Nu-mi închide Doamne cartea

 Fă-mă Doamne Tu un înger,
 Și mă iartă de păcate,
 Mă ridică sus la cer,
 Scapă-mă de cruda moarte... 
 
 Nu mă îngrozește moartea,
 Ci doar felul de-a muri,
 Unde se va închide cartea?
 Cine îmi va fi alături?
 
 Voi muri oare bătrân,
 Sau când tânăr încă sunt?
 Când dă floarea la salcâm,
 Sau e brumă pe pământ?

 Fiecare avem o carte
 Cu povestea vieții noastre,
 Cu toții o s-avem parte 
 De-un voiaj spre zări albastre.
 
 Moartea-i numai o etapă,
 Un pasaj spre altă viață,
 De ea nimenea nu scapă,
 Atârnăm de-un fir de ață.
 
 Cei ce au făcut păcate
 Ce nu pot fi cu iertare,
 Pleacă-n lumi întunecate,
 Unde-i arde focul mare.
 
 Și vor chinui pe veci,
 Plătind răzvrătirea toată... 
 Doamne Tu poți să ne judeci,
 C-am fost păcătoși o gloată.
 
 Nu mă îngrozește moartea,
 Ci doar felul de-a muri,
 Nu-mi închide Doamne cartea,
 Nu mă preface în aburi.
 
 Autor: Răzvan Isac 23-04-2014