Privind marea văd ochii tăi...
Ale sale valuri mă poartă cu gândul spre trecut,
Trecutul nostru atât de frumos și plin de amintiri.
Timpul a fost dușmanul nostru, ne-a despărțit,
Atunci când credeam că nimeni și nimic
Nu se mai poate pune între noi.
Credeam că dragostea noastră va fi pentru totdeauna,
Dar nu afost așa să fie...
Timpul, din inima mea nicicând nu va șterge
Amprenta iubirii tale, amprenta chipului tău.
Singur, în liniștea amețitoare a nopții,
Plimbându-mă pe plajă și privind marea,
Sub perdeaua de stele, sub lumina lunii pline
Mă gândesc la tine, la frumusețea chipului tău,
Și deodată un aer rece îmi învăluie trupul
Precum un vânt fantomatic,
E atingerea de gheață a singurătății... oftez...
Îmi vine să mă arunc în mare,
Să mă las purtat de curent spre infinitul orizont,
Sperând că poate așa o să ajung la tine,
Sperând că poate, acolo undeva
Ești tu, sirena inimii mele.
Autor: Răzvan Isac 07-07-2013
Ale sale valuri mă poartă cu gândul spre trecut,
Trecutul nostru atât de frumos și plin de amintiri.
Timpul a fost dușmanul nostru, ne-a despărțit,
Atunci când credeam că nimeni și nimic
Nu se mai poate pune între noi.
Credeam că dragostea noastră va fi pentru totdeauna,
Dar nu afost așa să fie...
Timpul, din inima mea nicicând nu va șterge
Amprenta iubirii tale, amprenta chipului tău.
Singur, în liniștea amețitoare a nopții,
Plimbându-mă pe plajă și privind marea,
Sub perdeaua de stele, sub lumina lunii pline
Mă gândesc la tine, la frumusețea chipului tău,
Și deodată un aer rece îmi învăluie trupul
Precum un vânt fantomatic,
E atingerea de gheață a singurătății... oftez...
Îmi vine să mă arunc în mare,
Să mă las purtat de curent spre infinitul orizont,
Sperând că poate așa o să ajung la tine,
Sperând că poate, acolo undeva
Ești tu, sirena inimii mele.
Autor: Răzvan Isac 07-07-2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu