Al meu suflet muribund

 Lacrimi amare obrazul îmi inundă,
 În suflet am doar durere profundă,
 Cu gândul în trecut, cu gândul la tine
 Se stinge ușor, toată viața din mine.
 
 Perdeaua de stele de pe cer s-a stins,
 Universul tot în beznă e închis,
 N-a mai rămas nimic, nici pulbere de stele
 De când ai plecat iubire, din brațele mele.
 
 Azi, când totul e pustiu și al meu suflet călător
 Aș vrea doar atât să știi... de tine mi-e tare dor,
 Te veghez de-i zi sau noapte, îți sunt alături mereu,
 De auzi ale mele șoapte, să le păstrezi în gândul tău.
 
 Am să trimit vântul la tine, să-ți mângâie chipul blând
 Să nu uiți a mea iubire, și-al meu suflet muribund,
 Să-mi păstrezi tu amintirea, vie pentru totdeauna
 Să-mi fii universul tot, soarele, stele și luna.
 
 Autor: Răzvan Isac 30-04-2014

Soare bulgăre de foc

 Soare bulgăre de foc
 Numai tu îmi porți noroc,
 M-alintă razele tale
 Și-mi scot iubirea în cale.
 
 În zi toridă, zi de vară
 Am întâlnit-o prima oară,
 Privirea-i caldă și duioasă
 M-a urmărit până acasă.
 
 Atunci când ești îndrăgostit,
 Ești fermecat, te simți vrăjit,
 Nimic din jur nu mai contează,
 Când dragostea te îmbrățișează.
 
 Plutești precum un nor pufos, 
 Te simți atât de norocos,
 Când inima ți-e prinsă toată
 Într-o dragoste adevărată.
 
 Autor: Răzvan Isac 30-04-2014

Tu să-mi fii crăiasă

 A mea inimă a început să ardă
 Că azi iubire nu poate să te vadă,
 S-a aprins de dor și mi se face scrum
 Că azi iubirea mea, nu mi-ai ieșit în drum.
 
 Stă și rabdă și suspină după al tău sărut,
 Ea nu poartă nici-o vină, numai dorul mut,
 Suferă-n tăcere, tăcerea-i blestemată,
 Inima mi-e pârjolită, din iubire arde toată.
 
 Mă voi preface în cenușa ce vântul o va lua
 Tu, te rog, deschide-mi ușa să întru în inima ta,
 Și mă lasă cuibărit, pat să-mi fie al tău suflet
 Știu iubire că tu poți, să mă oprești din plânset.
 
 Și voi renaște din sărutul, ce tu o mi-l dai,
 Tu să-mi fii crăiasă, eu al sufletului tău crai,
 Și povestea se rescrie pe razele de soare,
 Și iubirea noastră este, azi din ce în ce mai mare.
 
 Autor: Răzvan Isac 28-04-2014

Dragostea, tezaurul inimii

 Dragostea este tezaurul inimii, 
 Dacă vrei să fii fericit permite 
 Acestei bogății nestemate 
 Să îți cuprindă sufletul 
 Și să te poarte prin locuri unde 
 Vei găsi adevărata liniște sufletească.
 
 Autor: Răzvan Isac 28-04-2014

Suntem trupuri împletite

 Adiere de vânt 
 Ce mângâi trupuri moi,
 Cu tine fac un legământ,
 Să ne mângâi și pe noi.
 
 Suntem trupuri împletite
 Din iubirea de poveste,
 Două dorințe împlinite,
 Dragostea casă ne este.
 
 Suntem raze de lumină
 Ce întunericul străbat,
 Noi suntem ziua senină
 După cerul înnorat...
 
 Îmi ești altarul cel mai sfânt,
 La tin' mă-nchin viața întreagă,
 Rostindu-ți într-un cuvânt:
 -Te iubesc ființă dragă!
 
 Autor: Răzvan Isac 27-04-2014

Poseidon și Afrodita

 Cu frumusețea ta divină
 Faci și îngerii să plângă,
 Sufletu-mi ce n-are vină,
 Faci păcatul să-l atingă.
 
 Ești ispită și canon,
 Eu un simplu păcătos,
 Sunt păgân și Faraon,
 Zeul antic arătos.
 
 Sunt Poseidon, zeu al mării
 Și trimit valul spre tine,
 Sunt prins în gheara uitării,
 Vreau să te aducă la mine.
 
 Tu poți să fii Afrodita,
 Zeița patimilor mele,
 Aș vrea să te strig "iubita"
 Călătorind printre stele.
 
 Să reflecte chipul nostru
 Peste mările adânci,
 Peste valul cel albastru 
 Ce se lovește de stânci.
 
 Să-nchidem ochii, să plutim
 Pe valul mării învolburate,
 Ca doi zei să ne iubim
 De acum spre eternitate.
 
 Autor: Răzvan Isac 24-04-2014

Nu-mi închide Doamne cartea

 Fă-mă Doamne Tu un înger,
 Și mă iartă de păcate,
 Mă ridică sus la cer,
 Scapă-mă de cruda moarte... 
 
 Nu mă îngrozește moartea,
 Ci doar felul de-a muri,
 Unde se va închide cartea?
 Cine îmi va fi alături?
 
 Voi muri oare bătrân,
 Sau când tânăr încă sunt?
 Când dă floarea la salcâm,
 Sau e brumă pe pământ?

 Fiecare avem o carte
 Cu povestea vieții noastre,
 Cu toții o s-avem parte 
 De-un voiaj spre zări albastre.
 
 Moartea-i numai o etapă,
 Un pasaj spre altă viață,
 De ea nimenea nu scapă,
 Atârnăm de-un fir de ață.
 
 Cei ce au făcut păcate
 Ce nu pot fi cu iertare,
 Pleacă-n lumi întunecate,
 Unde-i arde focul mare.
 
 Și vor chinui pe veci,
 Plătind răzvrătirea toată... 
 Doamne Tu poți să ne judeci,
 C-am fost păcătoși o gloată.
 
 Nu mă îngrozește moartea,
 Ci doar felul de-a muri,
 Nu-mi închide Doamne cartea,
 Nu mă preface în aburi.
 
 Autor: Răzvan Isac 23-04-2014

Labirint de sentimente

 Labirint de sentimente 
 Toată viața mea a fost,
 Am avut clipe, momente
 Ce au trecut fără rost.
 
 Am dat cu piciorul, poate,
 La trăiri ce aveau să fie,
 Ale sufletului roate,
 A inimi-mi bucurie.
 
 N-am știut s-apreciez
 Valoarea dragostei reale,
 Am fost un simplu amorez
 Pierdut în gândurile sale.
 
 Labirint de sentimente
 Au fost fiorii ce simțeam,
 Au fost simple elemente
 Ale speranței ce aveam.
 
 Gândeam că poate va veni
 Iubirea ce-o visam mereu,
 În suflet am doar gerul iernii
 Un sloi de gheață sunt și eu.
 
 Și nu mă las topit de soare,
 Speranța-n suflet inc-o port,
 Chiar dacă amăgirea-i mare
 Am puterea s-o suport.
 
 Am trecut prin uragane
 Ale dragostei de vis,
 M-am rugat mult la icoane
 Să am drumul meu deschis.
 
 Să pot călătorii în voie
 Spre o inimă bogată,
 Să găsesc ce am nevoie,
 Iubire sinceră, curată.
 
 Nu mă opresc de-ar fi să mor,
 De-ar fi să cad într-un abis,
 Știu că patimile dor,
 Dar poate așa mi-e mie scris.
 
 Să pier căutând o iubire
 Un sentiment pur și frumos,
 Vreau doar să pier în nemurire
 Pe un tărâm pustiu, brumos.
 
 Autor: Răzvan Isac 22-04-2014

Pur și simplu: Te iubesc!

 Te iubesc când dorm și visez,
 Te iubesc când simt căldura razelor de soare,
 Când vântul îmi mângâie chipul.
 Te iubesc în orice moment al vieții mele,
 Din ce în ce mai mult și mai mult.

 Te iubesc când tac, când râd, respir și clipesc!
 Tu ești universul meu și te iubesc până 
 Ce toate stelele vor pierii de pe cerul
 Ce îmi veghează nopțile senine și pline de dor,
 De iubire sinceră și nemărginită.

 Te iubesc până va seca apa oceanelor și mărilor,
 Până se va stinge soarele și luna va dispărea.
 Te iubesc, pur și simplu, te iubesc!
 
 Autor: Răzvan Isac 22-04-2014

Îți mulțumim din suflet Doamne

 Ai trimis Tu Doamne pe Pământ
 Pe unicul Tău Fiu să ne mântuiască,
 A coborât din Ceruri Duhul Sfânt
 Urmând ca mai apoi Mesia să se nască.
 
 A fost învățător și a avut discipoli
 Ne-a învățat ce înseamnă să avem credință,
 A vindecat de orbire, a vindecat de boli,
 Chiar și în fața morții a avut biruință.
 
 A pătimit Domnul Hristos
 Pentru iertarea noastră a tuturor,
 Pentru iertarea omului păcătos,
 A pătimit pe cruce pentru al Său popor.
 
 Pentru iertarea noastră a fost răstignit,
 A murit pe cruce și apoi a înviat,
 Au plâns fără încetare cei ce L-au iubit,
 Și toți aceia care credința i-au urmat.
 
 După trei zile din morți a înviat,
 Urmând ca mai apoi la cer să se înalțe,
 Dumnezeu ne iubește, unicul Fiu a dat
 Să ne mântuiască, ce-i bine să ne învețe.
 
 Autor: Răzvan Isac 19-04-2014

A versului meu foaie

 Afară plouă, plouă, plouă,
 Din cer cad stropi de rouă,
 Peste inima-mi calmă,
 Cad stropii reci de toamnă.
 
 Afară-i înnorat și vântul bate
 A mele gânduri toate, toate,
 Cerne și le dă deoparte,
 Gândurile-mi triste, moarte.
 
 Mi-a fost lăsată inima pe afară,
 Sihastră într-o lume tristă și amară,
 S-a întors în pieptul meu acum
 Când viața mea se făcuse scrum.
 
 Am renăscut și azi mi-e cerul casă
 Nimic pe suflet nu mă mai apasă,
 Peste tot, în nori și stropi de ploaie,
 Sunt eu... a versului meu foaie.
 
 Da... azi sunt poem de nemurire,
 Sunt aripi ce mă poartă spre iubire,
 Sunt ce n-am fost, și nu credeam să fiu,
 Azi peste lume sunt poemul azuriu.
 
 Autor: Răzvan Isac 16-04-2014

Îți sunt mereu alături

 Indiferent de starea ta de spirit
 Îți voi fi alături atunci când ai nevoie,
 Când de durere ți-e sufletul asprit 
 Prin zâmbet îți aduc un gram de bucurie.
 
 Nu te închide în tine, deschide-ți inima
 Și lasă razele de soare, căldura lor să-ți dea,
 Alungă de pe suflet dorul și patima
 Închide într-un cufăr, toată tristețea  grea.
 
 Îți sunt mereu alături, n-am să te las nicicând,
 Să-ți iau povara care inima ți-a cuprins,
 Nu vreau să te mai văd niciodată plângând,
 Să-ți fie doar de fericire sufletul  atins.
 
 Autor: Răzvan Isac 15-04-2014

Un vis pierdut pe un peron de gară

 Mi-am spus povestea stelelor, în șoaptă,
 Căci ele știu gândurile-mi s-asculte,
 În negura nopții, inima de dor mi-e coaptă,
 Și-a mele simțuri toate, parcă-s amorțite.
 
 Calvar îmi este amintirea noastră,
 Un vis pierdut pe un peron de gară,
 Singur și trist privesc pe fereastră,
 Poate apari la ușa-mi, poate într-o seară.
 
 Sunt stele care cad atinse de tristețe,
 Se sting cum noi, la fel ne-am stins iubire,
 Se citește dorul pe ale noastre fețe,
 Dragostea pe noi ne-a dus către orbire.
 
 Nu mai vedem nimic, în jurul nostru-i gol,
 Doar întuneric este și ne tot afundăm,
 Amândoi am fost doar un simplu capitol
 Într-o poveste tristă, din care nu scăpăm.
 
 N-a mai rămas nimic, nici măcar o fărâmă
 Din ce numeam cândva - O iubire de vis -
 Azi nepăsarea doare și simt că mă dărâmă
 Spre fericirea mea drumul s-a închis.
 
 Autor: Răzvan Isac 15-04-2014

Iubirea - parfumul dulce al vieții

 Am naufragiat pe multe insule pustii, de dor,
 Purtat am fost de vântul rece al iluziilor,
 Pierdusem orice gând de-a mai spera vreodată,
 Într-un amor sincer și pentru viața toată.
 
 Am fost un vas pierdut în valurile mării,
 Credeam că iubirea m-a dat de mult uitării,
 Dar valul m-a adus spre portul inimii tale,
 Am ancorat în ea și mi-a ieșit iubirea-n cale.
 
 Te-am găsit pe tine, undeva într-un colț de lume
 Ai așteptat pe vânt și ploaie să strig al tău nume,
 Eu te-am strigat IUBIRE, tu mi-ai răspuns duios:
 -Aici sunt pentru tine, al meu prinț frumos!...
 
 "Niciodată să nu spui niciodată", e o vorba mare,
 Atunci când nu te aștepți iubirea-n suflet îți răsare,
 E ca o floare a primăverii, parfumul dulce al vieții,
 Izvorul sfânt din care noi sorbim licoarea tinereții.
 
 Autor: Răzvan Isac 14-04-2014

Și ne simțim străini...

 Încercăm s-ascundem după zâmbet 
 Tristețea ce-o purtăm adeseori,
 Chiar de se îneacă al nostru suflet...
 Și-un zâmbet ne trădează uneori!
 
 Ne ascundem inima ce de dor oftează,
 După un zâmbet fals ce ne-a învăluit,
 Inundat în lacrimi sufletul desenează
 O fericire tristă, ce ne-a pecetluit.
 
 Și ne simțim străini în propriile trupuri,
 Vrem să evadăm, dar suntem fără vlagă,
 Încă mai sperăm să vină alte timpuri,
 Dar timpurile-s duse și viața-i tot beteagă.
 
 Autor: Răzvan Isac 12-04-2014

Atotputernic, Domnul Sfânt!

 Am păcătuit ca omul,
 Dar în Tine Doamne cred,
 Mereu Tu îmi arăți drumul,
 Mă ajuți să nu mă pierd.
 
 Am fost rătăcit prin fapte,
 M-ai îndrumat Doamne spre bine,
 M-ai călăuzit în noapte,
 Ai luat păcatul de pe mine.
 
 N-am fost Doamne nici-un sfânt,
 Păcatele-mi sunt crucea grea,
 Un simplu om pe acest pământ,
 Prin rugă-mi caut mântuirea...
 
 Atinge-mă cu a Ta suflare,
 Și mă ridică din mormânt,
 Credința mea în Tine-i mare,
 Atotputernic, Domnul Sfânt!
 
 În cripta rece am zăcut
 Cu trupul putred de păcate,
 Dar ruga tu mi-ai auzit
 Și mi le-ai iertat pe toate.
 
 Mi-ai dăruit viață eternă
 Într-un colț frumos de Rai,
 Mi-a fost viața o tavernă,
 Acum ascult al îngerilor grai.
 
 Autor: Răzvan Isac 11-04-2014

Siropul din buzele dulci

 Sacru este jurământul
 Ce l-am făcut iubitei mele,
 O iubesc cât timp pământul
 Va dăinui sub cer, sub stele.
 
 Atât de mare e copilă
 Iubirea ce de tin' mă leagă,
 Trăim viața ca o idilă
 Și-i dulce precum o fragă.
 
 Siropul din buzele dulci
 Îl gust atunci când mă săruți,
 Vreau la pieptu-ți să mă culci
 Șoaptele mele să le asculți.
 
 Toată iubirea îți declar 
 Șoptindu-ți tandru la ureche,
 Îți dau și universu-n dar
 Ție sufletul meu pereche.
 
 O să stăm întinși iubire
 Pe câmp de mărgăritare,
 Vântul ne va fi vorbire
 Iar cerul binecuvântare.
 
 Autor: Răzvan Isac 11-04-2014

M-am ridicat din pulberi fine

 Sunt un anonim al vremii
 Într-un carusel de foc,
 N-am cerut la nimeni premii,
 Am fost al timpului batjoc.
 
 Mă învârt în roata vieții
 Făr' să am punct de oprire,
 În jurul meu văd doar pereții
 Înăspritei amăgire.
 
 Sunt al vremii anonim,
 O umbră a timpului trecut,
 Al tristeții sinonim,
 Sunt ce n-am fost, ce n-am făcut.
 
 Mi-a dat viața palme o mie,
 Am căzut, m-am ridicat,
 Mi-a fost destinul agonie,
 Joc de noroc necâștigat.
 
 Am fost cândva un anonim
 Și mi-a fost soarta sumbră,
 Am fost al vieții pantomim,
 Dar am ieșit din umbră.
 
 M-am ridicat din pulberi fine,
 Din cenușa ce s-a stins,
 Cu speranța în mai bine,
 De voință fiind cuprins.
 
 Autor: Răzvan Isac 09-04-2014

Tu m-ai osândit

 Am fost un pom sădit
 În curtea casei tale,
 Dar tu m-ai osândit
 Să nu-ți mai stau în cale.
 
 Ai luat baltagul vechi
 Și mi-ai tăiat tulpina,
 Au rămas perechi
 Pământul, rădăcina.
 
 Credeai că-s doar un pom
 Și că nu simt durerea,
 O simt neînsuflețite om,
 Dar plânset mi-e tăcerea.
 
 În locul unde ani la rând
 Am stat fălos sub soare,
 A rămas ciotul ce curând
 Tu-l vei scoate cu înverșunare.
 
 Am fost aici când te-ai născut,
 Când ai făcut și primii pași,
 La umbra mea ai fost crescut,
 Azi să-ți fac umbră nu mă lași.
 
 Tu nu ai milă om neghiob,
 Ți-e sufletul pustiu și rece,
 Te vei preface într-un ciob
 Când viața toată îți va trece.
 
 Să-ți amintești c-am fost cândva
 În curtea ta un simplu pom,
 Sădește-n locu-mi altceva
 Și-nvață să fii un alt om!
 
 Autor: Răzvan Isac 08-04-2014

Vis de nemurire

 În amintirea amurgului, ce odată îl priveam
 Azi doar singurătatea cu mine o mai am,
 Ea mă întreabă în taină, ce este un amor?
 Eu îi răspund că-i doar al lacrimii izvor.
 
 În amintirea noastră, azi mai trăiesc un vis
 Ascuns și el sub mare, pierdut într-un abis,
 Mi-e sufletul avid, după a ta privire caldă,
 Azi în amintiri plăpânde el mi se mai scaldă.
 
 Visul ce-l trăiesc se cheamă: "Vis de nemurire"
 El îmi păstrează vie în suflet a ta amintire,
 Au fost momente când m-am stins de dor,
 Slăbit de forță fiind, pierdut în gânduri de amor.
 
 Vreau să renasc din nou, tu să-mi fi viața de apoi
 Marea de iubire, vântul ce adie, noi...  
 Să privim amurgul în serile tandre de vară,
 Să uităm ce-a fost, s-o luăm de la capăt iară.
 
 Autor: Răzvan Isac 07-04-2014

Pe aripi de vis, pe aripi de poveste

 Oricât de lung mi s-ar părea că este
 Drumul spre iubire, am să-l străbat zburând,
 Pe aripi de vis, pe aripi de poveste
 Spre tine mă îndrept, o șoaptă-n al tău gând.
 
 Cutreier zările albastre 
 S-ajung unde cred eu că aparțin,
 S-ating un vis, al iubirii noastre
 Să fiu lângă tine, să-mpărțim un destin.
 
 Dacă ar fi să zbor spre infinit, nu-mi pasă,
 Căci infinitul este dragostea ce-ți port,
 Nu vreau să mă opresc, inima nu mă lasă,
 O clipă fără tine eu nu o mai suport.
 
 Autor: Răzvan Isac 07-04-2014

Mamă

 Suflet de înger ești mamă
 Izvorul de viață din Rai,
 Cu dulcele-ți glas tu mă cheamă
 Binecuvântarea să-mi dai.
 
 Unică-n lume, divină îmi ești,
 O sfântă între pământeni,
 Of mamă, mereu tu mă ocrotești,
 Căldură în suflet mi-așterni.
 
 Ți-aș face altar să mă închin,
 Să-ți dau ofrandă de flori,
 Suflet de înger cu chipul divin,
 Mamă tu ești deseori.
 
 Autor: Răzvan Isac 05-04-2014

Am izbutit în fața sorții

 Îmi ești în noapte chip de lună
 Eu te privesc stând în cerdac,
 Adeseori întind o mână
 Vreau să te ating, dar cum să fac?
 
 Te oglindesti pe luciul apei
 Mângâiată fiind de vânt,
 Te-aș plămădi din flori de tei
 Într-al iubirii legământ.
 
 Tu îmi ești soare și furtună,
 Liniște-n suflet, curcubeu,
 Îmi ești povața cea mai bună,
 Prin tine am renăscut și eu.
 
 În puterea blândă a nopții
 Noi sub chip frumos de lună,
 Am izbutit în fața sorții
 Și astăzi soarta ne cunună.
 
 Și ne vom oglindii pe lac
 Din înalte zări albastre,
 Și vom privi înspre cerdac,
 Martor al întâlnirii noastre.
 
 Autor: Răzvan Isac 03-04-2014

Vino... Cât de mult te iubesc!

 Vino în brațele mele
 Să te cuprind cu iubirea,
 Să te sărut cu inima
 Și apoi cu sufletul
 Să îți spun...
 -Cât de mult te iubesc!
 
 Vino și dă-mi tot ce ai,
 Fă-mă stăpân pe inima ta,
 Adu-mi sărutul cu marea,
 Iubirea pe aripi de vânt,
 Să-mi spui ce ți-am spus...
 -Cât de mult te iubesc!
 
 Vino să fim ce-am visat,
 Nemuritori în versul iubirii,
 Să fim noi poemul de foc,
 Rime rupte din soare,
 Să ne șoptim reciproc...
 -Cât de mult te iubesc!
 
 Autor: Răzvan Isac 03-04-2014

M-ascund...

 Trăiesc într-o lume a poeziei
 Departe de orice realitate,
 M-ascund după versuri,
 În vers mă exprim.
 
 Trăiesc într-o lume a fanteziei
 O lume așa cum o vreau,
 M-ascund după clipe,
 Clipele trăiesc.
 
 Trăiesc într-o lume plină de alei
 Ce toate mă duc undeva,
 M-ascund după umbre,
 Umbră-i viața mea.
 
 Trăiesc într-o lume plină de atei
 Doar eu credință mai am,
 M-ascund în rugăciune,
 Ruga mi-e pansament.
 
 Autor: Răzvan Isac 01-04-2014