Îmi fac palmele căuș

 Stau pe malul unui lac
 Privind pierdut în zare,
 Cu gândul nu pot să mă împac
 Că te-am pierdut, mă doare.
 
 Se leagănă salcia-n vânt
 Eu lacrimile-mi număr,
 Aș vrea să scot din al meu gând
 Chipul tău, să nu mai sufăr.
 
 Îmi fac palmele căuș
 Lacrimi să cadă-n ele,
 Sufletu-mi e sfădăuș
 Se-ndreaptă trist spre stele.
 
 Și îngânând iubirea care
 Pradă morții l-a lăsat,
 Sufletu' cere alinare
 Cui de el nu i-a păsat.
 
 Lacul este tot acolo
 Salcia se apleacă-n vânt,
 Eu acum sunt dincolo...
 Tu poartă-mă mereu în gând.
 
 Autor: Răzvan Isac 20-07-2013