eşti anotimpuri care
Îşi aşteaptă timpul lor,
Să le dai asemănare,
Să le tăinui al tău dor.

Tu îmi eşti iubito iarnă
Că-mi eşti rece uneori,
Norii fulgi încep să cearnă,
Tu vorbe ce-mi dau fiori.

Şi aşa, cu chiu cu vai,
Noi iubirea o răzbim,
Gura ta mereu mi-o dai
Indiferent ce timp trăim.

Autor: Răzvan Isac 11-10-2015

De ce n-ai spus...

De ce n-ai spus că nu mai vii
Şi m-ai lăsat să te aştept,
Blestemată tu să fii,
Căci mi-ai rupt inima din piept.

Încă te mai aştept sub Lună,
Încă mai sper tu să apari,
Încă te strig şi tot răsună
Ecoul peste înalţi stejari.

Şi anotimpuri trec şi vin
Şi peste mine se aştern,
Încă în suflet te mai ţin
Şi amintirile cu tine cern.

Am încercat şi tot încerc
Să-mi cazi din gânduri în uitare,
Dar totul pare că-i un cerc
Şi chipul tău în gând mi-apare.

Blestemul parcă îl duc eu
Şi-mi pare cel mai greu blestem,
Căci tu din sufletul meu
Nu vei pleca, uniţi suntem.

În orice colţ de lume eşti
Ne va unii mereu amorul,
Chiar dacă nu mă mai iubeşti
Mereu tu îmi vei purta dorul.

Autor: Răzvan Isac 10-10-2015

Aș muri zi de zi așteptând

 Aș muri zi de zi așteptând 
 Să te am dragoste doar o clipă, 
 Te ador, îmi lipsești ca nicicând, 
 Simt că timpul e pură risipă. 
  
 Să mă porți pe brațe, iubire, 
 Poate așa mi-aș dori ca să mor, 
 Să găsesc drum spre nemurire, 
 Spre tărâmul lipsit de-orice dor. 
  
 S-ating Raiul, un colț măcar 
 Ar fi ca și când te-aș atinge, 
 Mi-ai aduce tot Raiul în dar 
 Dacă-n brațele tale m-aș stinge. 
  
 Autor: Răzvan Isac 09-10-2015

Te-ai născut din praf de stele

 Te-ai născut din praf de stele 
 Și ai devenit o stea, 
 Lumina zilelor mele, 
 Sufletul și viața mea. 
  
 Și te-ai coborât pe raze 
 Ce îți luminau ființa, 
 Trecând prin mai multe faze 
 Tu mi-ai dobândit conștiința. 
  
 Și de-atunci în mintea mea 
 Exiști numai tu, să știi, 
 Pe cer fosta-i mică stea 
 Azi Luceafărul să-mi fii. 
  
 Ai renunțat la nemurire 
 Să trăiești cu-n muritor, 
 Asta-i dragostea, iubire 
 Ce distruge orice dor. 
  
 Amândoi trăi-vom veșnic 
 Prin iubirea ce ne leagă, 
 Numai eu îți voi fi sfetnic, 
 Iar tu sfetnica mea dragă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 08-10-2015 

Rugă pentru părinți

 Îmi iubesc părinții, 
 Pentru mine ei sunt sfinții, 
 Ce veghează viața mea 
 De e bună sau e rea. 
  
 Le-am făcut altar în suflet, 
 Pentru ei mă rog mereu, 
 Să nu piară al lor zâmbet, 
 Apără-i Doamne de greu. 
  
 Dă-le Doamne drum în viață 
 Plin de bucurii, speranță, 
 Și ferește-i de Cel Rău, 
 Ei cred în cuvântul Tău! 
  
 Pentru mine nu contează 
 Decât să le fie bine, 
 Doamne asupra lor veghează, 
 Fă-o Tu și pentru mine! 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-10-2015

Din tomnatice culori

 Din tomnatice culori 
 Vreau să fac portret cu tine, 
 În păr razele din zori 
 Ți le prind că îți stă bine. 
  
 Și te-așez iubire dragă 
 La izvor, să-i asculți cântul, 
 Gura dulce ca o fragă 
 Ți-o sărută numai vântul. 
  
 Eu azi numai te creez, 
 Îmi vei fi tablou de toamnă, 
 Lângă tine-un tei așez 
 Să-i fii floare, scumpă doamnă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-10-2015

Frunze cad în urma noastră

Au fost tot felul de momente
Ce le-am împărţit în doi,
Azi două suflete absente
E tot ce-a mai rămas din noi.

Frunze cad în urma noastră,
Toamna pare că ne plânge,
Se-ntunecă zarea albastră,
Soarele pe cer se stinge.

Într-a veşniciei clipă
S-a pierdut tot ce aveam,
Amintirea se disipă,
Mai bine nu ne cunoşteam.

Timp păgân ce mi-ai luat totul
Ia şi sufletul din mine,
Căci aici mi-am pierdut rostul,
Nimic nu mi se mai cuvine.

Poate doar o moarte care
Să m-arunce-n cripta adâncă,
Căci într-ale sale gheare,
Azi destinul mă aruncă.

Autor: Răzvan Isac 07-10-2015

Departe-i gândul meu

Departe-i gândul meu să te ajungă,
Departe eşti de mine, dragoste,
Încerc să te ating, dar mă alungă
Un prea mare chin, o pacoste.

Brumărel ştii oare ce înseamnă?
E luna când noi doi ne-am despărţit,
Ai venit primăvară şi ai plecat în toamnă,
Ca un pumnal în suflet te-am simţit.

Departe vreau să plec să uit de tot
Să nu mă mai atingă nepăsarea,
Aş vrea să uit de tine, dar nu pot
Şi iarăşi mă cuprinde întristarea.

Te strigă gândul meu, inima mea,
Dar ecoul lor nu te găseşte,
Te credeam un înger, eşti ca un demon, rea,
Şi răul ce mi-l faci cu lacrimi se plăteşte.

Şi vei plânge, poate, nu vei ştii de ce...
În lacrimi inima se va-neca!
Vei dori amarul din suflet să îţi plece,
Dar nicicând iubire el nu va pleca.

Autor: Răzvan Isac 07-10-2015

Te-aş iubi pe-un câmp cu flori

Te-aş iubi pe-un câmp cu flori
Sub al cerului senin,
Vreau să simt ai tăi fiori
Când la pieptul meu te ţin.

Vreau să mă iubeşti în noapte
Sub o mantie de stele,
Să îmi spui a tale şoapte
Când stai pe braţele mele.

Vreau să ne iubim cum nimeni
Nu s-a mai iubit vreodată,
Tu cu steaua mea te-asemeni
Şi cu dragostea curată.

Autor: Răzvan Isac 06-10-2015

În urmă a rămas o toamnă

În urmă a rămas o toamnă
Şi parfumul tău cu ea,
Te-ai pierdut de mine doamnă,
Nu şi de inima mea.

Ea te simte oriunde-ai fi,
Ştie unde îţi laşi paşii,
Fugi de teama de-a iubi,
Dar aşa fug numai laşii.

Toamna asta-mi va rămâne
Anotimp amar în suflet,
Doar al tău parfum mă ţine
Să nu pier ascuns în plânset.

Autor: Răzvan Isac 06-10-2015

Te iubesc, o strig vântului şi zării

Te iubesc, o strig vântului şi zării
El să-mi poarte glasul pân' la tine,
M-aş lăsa cuprins de valurile mării
Dac-aş ştii că ele mă scapă de suspine.

Te-aş iubi pe plaja primului sărut,
Doar luceferii să ne fie martori,
Te-aş iubi timid şi foarte tăcut,
Sub un clar de lună ce dispare-n zori.

Te iubesc, o strig sufletului tău
Să m-audă oriunde te-ar purta,
Tu din totdeauna ai fost sufletul meu,
Iar eu am fost şi sunt în inima ta.

Aşadar iubire să lăsăm deoparte
Lumea asta plină de prejudecăţi,
Să unim distanţa care ne desparte
Să nu ni se facă sufletul bucăţi.

Autor: Răzvan Isac 06-10-2015

Ţi-aş vorbi

Ţi-aş vorbi, dar cum să fac?
Tu nu eşti, mai bine tac,
Şi-mi ţin vorbele în suflet,
Le rosteşte al meu plânset.

Câtă forţă mai am oare
Să tot plâng în continuare?
Cât o să mai pot să-ndur,
Tristeţea ce-o am în jur?

Ţi-aş vorbi, dar eşti departe,
Cum de tine să am parte?
Cum să îţi spun vorbe dulci?
Cum la pieptu-mi să te culci?

De-aş găsi răspuns la toate
Te-aş avea aproape, poate,
Dar răspunsul meu lipseşte,
Cine astăzi te iubeşte?

Autor: Răzvan Isac 05-10-2015

E iarăşi noapte

E iarăşi noapte, gândul plin
De amintiri cu tine,
Aş vrea în visul tău să vin,
Dar somnul meu nu vine.

Şi stau uitându-mă la cer
E plin de nouri, stele nu-s,
Ce pot iubire să-ţi ofer,
Când eu-s departe tare dus?

Un colţ de cer albastru-n zori,
De nouri n-o să fie
Şi aripe, la min' să zbori,
Să îmi dai sărutări, o mie.

Ţi-aş oferii iubire dragă
Visele-n care te-ntâlnesc,
Amorul dulce ca o fragă
Ce-l port în suflet, te iubesc!

Nu e distanţă care poate
Să îmi ia gândul de la tine,
Căci ale mele gânduri toate
Sunt de amorul veşnic pline.

Tu îmi ocupi inimă, suflet
Şi toată fiinţă mea-i a ta,
Îmi eşti tristeţe, dar şi zâmbet,
Tu îmi eşti totul, nu uita.

Şi poate va veni şi timpul
Să fim aşa cum ne dorim,
Să te ating, să îţi văd chipul,
Cu mare foc să ne iubim.

Speranţa nu ne-o poate lua
Nici timpul şi nici soarta,
Căci sunt al tău şi eşti a mea,
Pentru iubire vom lupta.

Şi vom învinge aprige dureri,
Lacrimile toate ce-am vărsat,
Îţi voi oferii, iar tu o să-mi oferi
Iubirea ce-amândoi am tot visat.

Autor: Răzvan Isac 05-10-2015

Îngerii mei

Cei dragi ce au pierit azi mă-nconjoară
Cu aură pe cap şi aripe de înger,
Dorul ce le port azi mă doboară,
Ştiu că mă privesc de sus, din cer.

Îi simt, ei îmi sunt îngeri pe pământ,
Veghează paşii mei oriunde merg,
Îi port în suflet ca pe Domnul Sfânt,
Când lacrime îmi curg, ei mi le şterg.

Când o să mor aş vrea să-i întâlnesc,
Să le spun ce dor mi-a fost de ei,
Cât mi-au lipsit şi cât îi mai iubesc,
De dorul lor cât au plâns ochii mei.

Autor: Răzvan Isac 04-10-2015

Inima mea nu e completă

 Sunt ca o cometă, 
 Bucată ruptă dintr-o stea, 
 Inima mea nu e completă 
 Dacă tu lipsești din ea. 
  
 Aș vrea să intru-n atmosferă 
 Să iau foc și să mă sfarm, 
 Căci iubirea efemeră 
 A plecat cu al ei șarm. 
  
 Și fărâmele-mi să cadă 
 În pustiul din deșert, 
 Nimeni să nu mi le vadă, 
 M-ai iubit? Nu este cert!...
  
 Autor: Răzvan Isac 02-10-2015

Eşti amorul meu suprem

Azi, am scris acest poem
Să ţi-l dedic doar ţie,
Căci eşti amorul meu suprem,
A mea împărăţie!

Un univers cu stele multe,
Iar tu luceafăr între ele,
Din curcubeu aş face punte
S-ajung la steaua vieţii mele.

Să privim de sus spre mare
Valul cum sărută ţărmul,
Să-mi dai o dulce sărutare,
Din braţele-ţi să nu-mi dai drumul.

Să coboram din cer apoi
Pe ţărmul sărutat de mare,
Şi-acolo, dragoste, amândoi
Să ne iubim fără-ncetare.

Autor: Răzvan Isac 01-10-2015

Timpul trece, amintiri se cern

 Pe banca noastră frunze se aștern, 
 Timpul trece, amintiri se cern, 
 Prin același loc trec zilnic, dac-ai știi, 
 Și te aștept, sperând, că poate ai să vii. 
  
 Toamna e aici, acum doar tu lipsești 
 Pe unde stai ascunsă, pe unde rătăcești? 
 Eu stau și-ți scriu balade, ș-apoi Lunii le cânt 
 Și parcă-a mele vorbe sunt luate de vânt. 
  
 Amurgul se îngână cu ziua care trece, 
 Al meu suflet rămâne mereu la fel de rece, 
 Ca toamna ce așterne frunze ruginii, 
 Eu tot aștept iubire, dar știu că n-ai să vii. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-09-2015

Dor de aripile tale

Dor de aripile tale,
Dor să mă mai porţi în zbor,
Dor să îmi mai ieşi în cale
Să îmi dai al tău amor.

Dor în suflet, patimi multe,
Oare când o să dispară?
Că nu-i nimeni să m-asculte,
Şi în braţele-mi să sară.

Timpul trece, lacrimi curg,
Zborul nost s-a încheiat,
Visul ce piere-n amurg
Credeam că-i bine întemeiat.

Se destramă-n pulberi fine
Şi-apoi piere luat de vânt,
Te-ai îndepărtat de mine,
De-al iubirii legământ.

Autor: Răzvan Isac 28-09-2015

Nu mă închide-n amintiri

Nu mă închide-n amintiri
Şi nu mă ţine înlănţuit,
Ci fă-i altar astei iubiri,
Căci eu mereu te-am preţuit.

Putere nu mai am să ţin
Atâta dor în pieptul meu,
Mi-e sufletul plin de venin,
Singur rămân, e atât de greu.

De s-ar mai naşte azi o taină
Aceea vreau s-o împărţim,
Să alungăm clipa haină
Şi iarăşi noi să ne iubim.

Autor: Răzvan Isac 27-09-2015

Tu îmi eşti

Tu îmi eşti ce nu visam să-mi fii vreodată,
Amorul meu dintr-o lume fermecată,
Te ador, cum nu visam s-ador pe cineva,
Suspin de dor când eşti departe, undeva.

Inima, nu bate când lipseşti din preajma ei,
Tu-i eşti parfum din galbenul florii de tei.
Adu-mi un vis şi lasă-mi-l, te rog, real,
Căci împlinit, mi-ar fi iubire ideal.

Îmi eşti iubire, sărbătoarea cea mai sfântă,
Eşti melodia ce sufletul meu o cântă,
Amor cuprins într-un buchet frumos, măreţ,
Ce am avut, ce am şi voi avea de preţ.

Autor: Răzvan Isac 26-09-2015

Stelele par licurici

Stelele par licurici,
Ele-s mari, dar se văd mici,
Strălucesc pe cer în noapte
Şi-ţi transmit a mele şoapte.

Eu vorbesc cu ele când
Chipul tău mi-apare-n gând,
Şi le rog să te vegheze,
Nopţile să-ţi lumineze.

Tu din gândul meu de pleci
Nopţile îmi vor fi reci
Şi tristeţea aşternut;
Dacă simt că te-am pierdut.

Eu de-aş fi o stea iubire,
Aş lumina-ntr-a ta privire,
Cerul, ochii tăi să-mi fie,
De-acum ani încă o mie.

Autor: Răzvan Isac 25-09-2015

M-aş ascunde într-o toamnă

M-aş ascunde într-o toamnă,
M-aş ascunde-n fulgi de nea,
Să mă pierd de tine doamnă,
Iar tu să pierzi urma mea.

M-aş ascunde-n bob de rouă,
Şi în dimineţi cu brumă,
Să nu-mi rupi inima-n două,
Să nu-mi iei iubirea-n glumă.

M-aş ascunde-n vise care
Le-am avut, azi sunt uitate,
Sau poate-ntr-un val pe mare,
Sau în ziduri de cetate.

Autor: Răzvan Isac 24-09-2015

De ţi-am greşit vreodată

De ţi-am greşit vreodată, iartă-mă,
Din sufletul tău alungă-mă
Şi uită că vreodată am existat,
Sau uită că iubirea mea ţi-am dat.

Aruncă-mă-n abisul nepăsării
Sau lasă-mă pierdut pe fundul marii,
Poate un val mă va găsi iubire
Şi mă va scoate la mal în asfinţire.

De ţi-am greşit vreodată, nu uita;
De mi-ai fi greşit, ştiam a te ierta,
Nu te-aş fi alungat dintr-al meu suflet,
Îţi ofeream iubirea şi-al meu zâmbet.

Autor: Răzvan Isac 23-09-2015

Tot mai puţin îţi pasă

Îmi adânceşti mai tare rana-n suflet,
Tot mai puţin îţi pasă ce se-ntâmplă,
Tot tu ai luat şi ultimul meu zâmbet
Şi mi-ai albit tot părul de la tâmplă.

Am îmbătrânit mult prea devreme,
Dar nu-s bătrân de ani, ci de durere,
Am aşteptat iubirea să mă cheme
Şi azi tribut sufletul meu îl cere.

Îmi adânceşti şi groapa unde trupul
Îşi va găsi odihna-n veşnicie,
Opreşte Doamne doar o clipă timpul,
Întoarce-mă la anii de pruncie.

Autor: Răzvan Isac 23-09-2015

Priveşte Luna

Priveşte Luna, iubire, astă-seară
Oriunde-ai fi, căci şi eu o privesc,
Inima mea dorinţă o să ceară;
- Fii steaua mea, pe veci să te iubesc!

Pe cerul meu doar tu să străluceşti
Să împărţim un Univers de-amor,
Să scriem noi eternele poveşti,
Să ne iubim departe de-orice dor.

Priveşte cerul, iubire-n orice zi,
Căci undeva sub el mă aflu eu,
Şi îl privesc şi ştiu, oriunde-ai fi,
Te vei gândi şi la sufletul meu.

Eu mă gândesc la tine-n orice clipă
Şi tare greu îmi este fără tine,
Aş vrea să zbor pe-a timpului aripă,
Să îl opresc atunci când eşti cu mine.

Autor: Răzvan Isac 21-09-2015

A venit toamna

Se aştern covoare
De frunze veştejite,
Peste tot, sub soare
Sunt frunze ruginite.

Eu ţi-aş ţese haină
Toamna s-o îmbraci,
Să fii cea mai făină,
Toamnă să te faci.

Eu să îţi fiu vânt,
Cu briza să te mângâi,
Să-ţi fiu legământ,
Cu mine să rămâi.

Tu să-mi fi anotimp,
Eu aer să îţi fiu
Şi al clepsidrei timp
Să-l oprim, că-i pustiu.

Să mă faci iubire
Tomnatic ca şi tine,
Să-mi dai a ta zâmbire,
Eu sufletul din mine.

Autor: Răzvan Isac 20-09-2015

Vin amoruri şi-apoi trec

Vin amoruri şi-apoi trec,
Ca şi-o vară se petrec,
Precum fumul de ţigară,
Vin amoruri să dispară.

Amorul nu mai e ce-a fost,
E doar o taină fără rost,
O taină ce ne dă speranţe,
Că poate apropia distanţe.

Eu mă simt tot mai departe,
Speranţele îmi sunt deşarte,
Căci amorul ce-am avut
În amintire s-a pierdut.

Se sting luceferii şi mor,
Eu mă sting de al său dor,
Se stinge soarele, dispare,
Al meu dor e mult prea mare.

Noaptea pare tot mai rece,
Viaţa-mi ca secunda trece,
Ce m-o aştepta, nu ştiu,
Poate un mormânt pustiu!

Căci de dor ştiu că se moare - 
Doru'-i greu şi dorul doare,
Iară eu am dor de mult,
Mi-ai fost vrajă şi tumult.

Autor: Răzvan Isac 20-09-2015

Recitesc poveşti despre noi doi

Stau printre filele scrise din viaţa mea,
Iar tu ocupi capitole întregi,
A fost, cu noi, soarta atât de rea...
Azi doi necunoscuţi, atât de vitregi.

Şi recitesc poveşti despre noi doi
Şi-n amintire-apare chipul tău,
Din ochii mei cad lacrimi, parcă-s ploi,
Mă ard şi-mi fac din ce în ce mai rău!

În somn te caut, găsesc doar perna ta,
E rece, căci de mult timp tu lipseşti,
Nu te-am schimbat iubire pentru alta,
Căci te iubesc şi ştiu că mă iubeşti.

Te iubesc cum cerul iubeşte a sale stele,
Tu îmi eşti inima, sufletul din mine,
Pe tine te vreau în braţele mele
Să mă scapi iubire de grele suspine.

Autor: Răzvan Isac 18-09-2015

Te-am iubit

Te-am iubit cum n-am iubit pe nimeni
Şi pentru ţine-aş fi făcut orice,
Tu mi-ai fost un înger printre oameni,
Cu tine-o viaţă aş fi fost ferice.

Bate vântul toamnei peste mine,
Gândul meu îl duce în neant,
Aş fi vrut o clipă lângă tine,
Dar tu lipseşti şi dorul ţi-e supleant.

E toamna rece, iubirea e pierdută,
Iar ruga mea-i de mult o fantezie,
S-a pierdut speranţa, ultima avută
Şi starea mea de-intensă frenezie.

Aş vrea să îmi fi frunza ruginie,
Să cazi, la pieptul meu tu să rămâi,
A noastră casă dragostea să fie,
Iar tu pe veci iubirea mea dintâi.

Autor: Răzvan Isac 16-09-2015

Sunt clipe

Sunt clipe în care picuri de ploaie
Cad peste-a inimii mele bătaie,
Cad şi mă dor, doare lipsa ta…
Opreşte-te suflet, n-o mai căuta!

Lipseşte din vise, pe nicăieri nu-i,
În inimă am bătut parcă-un cui...
Şi doare, mă doare că nu eşti aici,
O şoaptă de-amor să îmi mai zici.

Sunt clipe acum, dar clipele trec,
Viaţa fără tine eu mi-o petrec,
Sunt clipe ce seacă sufletul meu,
Un dor se aprinde, mă arde şi-i greu.

Îmi duc amarul păşind peste lacrimi,
Mi-au fost ursite doruri şi patimi, 
Şi merg rătăcit prin gânduri cu noi,
Visam bătrâneţea împărţită la doi.

Autor: Răzvan Isac 16-09-2015

Ţi-aş da iubito

Ţi-aş da iubito aştrii de pe cer
Numai tu să fii a lor stăpână,
Luceafărul de-l vrei eu ţi-l ofer,
În veci doar steaua ta el să rămână.

Să îl privim în noapte amândoi,
Să ne îmbrăţişăm sub raza lui,
Să strălucească numai pentru noi,
Unică stea pe-naltul cerului.

Ţi-aş da iubito al meu sărut etern,
A tale buze-mi sunt picuri de viaţă,
Pe trupul tău poeme să aştern,
Pline de amor şi de speranţă.

Autor: Răzvan Isac 15-09-2015

În bătaia vântului de toamnă

În bătaia vântului de toamnă
Am aruncat dorul ce îl aveam,
Să te iubesc pe tine, scumpă doamnă,
Mereu în sufletul meu să te am.

Cad frunze ruginii, acoperind,
Poteca ce ducea în poieniţa,
Unde întâiul vers, tânăr fiind
Am aşternut, iar tu mi-ai dat guriţa.

Trecut-au anii şi azi cu mare drag
Îmi amintesc de-acele vremi frumoase,
Câte-un oftat din când în când mai trag,
Vreau timpul acei ani să ni-i mai lase.

Să mergem, doamna mea în poieniţă,
Să îţi mai scriu acolo un poem,
Tu să îmi dai să gust a ta guriţă,
Amândoi iubire asta vrem.

Autor: Răzvan Isac 13-09-2015