Îmi las trupul pradă ție

 Îmi las trupul pradă ție 
 Mare învolburată, 
 Valul tău mormânt să-mi fie, 
 Criptă întunecată... 
  
 Și de-o fii să sece marea 
 Mă voi cufunda în stele, 
 Și-mi voi găsi alinarea 
 Sufletului printre ele. 
  
 Cât am fost pribeag pe lume 
 Și cerșeam iubirea ta, 
 Ție nu-ți păsa de mine 
 Știai a mă alunga. 
  
 Îmi vei plânge amintirea 
 Dar va fii mult prea târziu, 
 Cât ți-am plâns și eu iubirea 
 Eu și stelele o știu. 
  
 Prețuiește clipa toată 
 Când iubirea-ți bate-n geam, 
 Ți-am bătut și eu odată 
 Dar n-am putut să te am. 
  
 Astăzi trupu-mi cade-n mare 
 Și spre fundu-i se va duce, 
 Nu vreau lacrimile tale 
 Din ochi să ți se usuce. 
  
 Vreau căldura lor să simt 
 Când marea vor atinge, 
 Până va trece ceva timp 
 Și amintirea-mi se va stinge. 
  
 Autor: Răzvan Isac 31-07-2013 

La vremea regăsirii noastre

 La vremea regăsirii noastre 
 Îngeri vor cânta în Rai, 
 Din depărtate zări albastre 
 O să te am, o să mă ai... 
  
 Spre urma pașilor tăi 
 Mă-ndeamnă inima să merg, 
 Și lacrima din ochii mei 
 Cu al tău sărut s-o șterg. 
  
 O simplă mângâiere, 
 O vorbă dulce de alint, 
 Ar șterge a mea durere... 
 Ce-aș vrea să n-o mai simt. 
  
 Îmi este ca un spin 
 Drumul către tine, 
 Spre sufletu-ți blajin 
 Mă-ndrept doar în suspine. 
  
 Și norii grei se adună 
 Simțind parcă ce simt, 
 Ar vrea și ei să-mi spună 
 Să-ntorc privirea-n timp. 
  
 Dar spre trecut eu nu mai vreau 
 Să-ntorc acum privirea, 
 Doar lângă tine vreau să stau, 
 Prezent ce-mi dai iubirea. 
  
 Ale noastre priviri senine 
 Se vor întâlnii odată, 
 Și vor lăsa-n urmă suspine 
 Durerea va fi îngropată. 
  
 Autor: Răzvan Isac 31-07-2013 

Vreau tu să fii marea, eu sunt țărmul tău

 Doar un minut, atât, în brațe să te țin 
 Să piară dorul mare... și al meu suspin, 
 Un minut ajunge, să-ți spun atât de multe 
 Și vreau inima ta, duioasă să mă asculte. 
  
 Vreau să-ți vorbesc de noi, în liniștea uitării 
 Când se îngână ziua cu lăsarea serii, 
 Să dăm către uitare, trecutul meu și al tău 
 Și fericiți de acuma, să trăim amândoi. 
  
 Vreau să uit de dorul, ce inima-mi străpunge 
 Și sper că vorba mea la suflet îți ajunge... 
 Să stăm necontenit privind spre cer, spre stele 
 Să îți declar iubirea, ce-am rupt-o dintre ele. 
  
 Aruncă-mi o privire, de mână să mă iei 
 Spune-mi cu glas de înger că și tu mă vrei, 
 Privește-mă în ochi, ei îți vor spune totul 
 Doar în brațele tale, eu îmi găsesc rostul. 
  
 Vreau tu să fii marea, eu sunt țărmul tău 
 Când valurile vin, te am la pieptul meu. 
 Îmbrățișază-mi viața, nu o lăsa să piară 
 Și hai să ne iubim, de parcă ar fii întâia oară. 
  
 Autor: Răzvan Isac 29-07-2013 

Povestea iubirii străine

            A început undeva pe la jumătatea lunii iunie a anului 2013, când dintr-o dată bătăile inimii mele au început să crească, simțeam o putere imensă ce parcă îmi dăduse aripi, simțeam că pot să zbor. 
           Totul se petrecuse pe neașteptate, pierdusem orice speranță când din neant ai apărut tu, o fată frumoasă cu părul abanos și zâmbetul cald. Era o zi de vară iar frunzele pomilor se legănau în bătaia vântului, în ochii tăi am văzut seninătatea cerului, strălucirea lor părea a fi raze de soare ce mă mângâiau și parcă îmi șopteau iubirea ta, o iubire străină. 
           Îmi era străină pentru că până în acel moment nu o cunoscusem, nu știam ce e... m-a fermecat! 
           La început se formase între noi o frumoasă prietenie, mai apoi cu trecerea timpului legătură dintre noi devenise tot mai puternică și inimile noastre începuseră să se strige una pe cealaltă atunci când privirile noastre nu se întâlneau.  
           Ieșeam la plimbare, ne priveam în ochi, tu-mi vorbeai despre tine, eu despre mine... rădeam, ne simțeam atât de bine unul în compania celuilalt, parcă ne cunoșteam de-o viață. La un moment dat mi-am făcut curaj și te-am luat de mână și în acel moment am simțit cum pentru o clipă timpul s-a oprit în loc numai pentru noi, eram stăpânii lumii, cel puțin eu așa mă simțeam... aveam lângă mine fata visurilor mele, fată care până în acel moment nu era decât o iluzie, un vis frumos. 
           La început așa am și crezut, că visez! 
           Stăteam cu orele de vorbă, iar în parc ne-am ales o bancă a noastră, bancă pe care am numit-o: "banca primului sărut".  
           De ce am numit-o așa? 
           Pentru că acolo, sub cerul senin, martori fiindu-ne miile de stele și adierea vântului  am îndrăznit să-ți fur primul sărut... nu te-ai opus, semn că și tu așteptai acel moment... ne-am contopit! 
           Povestea iubirii străine continuă și în ziua de azi, pe zii ce trece e tot mai intensă, eu și acea fată cu părul abanos și zâmbetul cald, din două jumătăți rătăcite pe drumul în căutarea fericirii, azi formăm un întreg, întreg format din iubire, sinceritate și dorință... 
           Povestea noastră va fi nemuritoare, la fel și iubirea dintre noi, îți mulțumesc că mi-ai ieșit în cale atunci când aveam mai mare nevoie de afecțiune, de un suflet cald, sincer și care să îmi ofere ceea ce nu am mai simțit până în momentul întâlnirii noastre... să îmi ofere iubire! 
  
 Autor: Răzvan Isac 28-07-2013 

Sublimă ți-e privirea

 Sublimă ți-e privirea 
 Sublim ți-e chipul de zeița, 
 Te văd, pe loc mă pierd cu firea 
 Tu ești cea mai frumoasă ființă. 
  
 Vorbești, te ascult și nu mă satur, 
 Te-aș asculta la nesfârșit, 
 Glasu-ți atât de cald cum nu e altul 
 Tot ascultând... ce mult m-a copleșit.
  
 Aripi îmi cresc, aș vrea seară de seară 
 La geamul tău să zbor să te veghez, 
 Cum dormi, iar dulcele tău somn ca-ntaia oară 
 Să mă facă din nou, să îngenunchez.
  
 Mă închin la tine, precum la o icoană 
 Să-ți fac altar aș vrea, ofrandă să-ți aduc, 
 Inima-mi bate tare, parcă o ia la goană 
 Și gândurile-mi toate, spre tine mi se duc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-07-2013

N-ai lăsat nici-o fărâmă

 Ți-am trimis scrisori o mie, 
 Ți-am spus dorurile mele, 
 Ce rău ți-am făcut eu ție 
 Să mă lași singur sub stele? 
  
 Nu mi-ai trimis înapoi 
 Nici măcar un singur rând, 
 Și tot ce-a fost între noi... 
 Ai scos tot din al tău gând. 
  
 N-ai lăsat nici-o fărâmă 
 Din iubirea ce a fost, 
 Ai prins-o într-o părâmă
 Și-ai aruncat-o fără rost. 
  
 Blestemat să fie ceasul 
 Primei noastre întâlniri, 
 Când tu mi-ai săpat făgașul 
 Și m-ai lovit în simțiri. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-07-2013 

Nu știi cât mi-aș dori

 Nu știi cât mi-aș dori, să mângâi părul tău 
 Să pun în el dorința, ce arde-nauntrul meu... 
 Dorința-mi e să am, la piept inima ta 
 S-o simt când este tristă, tristețea să-i pot lua. 
  
 C-o șoaptă de alint, să te fac să zâmbești 
 Să uiți tristețea toată, din nou ca să iubești, 
 Chipul tău frumos, în lacrimi nu-l ascunde 
 Și astfel iubirea, în suflet îți pătrunde. 
  
 Nu știi cât mi-aș dori, de mână să te iau 
 Spre stele să urcăm, fericire să-ți dau, 
 Necondiționat, aș face pentru tine tot 
 Să-ți iau tristețea toată, ce mult aș vrea să pot. 
  
 Autor: Răzvan Isac 23-07-2013

Zadarnic...

În zadar am tot sperat, 
Zadarnic mi-am făcut iluzii, 
Mi-a fost drumul presărat
Cu dor și deziluzii.

Când începusem să zâmbesc
Atunci m-ai dat uitării,
Sufletu-mi vreau să-mi odihnesc
Sub stele-n liniștea serii.

Lângă cireșul timpuriu
Unde ți-am dat primul sărut,
Acolo sunt și-am să tot fiu
Sufletu-mi sorții l-am vândut.

Cu ochii închiși, mâinile-n piept
Pe soare sau pe ploi,
Iubire am să te aștept
Zadarnic... nu vii înapoi.

Și vor trece ani de-a rândul
Cireșul umbră îmi va face,
Tu nu vei știi unde-i mormântul
Unde am găsit liniște, pace...

Cuvântul meu ți-e moștenire
Și ziua primei întâlniri,
Atunci când mi-ai jurat iubire
Azi mă știi doar din amintiri.

Autor: Răzvan Isac 21-07-2013

Nu-ți pot promite

 Nu-ți pot promite cerul, el aparține astrelor 
 În schimb pot să-ți promit că o să te iubesc. 
 Așa cum stelele, luna, soarele își iubesc cerul, 
 Așa cum florile iubesc primăvară, 
 Iar marea briza ce-i mângâie suprafața. 
 Amândoi vom forma un întreg... 
 Vom fi uniți pentru totdeauna asemeni stelelor, 
 Nimeni și nimic nu o să poată rupe 
 Legătură strânsă ce ne-a unit, lanțul de iubire 
 Sudat zală de zală cu dragostea 
 Ce ne-o împărtășim în fiecare zi. 
 Sărutările dulci și mângâierile calde ne vor alina 
 Și ne vor ajuta să trecem peste orice greutate a vieții, 
 Peste orice cumpănă la care vom fi supuși. 
 Atât îți pot promite, dragostea mea eternă, 
 Devotamentul, sinceritatea și încrederea mea... 
 Împreună vom putea depăși orice obstacol. 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-07-2013 

Mi te imaginez...

  Mi te imaginez... așezată pe un nor,
  Purtată de vântul iubirii,
  Departe mult de al tău dor
  Spre culmea fericirii.
 
  Acolo eu, cu brațele-mi deschise
  Să te aștept în prag,
  S-apoi să ținem porțile închise
  La pieptu-mi să te strâng cu drag.
 
  Nu vreau iluzia să piară
  În neant ca altă dată,
  Vreau în vis mereu s-apară
  Chipul tău frumos de fată.
 
  Mi te imaginez... stând în fața mea
  Privindu-te cad în genunchi,
  Te iau de mână și atunci inima...
  Bate, bate, bate... dupa ai tai ochi.
 
  Autor: Răzvan Isac 21-07-2013

Ochii tăi, două migdale

 Ochii tăi, două migdale
 Astăzi mi-au ieșit în cale,
 Și-al tău zâmbet minunat
 Fără cuvinte m-a lăsat.
 
 M-am pierdut cu firea
 Nu știam ce să mai zic,
 Când ți-am întâlnit privirea
 A fost ceva feeric...
 
 Vroiam să te privesc în ochi
 Atâtea să îți spun,
 Dar nu vroiam să te deochi
 Înger cu suflet bun.
 
 Mi-a rămas gândul la tine
 La privirea ta frumoasă,
 Ai fermecat sufletu-n mine
 Cu vorba ta... caldă, duioasă.
 
 Autor: Răzvan Isac 20-07-2013

Îmi fac palmele căuș

 Stau pe malul unui lac
 Privind pierdut în zare,
 Cu gândul nu pot să mă împac
 Că te-am pierdut, mă doare.
 
 Se leagănă salcia-n vânt
 Eu lacrimile-mi număr,
 Aș vrea să scot din al meu gând
 Chipul tău, să nu mai sufăr.
 
 Îmi fac palmele căuș
 Lacrimi să cadă-n ele,
 Sufletu-mi e sfădăuș
 Se-ndreaptă trist spre stele.
 
 Și îngânând iubirea care
 Pradă morții l-a lăsat,
 Sufletu' cere alinare
 Cui de el nu i-a păsat.
 
 Lacul este tot acolo
 Salcia se apleacă-n vânt,
 Eu acum sunt dincolo...
 Tu poartă-mă mereu în gând.
 
 Autor: Răzvan Isac 20-07-2013

Am să fiu pentru tine prieten, frate, confident

 Dacă vreodată o să simți nevoia
 Să vorbești cu cineva, sunt aici,
 Am putea vorbi o zi întreagă.
 Dacă visele tale se năruie dintr-un motiv anume,
 Voi fi lângă tine să-ți amintesc cine ești...
 Dacă ai nevoie de sprijin îți voi întinde mâna mea,
 De câte ori te vei întrista, am să-ți fiu alături
 Până o să zâmbești din nou.
 Când o să ai nevoie de spațiu
 Aici este inima mea, te voi găzdui cu drag...
 Dacă cineva o să-ți frângă inima
 Împreună o să reușim s-o refacem.
 Când o să te simți obosită sau goală pe dinăuntru
 Eu o să-ți demonstrez că nu ești singură,
 Voi fi mereu lângă tine...
 Dacă o să te pierzi prin lume, eu o să te caut
 Și-am să te aduc acasă.
 Când toate merg pe dos și simți nevoia
 Să vorbești cu cineva, nu uita, sunt lângă tine orice ar fi...
 Eu o să fiu cel care știe melodia din inima ta
 Și o s-o cânt pentru tine atunci când tu o să uiți versurile...
 Am să fiu pentru tine prieten, frate, confident.
 
 Autor: Răzvan Isac 18-07-2013

Câtă frunză, câtă iarbă

 Câtă frunză, câtă iarbă,
 Câte stele sunt pe cer,
 Te-aș iubi, dar nu în grabă
 Vreau iubirea să-ți ofer. 

 Aș lăsa timpul să treacă,
 Mai apoi totul să-ți zic,
 A ta inimă să mă placă,
 Nu vreau mult, măcar un pic.
 
 Autor: Răzvan Isac 18-07-2013

Aș vrea...

 Aș vrea să călătorim împreună prin lume
 Și fiecare țară să o marcăm cu dragostea noastră profundă,
 Aș vrea să zburăm împreună spre cer
 Și acolo să-ți arăt cât de mult te iubesc,
 Aș vrea să înotam împreună spre adâncul oceanului
 Și acolo, în liniște, să te îmbrățișez.
 Aș vrea să inventez formula dragostei
 Ca să pot șterge urmele anterioare din inima ta,
 Aș vrea să pictez zâmbetul tău
 Și cu fiecare pensulă să îți scriu o poezie...
 Aș vrea... atât de multe aș vrea... 
 Vreau să te am lângă mine, să te privesc în ochi
 Să-ți spun că te iubesc!
 
 Autor: Răzvan Isac 17-07-2013

Am cerut vieții tribut

 Am cerut vieții tribut
 Un strop de fericire,
 Căci prin câte am trecut
 Merit și eu iubire...
 
 Și i-am zis vieții așa:
 Să-mi dea ce n-am avut,
 Căci vreau să-mi știe inima
 Ce nicicând n-a știut.
 
 Nu a știut ce e iubirea
 A cunoscut doar lacrima,
 Arată-mi viață fericirea
 Alungă-mi patima.
 
 Mi-a fost sufletu' osândit
 La atâta dor și amar,
 Fă-l și pe el fericit
 Adu-i iubirea-n dar.
 
 Am cerut vieții tribut
 Și viața m-a mințit,
 Azi sunt la fel ca la început
 Singur, dezamăgit.
 
 O clipă am vrut să simt și eu
 Ce-s fluturii-n stomac...
 
 Autor: Răzvan Isac 16-07-2013

Dedicată ție...

 Mai frumoasă decât luna,
 Mai aprinsă ca o stea,
 Am să-ți pun pe cap cununa
 Și te fac mireasa mea.
 
 Am să iau raze de soare
 Să-ți împletesc părul cu ele,
 O să facem nuntă mare
 Invitații vor fi stele.
 
 Tu vei fi regina nopții
 Astrul cel mai de cu seamă,
 Jur credință în fața sorții
 Pe tine inima-mi te cheamă.
 
 Tu-mi ești soartă și destin,
 Jumătatea ce mă umple,
 Leac ce mă scapă de venin
 Cu ale sale vorbe simple.
 
 Autor: Răzvan Isac 14-07-2013

Iubirea e precum o floare.

Mi-aștern gândul pe hârtie,
Alin la suflet să vă fie!...
Voi citiți și dați crezare
Iubirea e precum o floare.
Înflorește și se duce,
Atunci când e viața mai dulce.

Autor: Răzvan Isac 12-07-2013

Tăcerea mi-e cuvântul...

 Când tac, atât de multe spun,
 Tăcerea mi-e cuvântul...
 De dor, mi-e sufletul nebun,
 Că nu și-a găsit rostul.
 
 Și ochii-mi sunt cuvinte
 Vărsate râuri, râuri,
 Atunci când tu în minte
 Mi-apari în mii de feluri.
 
 Când tac și plâng...
 Sufletu-mi răbufnește,
 Căci nu pot să ating
 Ceea ce el iubește.
 
 Tăcerea mi-e cuvântul
 Tăcând am să vorbesc,
 Și poate o veni rândul
 Să am ce îmi doresc.
 
 Căci am tot așteptat
 Iubirea să apară,
 Mereu m-am înșelat
 Sper să n-o fac iară.
 
 Autor: Răzvan Isac 12-07-2013

Un colț din sufletul meu

  Un colț din sufletul meu
  Pe foaie îl aștern,
  Și în minte mereu
 Gândurile-mi cern.
 
 Iubirea e cuvântul
 Ce sufletu-mi grăiește,
 E dură ca sideful
 Pe toți ne invrajbeste.
 
 În a iubirii mreajă
 Cu toții o să cădem,
 Și-i stăm iubirii strajă
 Ca-ntr-un dulce poem.
 
 Un colț din sufletul meu
 În versuri l-am expus,
 Îmi freamată mereu
 De lacrimi fiind răpus.
 
 Voi ce-mi citiți gândul
 Înșirat pe hârtie,
 Să-mi duceți cuvântul
 Toată lumea să-l știe.
 
 Iubirea-i doar un cânt
 Inima ni-l tot cântă,
 Adiere de vânt
 Ce sufletul ne alintă.
 
 Autor: Răzvan Isac 10-07-2013

Dă-mi un motiv...

 Dă-mi un motiv, să spun de astăzi stop,
 Dă-mi un motiv iubire, din suflet să te scot...
 Orice motiv mi-ai da, din suflet n-o să-mi ieși
 Căci tu, iubire noastră, cu fir de aur țeși.
 
 Și de-ar pica și cerul, și stele n-ar mai fi
 Iubire tot la fel, de mult te voi iubi,
 Poți chiar și foc să dai, inima scrum să-mi faci
 Iubire tot la fel, de mult tu o să-mi placi.
 
 Și de-ar seca oceane, și mări ar dispărea
 Tu n-o să ieși nicicând, din inima mea,
 Nu e motiv pe lume, ce m-ar putea convinge
 Să renunț la tine, dragostea noastră învinge.
 
 Autor: Răzvan Isac 09-07-2013

Of, tu dragoste bolândă

 Feerică noapte de vară
 M-am pus la masă să scriu iară,
 Tot despre iubirea care
 Sădește-n suflet dorul mare.
 
 Of, tu dragoste bolândă
 La început atât de blândă,
 Îmi aduci fluturi în stomac
 Și apoi îmi pui capac.
 
 Inima tu mi-o faci sclavă
 Și dă totul pentru tine,
 Tu cu fapta-ți așa gravă
 O rănești, îi dai suspine.
 
 Când o să te potolești
 Și-o să mi-aduci fericire,
 Când n-o să mă mai rănești
 Oare când... îmi spui iubire?
 
 Of, tu dragoste bolândă 
 Nu știi unde îți e locul,
 Inima-mi deja plăpândă
 În iubire a pierdut totul.
 
 Dorule sădit în suflet
 Și udat cu lacrimi multe,
 Măcar tu adu-mi un zâmbet
 Fi-mi a fericirii punte.
 
 Știu că nu este posibil
 Dar mă agăț de tot ce pot,
 Doru-i dor, e insensibil
 Și din suflet vreau să-l scot.
 
 Autor: Răzvan Isac 08-07-2013

Privind marea

 Privind marea văd ochii tăi...
 Ale sale valuri mă poartă cu gândul spre trecut,
 Trecutul nostru atât de frumos și plin de amintiri.
 Timpul a fost dușmanul nostru, ne-a despărțit,
 Atunci când credeam că nimeni și nimic
 Nu se mai poate pune între noi.
 Credeam că dragostea noastră va fi pentru totdeauna,
 Dar nu afost așa să fie...
 Timpul, din inima mea nicicând nu va șterge
 Amprenta iubirii tale, amprenta chipului tău.
 Singur, în liniștea amețitoare a nopții,
 Plimbându-mă pe plajă și privind marea,
 Sub perdeaua de stele, sub lumina lunii pline
 Mă gândesc la tine, la frumusețea chipului tău,
 Și deodată un aer rece îmi învăluie trupul
 Precum un vânt fantomatic,
 E atingerea de gheață a singurătății... oftez...
 Îmi vine să mă arunc în mare,
 Să mă las purtat de curent spre infinitul orizont,
 Sperând că poate așa o să ajung la tine,
 Sperând că poate, acolo undeva
 Ești tu, sirena inimii mele.
 
 Autor: Răzvan Isac 07-07-2013

Să nu-mi plângeți sfârșitul

 Încep a scrie versuri
 Ce poate or să sune,
 La unii, fără sensuri
 La alții să răsune.
 
 Stau la o masă veche
 Ce o numesc birou,
 Și glasu-i la ureche
 L-aud ca un ecou.
 
 Mă strigă a mea iubire
 Cu glasu-i istovit,
 De atâta timp trecut
 De când nu ne-am iubit.
 
 Din cripta-i rece sloi
 Ea mă strigă ușor,
 Mi-e dor să mai fim noi
 Aș vrea și eu să mor...
 
 Așteaptă-mă iubito
 La tine am să vin,
 Căci viața-mi fără tine
 E durere și chin.
 
 Iubirea mea și a ta
 A fost neînțeleasă,
 Tu te-ai sfârșit devreme
 Ochii lacrimi îmi varsă.
 
 Iubirea ce aici
 Doar feste ne-a jucat,
 O vom trăi acolo
 Așa cum am visat...
 
 Stau și privesc albumul
 Și-o poză am să aleg,
 Va fi la căpătâiul
 Meu când am să plec.
 
 E poză ce-mi veți pune
 Pe cruce de-am să mor,
 Cu ea câteva versuri
 Ce-am scris despre amor.
 
 Să nu-mi plângeți sfârșitul
 Căci moartea nu există,
 În versuri nemurirea
 Mie mi-a fost ursită.
 
 Purtați-mi glasul care
 L-am așternut pe foaie,
 În serile târzii
 La mine în odaie.
 
 Sunt versuri, poate sumbre
 Din suflet izvorâte,
 Suntem doar niște umbre
 De dragoste amărâte.
 
 Cuvinte ce de vânt
 Poate vor fi purtate,
 Dar de al meu gând
 Nicicând n-or fi uitate.
 
 Închei prin a vă spune
 Iubiți, ca mai apoi,
 Când zilele or apune
 Să nu priviți 'napoi.
 
 Regretele n-au loc
 Când timpul se sfârșește,
 Iubirea nu-i un joc
 Iubind... sufletu-ntinereste.
 
 Autor: Răzvan Isac 07-07-2013

Am sădit un pom, și l-am numit speranță

 Prin livada-n care am sădit iubire, 
 Azi mă plimb stingher,
 Nu mai am nici gânduri, căci în a mea gândire
 M-a lovit durerea, tare, ca un fulger.
 
 Am sădit un pom, și l-am numit speranță
 Acolo m-am simțit ca-n paradis,
 Când eram cu tine, simțeam că am o viață
 N-a mai rămas nimic din tot, nici măcar un vis.
 
 Toți pomii au înflorit în livada noastră
 Doar eu mă ofilesc pe zi ce trece,
 Ridic privirea, spre zarea albastră
 Și lacrimile-n suflet cad, ca un potop rece.
 
 Resemnat cu gândul... iubirea a dispărut
 Din livadă ies far' să privesc 'napoi,
 Azi am pierdut tot, ce odată am avut
 Tot ce mai am e toamna, și ale sale reci ploi.
 
 Autor: Răzvan Isac 05-07-2013

Și-am să renasc... din propria-mi cenușă

Scriu versuri, când sufletul mi-e gol
Privesc spre cer, trec păsările stol,
Aș vrea să fiu ca ele, să zbor spre univers
C-o bătaie de aripi, să mai scriu un vers.

Să mă înalt, să trec de soare aș vrea
Inima să ți-o atingă, o poezie a mea,
Când vei privi spre cer, în stele să citești
Durerea ce-ai lăsat, de când nu mă iubești.

Ai spulberat un vis, l-ai aruncat în foc
Credeam că ții la mine, nu ți-a păsat deloc.
Azi visul meu e scrum, și inima mi-e arsă
Eu am pus suflet mult, tu m-ai trădat... dar lasă...

Timpul îmi va fi, medicament la suflet
Și poate într-o zi, voi știi ce-i ăla zâmbet,
Și-am să renasc, nu-mi vei mai fi ca o căpușă
Precum pasărea Pheonix, din propria-mi cenușă.

Autor: Răzvan Isac 05-07-2013

Lucia...

  Nume predestinat frumuseții tale 
  Tu știi să îmi arăți, a fericirii cale.
  Pășesc spre tine în zi toridă, vara
 Te strig, numele tău, mi-alină inimioara.
 
 Un înger parcă ești, aripi îți mai lipsesc
 În lume, oriunde sunt, la tine mă gândesc.
 Nu e distanță, obstacol să-mi stea-n drum
 Aș trece peste toate, să vin la tine acum.
 
 Munții i-aș muta, aș seca și marea
 S-ajung unde mi-e dorul, spre tine-mi croiesc calea,
 Nu-mi pasă dacă-i greu, o să trec și prin foc
 La tine să ajung, greu nu mi-ar fi deloc.
 
 Așteaptă-mi inima, deschide-o pe a ta
 Și împreună s-atingem și o stea,
 Să fim stăpâni pe astre în nopțile senine
 Și-n noapte să fim aștrii, pe cer doar eu cu tine.
 
 Autor: Răzvan Isac 03-07-2013

S-a pierdut iubirea-n zare

"Pe un drum pustiu am pășit în bezna nopții,
Am pierdut în fața iubirii și a sorții.
Suferind și pătimaș sufletu-n lacrimi se îneacă
Văzând cum de lângă el, iubirea-n grabă pleacă."

Și am strigat-o atât de tare,
Până ce am răgușit,
S-a pierdut iubirea-n zare
Să o întorc nu am reușit.

Cu ochii tot privind spre ea
O siluetă se mai vede,
Ușor în noapte dispărea
C-o pierd nu-mi vine a crede.

Și mă așez pe caldarâm
Și-n piept cu pumnii eu mă bat,
Și jur... singur vreau să rămân
Pe inimă de-ar fi să-mi calc.

Nu pot socoate ce mult rău
În suflet mi-ai adus iubire,
Nu pot uita zâmbetul tău
De acum îl port ca amintire.

Și-or curge râuri... lacrimi multe
După iubirea ce-a apus,
De acum inima o să mă asculte
La suflet prea multe am pus.

Te las să mergi pe drumul tău
Iar eu de viață o să-mi văd,
Nu vreau s-aud păreri de rău
Nu vreau o clipă să mai pierd.

Și am hotărât de acum 'nainte
Inima închisă să îmi steie,
Lacrima mi-e prea fierbinte
În suflet parcă ar fi scânteie.

Autor: Răzvan Isac 03-07-2013

Scrisoare pentru tine!

Cândva, nu foarte demult, am crezut că am aflat ce e dragostea, dar cred că am cunoscut doar latura întunecată a iubirii și niciodată nu am crezut că o să mai iubesc...
Cu trecerea timpului am înțeles că dragostea se demonstrează cu fiecare moment, sărut, gest și nu doar prin cuvinte, cu trecerea timpului am cunoscut, mi-am făcut iluzii, am iubit, am pierdut în iubire.
Am întâlnit adevărata dragoste, te-am întâlnit pe tine atunci când pierdusem orice speranță, pierdusem încrederea în dragoste și tu m-ai ajutat s-o recapăt. Știam ce înseamnă să iubesc, dar nu știam ce înseamnă să fiu iubit, acum da, pot să vorbesc despre cum este să fiu iubit și despre ceea ce simt atunci când știu că sunt iubit.
Nu neg faptul că mă întristez uneori din cauza orelor ce ne separă, dar știind că ești acolo îmi da puterea să merg mai departe, să lupt pentru tine, pentru noi. Nu am nici-o îndoială că destinul avea pregătită întâlnirea noastră și îi mulțumesc Lui Dumnezeu că ai fost în acel loc, la acea oră, în acea zi când noi ne-am cunoscut.
Nu-mi pare rău de nimic, nici de trecutul ce atâta timp m-a măcinat, nu-mi mai este teamă să simt, să iubesc, să sper, nu-mi pasă dacă sufăr, știu doar că te iubesc cum n-am iubit pe nimeni, și atunci când viața o să ne despartă voi înțelege, voi pleca cu un zâmbet pe față pentru toate momentele de fericire ce mi-ai dăruit, pentru toate cuvintele frumoase ce au umplut sufletul meu... pentru simplul fapt că ți-am atins mâna și buzele moi cuprinși de farmecul iubirii.
Îți voi mulțumi pentru că ai existat în viața mea și pentru că mi-ai arătat ce este iubirea, m-ai făcut să o simt și o voi simții până la ultima suflare a sufletului meu. Voi pleca din astă lume cu lacrimi în ochii, dar cu satisfacția că da, există iubirea eternă. ♥ ♥ ♥

Autor: Răzvan Isac 01-07-2013