Și ne simțim străini...

 Încercăm s-ascundem după zâmbet 
 Tristețea ce-o purtăm adeseori,
 Chiar de se îneacă al nostru suflet...
 Și-un zâmbet ne trădează uneori!
 
 Ne ascundem inima ce de dor oftează,
 După un zâmbet fals ce ne-a învăluit,
 Inundat în lacrimi sufletul desenează
 O fericire tristă, ce ne-a pecetluit.
 
 Și ne simțim străini în propriile trupuri,
 Vrem să evadăm, dar suntem fără vlagă,
 Încă mai sperăm să vină alte timpuri,
 Dar timpurile-s duse și viața-i tot beteagă.
 
 Autor: Răzvan Isac 12-04-2014