Tu să-mi fii crăiasă

 A mea inimă a început să ardă
 Că azi iubire nu poate să te vadă,
 S-a aprins de dor și mi se face scrum
 Că azi iubirea mea, nu mi-ai ieșit în drum.
 
 Stă și rabdă și suspină după al tău sărut,
 Ea nu poartă nici-o vină, numai dorul mut,
 Suferă-n tăcere, tăcerea-i blestemată,
 Inima mi-e pârjolită, din iubire arde toată.
 
 Mă voi preface în cenușa ce vântul o va lua
 Tu, te rog, deschide-mi ușa să întru în inima ta,
 Și mă lasă cuibărit, pat să-mi fie al tău suflet
 Știu iubire că tu poți, să mă oprești din plânset.
 
 Și voi renaște din sărutul, ce tu o mi-l dai,
 Tu să-mi fii crăiasă, eu al sufletului tău crai,
 Și povestea se rescrie pe razele de soare,
 Și iubirea noastră este, azi din ce în ce mai mare.
 
 Autor: Răzvan Isac 28-04-2014