Sub a nopţii mantie stelară
Străbat un drum pe care n-am mai fost,
Pătruns de dor, iubirea nu mi-e clară,
Căci am iubit, dar a fost fără rost.
Şi merg fără oprire, făr' a ştii
Încotro mă poartă gândul efemer,
Privesc în urma paşilor pustii,
Fără de speranţă… în ce pot să mai sper?
Văd stele care cad, se sting şi mor
Şi mă întreb ce s-a-ntâmplat cu ele,
- Au iubit un cer ce nu a fost al lor
Şi au ales pustiul, să piară dintre stele.
La fel am iubit, ce nu mi-a fost sortit
Şi consecinţa astăzi o plătesc,
Am plecat pe-un drum lung şi pustiit,
Jurând că niciodată nu o să mai iubesc.
Autor: Răzvan Isac 07-09-2015
Străbat un drum pe care n-am mai fost,
Pătruns de dor, iubirea nu mi-e clară,
Căci am iubit, dar a fost fără rost.
Şi merg fără oprire, făr' a ştii
Încotro mă poartă gândul efemer,
Privesc în urma paşilor pustii,
Fără de speranţă… în ce pot să mai sper?
Văd stele care cad, se sting şi mor
Şi mă întreb ce s-a-ntâmplat cu ele,
- Au iubit un cer ce nu a fost al lor
Şi au ales pustiul, să piară dintre stele.
La fel am iubit, ce nu mi-a fost sortit
Şi consecinţa astăzi o plătesc,
Am plecat pe-un drum lung şi pustiit,
Jurând că niciodată nu o să mai iubesc.
Autor: Răzvan Isac 07-09-2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu