Un vis pierdut pe un peron de gară

 Mi-am spus povestea stelelor, în șoaptă,
 Căci ele știu gândurile-mi s-asculte,
 În negura nopții, inima de dor mi-e coaptă,
 Și-a mele simțuri toate, parcă-s amorțite.
 
 Calvar îmi este amintirea noastră,
 Un vis pierdut pe un peron de gară,
 Singur și trist privesc pe fereastră,
 Poate apari la ușa-mi, poate într-o seară.
 
 Sunt stele care cad atinse de tristețe,
 Se sting cum noi, la fel ne-am stins iubire,
 Se citește dorul pe ale noastre fețe,
 Dragostea pe noi ne-a dus către orbire.
 
 Nu mai vedem nimic, în jurul nostru-i gol,
 Doar întuneric este și ne tot afundăm,
 Amândoi am fost doar un simplu capitol
 Într-o poveste tristă, din care nu scăpăm.
 
 N-a mai rămas nimic, nici măcar o fărâmă
 Din ce numeam cândva - O iubire de vis -
 Azi nepăsarea doare și simt că mă dărâmă
 Spre fericirea mea drumul s-a închis.
 
 Autor: Răzvan Isac 15-04-2014