Îmi adânceşti mai tare rana-n suflet,
Tot mai puţin îţi pasă ce se-ntâmplă,
Tot tu ai luat şi ultimul meu zâmbet
Şi mi-ai albit tot părul de la tâmplă.
Am îmbătrânit mult prea devreme,
Dar nu-s bătrân de ani, ci de durere,
Am aşteptat iubirea să mă cheme
Şi azi tribut sufletul meu îl cere.
Îmi adânceşti şi groapa unde trupul
Îşi va găsi odihna-n veşnicie,
Opreşte Doamne doar o clipă timpul,
Întoarce-mă la anii de pruncie.
Autor: Răzvan Isac 23-09-2015
Tot mai puţin îţi pasă ce se-ntâmplă,
Tot tu ai luat şi ultimul meu zâmbet
Şi mi-ai albit tot părul de la tâmplă.
Am îmbătrânit mult prea devreme,
Dar nu-s bătrân de ani, ci de durere,
Am aşteptat iubirea să mă cheme
Şi azi tribut sufletul meu îl cere.
Îmi adânceşti şi groapa unde trupul
Îşi va găsi odihna-n veşnicie,
Opreşte Doamne doar o clipă timpul,
Întoarce-mă la anii de pruncie.
Autor: Răzvan Isac 23-09-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu