În bătaia vântului de toamnă

În bătaia vântului de toamnă
Am aruncat dorul ce îl aveam,
Să te iubesc pe tine, scumpă doamnă,
Mereu în sufletul meu să te am.

Cad frunze ruginii, acoperind,
Poteca ce ducea în poieniţa,
Unde întâiul vers, tânăr fiind
Am aşternut, iar tu mi-ai dat guriţa.

Trecut-au anii şi azi cu mare drag
Îmi amintesc de-acele vremi frumoase,
Câte-un oftat din când în când mai trag,
Vreau timpul acei ani să ni-i mai lase.

Să mergem, doamna mea în poieniţă,
Să îţi mai scriu acolo un poem,
Tu să îmi dai să gust a ta guriţă,
Amândoi iubire asta vrem.

Autor: Răzvan Isac 13-09-2015