Îmi las trupul pradă ție

 Îmi las trupul pradă ție 
 Mare învolburată, 
 Valul tău mormânt să-mi fie, 
 Criptă întunecată... 
  
 Și de-o fii să sece marea 
 Mă voi cufunda în stele, 
 Și-mi voi găsi alinarea 
 Sufletului printre ele. 
  
 Cât am fost pribeag pe lume 
 Și cerșeam iubirea ta, 
 Ție nu-ți păsa de mine 
 Știai a mă alunga. 
  
 Îmi vei plânge amintirea 
 Dar va fii mult prea târziu, 
 Cât ți-am plâns și eu iubirea 
 Eu și stelele o știu. 
  
 Prețuiește clipa toată 
 Când iubirea-ți bate-n geam, 
 Ți-am bătut și eu odată 
 Dar n-am putut să te am. 
  
 Astăzi trupu-mi cade-n mare 
 Și spre fundu-i se va duce, 
 Nu vreau lacrimile tale 
 Din ochi să ți se usuce. 
  
 Vreau căldura lor să simt 
 Când marea vor atinge, 
 Până va trece ceva timp 
 Și amintirea-mi se va stinge. 
  
 Autor: Răzvan Isac 31-07-2013