Am sădit un pom, și l-am numit speranță

 Prin livada-n care am sădit iubire, 
 Azi mă plimb stingher,
 Nu mai am nici gânduri, căci în a mea gândire
 M-a lovit durerea, tare, ca un fulger.
 
 Am sădit un pom, și l-am numit speranță
 Acolo m-am simțit ca-n paradis,
 Când eram cu tine, simțeam că am o viață
 N-a mai rămas nimic din tot, nici măcar un vis.
 
 Toți pomii au înflorit în livada noastră
 Doar eu mă ofilesc pe zi ce trece,
 Ridic privirea, spre zarea albastră
 Și lacrimile-n suflet cad, ca un potop rece.
 
 Resemnat cu gândul... iubirea a dispărut
 Din livadă ies far' să privesc 'napoi,
 Azi am pierdut tot, ce odată am avut
 Tot ce mai am e toamna, și ale sale reci ploi.
 
 Autor: Răzvan Isac 05-07-2013