Speranțe-ntr-o lume uitată

 Încă o frunză din teiul bătrân 
 E luată de vânt și-aruncată, 
 Spre zări unde clipe rămân, 
 Speranțe-ntr-o lume uitată. 
  
 Sunt eu, la fel ca o frunză, 
 Sunt dus departe de gânduri, 
 Pictură uitată pe-o pânză, 
 Un vers ce-i scris printre rânduri. 
  
 În cameră zace, uitată de timp, 
 Penița cu care poeme-ți scriam, 
 Fiece vers, un alt anotimp, 
 În suflet noi doi iubirea aveam. 
  
 Rămân stupefact privind înapoi, 
 Și văd timpul tot ce-a trecut, 
 Urmele noastre spălate de ploi, 
 Noi parcă nici nu ne-am fi născut. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-04-2015 

În visele mele, în visele tale

 În visele mele tu luneci pe nori 
 Ca pe-un topogan de iubire, 
 Și mă trezesc lângă tine în zori, 
 Lângă sufletu-ți cald și a ta zâmbire. 
  
 În visele tale eu lunec pe stele, 
 Pe raza lor vin către tine, 
 Să te lași ușor pe brațele mele, 
 Să ne iubim, dragostea veșnici ne ține. 
  
 Din vise noi scoatem iubirea afară, 
 Și când ne trezim, mă ai și te am, 
 Dragostea noastră e cânt de chitară, 
 Balada iubirii, ce-n suflet aveam. 
  
 Și azi o avem și-o cântăm deseori, 
 Stându-ne strajă chiar luna, 
 Născută din vise și mii de fiori, 
 Iubirea e viață și veșnic doar una. 
  
 Autor: Răzvan Isac 30-04-2015 

În buchetul vieții

 În buchetul vieții, floare după floare, 
 Prindem anii toți care ne trec, 
 Am opri și timpul de am fi în stare, 
 Dar asta nu putem și anii se petrec. 
  
 Mai privim în urmă la anii tinereții, 
 Și ne amintim pe când eram copii, 
 Atât de repede ne trece ciclul vieții, 
 Cu noi îmbătrânesc aleile și plopii... 
  
 - Aleile și plopii din parcul unde noi, 
 Ne-am sărutat iubire întâia oară, 
 Îmi amintesc, copii fiind amândoi, 
 Nu știam atunci că timpul o să doară. 
  
 Pe sub copacii înfloriți treceam, 
 Și ne contopeam buzele moi, 
 O clipă timpu'-n loc parcă-l opream, 
 O clipă lumea toată eram noi. 
  
 Buchetul vieții are acuma multe flori, 
 Dar noi ne amintim cu nostalgie, 
 De iubirea care și azi ne dă fiori, 
 Și care totdeauna în suflete-o să fie. 
  
 Autor: Răzvan Isac 29-04-2015 

Ce suntem noi?

 Ce suntem noi? 
 - Un simplu mit! 
 Născuți din ploi, 
 Și ne-am iubit. 
 Născuți din gând, 
 Sau dintr-un vis, 
 Mereu uitând, 
 Ce ne-am promis. 
  
 Ce suntem noi? 
 - O mare adâncă! 
 Un val în doi, 
 Lovit de-o stâncă, 
 De-un dor nebun, 
 Necontrolat, 
 Inoportun 
 Și-n piept intrat. 
  
 Ce suntem noi? 
 - Azi, doar scântei! 
 În suflet goi, 
 Mergând pe-alei, 
 Tot rătăcind 
 Cu ochi pustii, 
 Ce-n ei cuprind, 
 Doar zavistii. 
  
 Autor: Răzvan Isac 29-04-2015 

De mult s-au stins luminile iubirii

 De mult s-au stins luminile iubirii 
 Și-n suflet negura mi s-a lăsat, 
 De mult s-a dus și visul nemuririi, 
 De mine niciodat' nu ți-a păsat. 
  
 Ai luat cu tine a vieții-mi strălucire, 
 Din sufletul meu și ultima fărâmă, 
 Tu ești vinovată de-a mea năucire, 
 Și că tot în jur acuma se dărâmă. 
  
 De mult s-a stins văpaia dragostei, 
 Iar eu mă transform într-un ghețar, 
 S-au dus de mult și florile de tei, 
 A căzut și frunza de arțar. 
  
 Arțar din care-am vrut să fac altar, 
 La el să îți închin iubirea mea, 
 Să-ți fie în suflet ca dulcele nectar, 
 În suflet mereu tu să mă poți avea. 
  
 Autor: Răzvan Isac 28-04-2015 

De-am trăi un basm

 Sunt un simplu fir de iarbă care 
 Văzându-ți tristețea încet moare, 
 Căci sunt uns cu ale tale lacrimi, 
 De suferință, dor și multe patimi. 
  
 Aș vrea pentru o clipă să am glas, 
 Să îți spun că eu n-am să te las, 
 De-am trăi un basm, m-aș transforma 
 În iubire să-ți fur inima. 
  
 Să îmi fii stăpână și iubită, totdeauna, 
 Eu să îți dau cerul tot și luna, 
 Tu să mă iubești la infinit, 
 Eu la fel de mult, chiar înzecit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-04-2015 

Potolești a mea inimă de iubire

 Te văd ca pe o oază în deșert, 
 Tu potolești sufletul meu de sete, 
 Atunci când de dor este inert, 
 Și dorul între noi e ca și un perete. 
  
 Potolești a mea inimă de iubire, 
 Tu ești oaza mea de dragoste, 
 Atunci când de dor a mea privire, 
 E cuprinsă, și de pacoste. 
  
 Ești cea care vieții-mi dai lumină, 
 Cea care alungă norii grei, 
 Și cu-a ta zâmbire, atât de senină, 
 Aduci strălucire-n ochii mei. 
  
 Te văd iubirea mea ca pe o oază, 
 Ce umple viața mea de fericire, 
 Tu ești soarele meu ce cu-a lui rază, 
 Mă încălzește și-mi dă nemurire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-04-2015 

Au fost odată clipe de poveste

 Au fost odată clipe de poveste, 
 Și ca într-o poveste ne iubeam, 
 De mult povestea noastră nu mai este, 
 Căci eu pe tin' de mult nu te mai am. 
  
 Azi străine sunt vorbele noastre, 
 Azi străin îți sunt, străină-mi ești, 
 Aș vrea să cobori de printre astre, 
 În noapte ochii-mi tulburi să găsești. 
  
 Acum abia mai văd de-atâta plâns, 
 Tot stând în nopți târzii și așteptând, 
 Să vii pe-o rază a lunii, ș-apoi strâns, 
 La pieptu-ți să mă ții, și-n al tău gând. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-04-2015 

În fiecare vers

 În fiecare vers pe care-l scriu 
 Pun bucăți din sufletu-mi pribeag, 
 Eternă poezie aș vrea să fiu, 
 Cu versul ei cel veșnic și dulceag. 
  
 Să mi se contopească gândul tot 
 Cu muza ce mereu îmi e prezentă, 
 Și împreună, ca într-un complot, 
 Să lăsăm a vieții noastre amprentă. 
  
 În fiecare vers pun picuri de iubire, 
 Să las pentru cei care mă citesc, 
 Și astfel să rămână, versul amintire, 
 Când lumea asta am s-o părăsesc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-04-2015 

Oare ce va fi?!

 Oare ce va fi când am să mor, 
 Cui de mine oare-i va fi dor?! 
 - Doar râului ce apa lui o poartă, 
 El va plânge a mea crudă soartă. 
  
 Voi fi uitat de lume a doua zi, 
 Singur în pământ voi putrezi, 
 Doar izvorul râului va trece, 
 Pe sub mormântul meu atât de rece. 
  
 Va scrie pe-a mea cruce doar atât: 
  
 - A fost un fiu al vântului de vară, 
 A fost torentul repede din rău, 
 A cunoscut iubirea într-o doară, 
 Dar n-a știut s-o țină bine-n frâu... 
  
 În viața mea am fost numai atât: 
  
 - Pe-albastrul cer un nor care dispare, 
 O rază rătăcită de la soare, 
 Am fost o frunză verde, astăzi ruginie, 
 Căci a mea soartă, așa mi-a fost să fie. 
  
 Va trece timpul, iar eu pământ voi fi, 
 De mine nimeni nu-și va mai aminti, 
 Mormântul meu va fi uitat de lume, 
 Eu, un necunoscut ce n-are nume. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-04-2015 

Iubirea ta să mă înalțe

 Să mă cuprinzi cu-a tale brațe 
 Să nu-mi dai drumul niciodată, 
 Iubirea ta să mă înalțe, 
 Unde nu am ajuns vreodată. 
  
 Și din înaltul zării să privesc 
 Cât de mult se-ntinde dragostea, 
 Cât de mult pe tine te iubesc, 
 Și cât de mult doream să fii a mea. 
  
 Ș-apoi în brațe, iarăși, să-ți cobor, 
 Cuprins de fericirea ce mi-ai dat, 
 Vin din ceru' înalt plutind pe-un nor, 
 Cu sufletul de dragoste inundat. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-04-2015 

Ți-aduci aminte?

 Ți-aduci aminte-ntâiul nost sărut? 
 Ploua afară, ploua atât de mult, 
 Ne-am întâlnit întâmplător pe stradă, 
 Ai fost sortită ochilor să te vadă. 
  
 Erau stropii de ploaie atingerea iubirii, 
 Fiorii-mi cuprindeau ființa toată, 
 Tu mi-ai fost atunci bucuria privirii, 
 De-atunci ești viața mea, frumoasă fată. 
  
 Ți-aduci aminte, oare-ți mai aduci? 
 De ziua când mi-ai dat buzele dulci, 
 Eu mi-amintesc și azi, parcă a fost ieri, 
 Eram îndrăgostiți, frumoși și tineri... 
  
 De câte ori din cer cad stropi de ploaie, 
 Mă gândesc la ziua când ne-am întâlnit, 
 Și simt a inimii tale bătaie, 
 Ce-a dus iubirea noastră pân' la infinit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-04-2015 

Mă pierd printre umbre de vise

 Te caut sub stele de dorul meu pline, 
 Dar nu te găsesc și aș vrea să mor; 
 - Continui să caut drumul către tine, 
 În noapte, stingher, dar nu mi-e ușor... 
  
 Gândul mă trădează, mi-aduce iluzii, 
 Mă pierd printre umbre de vise, 
 Mi-e sufletul plin de-atâtea confuzii, 
 Destinele noastre de mult sunt închise. 
  
 Nu o să mai caut fantasme în noapte, 
 Renunț să mai cred în iubire, 
 Nu cred în cuvinte, cred numai în fapte, 
 Vreau dragoste pură, nu doar amăgire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-04-2015 

Un cer albastru azi se face gri

 Un cer albastru azi se face gri 
 Și plouă peste sufletu-mi cu patimi, 
 Destinul meu cu foc azi îl prescrii, 
 Și ochii mei plâng foc în loc de lacrimi. 
  
 Am căutat iubirea adânc în ochii tăi, 
 Zadarnic am sperat c-o voi găsi, 
 Ei nu au strălucire, căci sunt atât de răi, 
 N-aș fi crezut că mă vor părăsi. 
  
 Și am rămas pierdut, uitat într-un abis, 
 De cea în care eu încredere am pus, 
 Destinul meu cu foc și patimi este scris, 
 Într-a mea viață, totul a apus... 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-04-2015 

Ale tale dulci, frumoase buze

Ale tale dulci, frumoase buze
Au început sărutul meu s-acuze, 
Ale tale tandre mângâieri, 
Nu mai sunt asa cum au fost ieri. 

Eu te iubesc cu patimă și vreau
Viaţa mea întreagă cu tine sa o stau, 
Iubirea mea se pare-i în zadar, 
De mine nici nu-ţi amintești măcar. 

Azi numai vântul și-a lui adiere
Îmi amintește de-a ta, dulce mângâiere,
Pe tine te aștept de prea mult timp, 
A trecut, iubire, mai mult de-un anotimp. 

Autor: Răzvan Isac 18-04-2015

Să fiu o mică parte dintr-o stea

 Floare cu parfumul dragostei 
 Vino,-n lumea ta vreau să mă iei, 
 Floare ce atât de mult îmi placi 
 Vino, cu iubire să mă-mbraci. 
  
 Eu să mă înalț spre cer aș vrea, 
 Să fiu o mică parte dintr-o stea, 
 Și-n fiecare noapte întunecoasă 
 Să-ți dau lumina mea, floare frumoasă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-04-2015

Cânt de primăvară

 Tot în jurul meu e numai poezie; 
 Mărețul codru, lacul și câmpia, 
 Nici nu mi-aș dori altceva să fie, 
 Poem ce readuce în suflet nostalgia. 
  
 Cânt de primăvară dulce și sublim, 
 E tot ceea ce am în jurul meu, 
 Cu stelele în noapte noi ne învelim, 
 Cu stele și iubire te învelesc mereu. 
  
 Acum când primăvara totul reînvie 
 Se umple tot văzduhul de culoare, 
 Acest prim anotimp e pură poezie, 
 Anotimp ce mii de parfumuri are. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-04-2015 

Să ne amintim

 Să ne amintim tot ce a fost odată, 
 Să ne amintim cu drag de noi, 
 De-am putea întoarce a vieții roată, 
 Și azi am împărții iubirea-n doi. 
  
 Ne desparte marea, tu ești pe alt țărm, 
 Viața ne-a-ndreptat spre alte căi, 
 Îmi e atât de dor de al tău dulce șarm, 
 Încât inima mea arde în văpăi. 
  
 Aș arunca-o-n mare focul să se stingă 
 Să nu mai sufere atât de mult, 
 Să o poarte valul, țărmul tău s-atingă, 
 S-o eliberezi de acest greu tumult. 
  
 Să-ți reamintești iubirea noastră veche, 
 Să ne reîntâlnim și noi cândva, 
 Suntem și am fost suflete pereche, 
 Rătăciți prin lume, undeva. 
  
 Autot: Răzvan Isac 16-04-2015 

Să fim ai dragostei adepți

 Nu contează cât aștepți, 
 Contează doar pe cine... 
 Eu te aștept pe tine, 
 Să fim ai dragostei adepți. 
  
 Nu contează cât, o viață, 
 Te aștept iubire dragă, 
 De noi dragostea să tragă, 
 Să ne umple de speranță. 
  
 Amândoi să fim o lume 
 Și un univers imens, 
 Te iubesc mult și intens, 
 Noi dăm dragostei alt nume. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-04-2015 

Înger din grădina Domnului

 Am prins aripi doar o clipă,  
 Și-am zburat precum un vultur, 
 Gândul tot mi se disipă, 
 Dorul tot vreau să mi-l scutur. 
  
 Vreau s-astup un gol ce am 
 Să nu mai curgă lacrime amare, 
 Să avem clipele ce le aveam, 
 Să îți dau ție razele de soare. 
  
 Să le prinzi în părul abanos, 
 Să strălucești asemeni soarelui, 
 Să strălucească al tău chip frumos;  
 - Înger din grădina Domnului! 
  
 Ca o lacrimă îmi e de clară 
 Dragostea ce-n sufletul meu țin, 
 Fără tine, a mea, dulce primăvară, 
 Totul mi se pare o mare de venin. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-04-2015 

A trecut... iubirea

 A trecut și vremea când știai 
 Dragostea ta să mi-o dai, 
 Lângă tine Raiul îl aveam. 
 Sub acel bătrân castan, 
 În orice zi, din orice an, 
 Noi cu patimă ne tot iubeam. 
  
 Sub un cer azur, pe iarba verde 
 Eu în ochii tăi tot m-aș mai pierde, 
 În bătaia vântului de vară, 
 Ne-am iubi mereu ca prima oară. 
  
 A trecut iubirea, n-am uitat, 
 Toată fericirea de-altădat', 
 Raiul meu acum îmi este Iad. 
 Iubirea era miere, azi e numai dor, 
 Sufletul meu piere, mă usuc și mor, 
 Într-un hău adânc eu am să cad. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-04-2015 

Pe malul mării

 Pe malul mării stau, briza mă mângâie, 
 Contemplez la cerul plin de stele, 
 Valurile aduc doar amintiri, o mie... 
 Ca niște săgeți străpung visele mele. 
  
 Privesc în larg un orizont nemărginit 
 Și-o lacrimă se pierde în nisipul ud, 
 Tot aici am pierdut ce-odată am iubit, 
 Glasul ei și-acum încă îl mai aud. 
  
 Vine odat' cu amintirea și cu valul rece, 
 Cât aș vrea să-ntorc clepsidra iară, 
 Să o întâlnesc, ş-apoi să nu mai plece, 
 Să fim cum nu am fost întâia oară. 
  
 Uniți de-o dragoste adâncă precum marea, 
 Contopindu-ne cu orizontul, 
 Să ne fie amorul infinit ca zarea, 
 Dragostea ne fie în viață totul. 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-04-2015 

Într-un colț de lume

 Într-un colț de lume-aș vrea 
 Să ascund inima mea, 
 Să stea departe de tine, 
 De durere și suspine. 
  
 Aș ascunde-o sub un munte, 
 Departe de-atâtea insulte, 
 În mătase, argint și aur, 
 Că-i al meu de preț tezaur. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-04-2015 

În păr flori de romaniță

 În păr flori de romaniță, 
 Mierea dulce pe guriță, 
 În ochi razele de soare, 
 În suflet dragoste mare. 
  
 O minune ești pe lume, 
 Dulce chip cu dulce nume, 
 Toți te strigă - Afrodita! 
 Eu te strig simplu... Iubita! 
  
 Ești zeița mea de suflet, 
 Ochii mei și al meu zâmbet, 
 Tu ești viața mea întreagă, 
 Peste timp îmi vei fi dragă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-04-2015

Gânduri dintr-un gând

 Nu oblig pe nimeni 
 Prieten să îmi fie, 
 Nu mai cred în oameni, 
 Cred doar în poezie. 
  
 Versul nu trădează, 
 Nu spune vorbe-n vânt, 
 El îmi încredințează 
 Al lui dulce cuvânt. 
  
 Și scriu, scriu cu inima, 
 Cuvântul mi-este leac, 
 Cerneală mi-e lacrima, 
 Din ea poeme fac. 
  
 Cuvinte se revarsă, 
 Se-aștern pe câte-un rând, 
 Din inima mea arsă, 
 Doar gânduri dintr-un gând. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-04-2015

Aș vrea să mor și să renasc

 De m-aș naște inc-o dată 
 N-aș mai fi un păcătos, 
 Mi-aș îndrepta credința toată 
 Spre cuvântul Lui Hristos. 
  
 - Doamne, Dumnezeul meu 
 Iartă Tu greșeala mea, 
 Căci păcatul meu e greu 
 Și a mea cruce tot grea. 
  
 Am în suflet pocăința, 
 Și pe Tine eu te am, 
 Merg pe drum, eu și credința 
 Ce aproape c-o pierdeam. 
  
 Iartă a mea ignoranță, 
 Și orbirea mea s-o ierți, 
 Căci nu am dat importantă 
 La tot ce Tu ne înveți. 
  
 Am păcătuit cu gândul, 
 Mi-a păcătuit privirea, 
 Mi-o veni și mie rândul, 
 Să plătesc nesăbuirea. 
  
 De aceea, Doamne, azi, 
 Aș vrea din nou să mă nasc, 
 Asupra mea Duh Sfânt să cazi, 
 Aș vrea să mor și să renasc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-04-2015

Într-un colț al cerului

 Într-un colț al cerului 
 Am păstrat câteva stele, 
 Într-un altul păstrez Luna, 
 Cu ea gândurile mele. 
  
 Într-un colț al inimii 
 Mai păstrez al tău sărut, 
 Într-un altul țin iubirea 
 Ce mi-ai dat-o tu demult. 
  
 Într-un colț de suflet trist 
 Zace azi o amintire, 
 Amintirea când mi-ai dat 
 A ochilor dulce privire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-04-2015

Simt în ochii tăi iubirea

 Simt în ochii tăi iubirea, 
 Te văd azi, mă pierd cu firea, 
 Mâine te-oi vedea?... Nu știu! 
 Mi-e sufletul tot pustiu... 
  
 Suntem noi doar două inimi, 
 Tu ești în inima mea, 
 Am în suflet numai patimi, 
 Simt că sufletu'-mi te vrea. 
  
 Simt în ochii tăi amorul, 
 Ce îl caut de mult timp, 
 Să mi se sfârșească dorul, 
 Să fim noi alt anotimp. 
  
 Să se ducă strălucirea 
 Soarelui de nu te am, 
 De nu-ți intâlnesc privirea, 
 Se va pierde totu-n van. 
  
 Eu să mă scufund în mare, 
 În adâncu-i făr' lumină, 
 De n-aud a ta chemare, 
 Să pier absolvit de vină. 
  
 Vina că n-am fost în stare 
 Să mă apropii de tine, 
 Atunci când a ta chemare 
 Mă striga printre suspine. 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-04-2015