Poeme se nasc

 Poeme se nasc și nicicând nu mor, 
 Din gânduri o mie bine așternute, 
 Din dragoste pură și lacrimi ce dor, 
 Poeme se nasc, sublime, tăcute. 
  
 Cel care simte în suflet iubirea 
 Ș-apoi o transpune în versuri pe foi, 
 Acela-i ce poartă veșmânt nemurirea, 
 Prin versul ce-a curs din inimă, ploi. 
  
 Poemul mi-a fost amantă, soție, 
 Am trăit iubirea, mi-a fost și trădată, 
 Mereu cât trăiesc respir poezie, 
 Poeme se nasc și nu mor niciodată! 
  
 Autor: Răzvan Isac 28-02-2015 

Și pomii iar vor înflorii

 Și pomii iar vor înflorii, 
 Veni-va altă primăvară, 
 Și noi ne vom căsătorii 
 Sub cer senin, parfum de seară. 
  
 Și vom avea și invitați; 
 - Anotimpuri ce-au trecut, 
 Iubirii martori să ne stați 
 Ca atunci când ne-am cunoscut. 
  
 Și ne veți binecuvânta, 
 Voi stelele boltei albastre, 
 Când noi doi vom înainta 
 Spre calea fericirii noastre. 
  
 Autor: Răzvan Isac 28-02-2015 

Când ochii mei...

 Când ochii mei se vor închide 
 Și voi avea mâinile reci, 
 Tu atunci inima-ți deschide 
 Și pe la cripta mea mai treci. 
  
 A tale lacrimi când vor curge 
 Vreau să le simt calde pe piept... 
 - Ca și amorul ce n-ajunge, 
 Deși eu încă-l mai aștept. 
  
 Te-ai rătăcit prin tainic gând 
 Și ai uitat că mai exist, 
 Grăbită te-am văzut plecând 
 Și de-atunci sufletul mi-e trist. 
  
.......................................................

 Acum sunt dus în veșnicie, 
 Eu cu speranța am murit, 
 Nu mi-ai dat iubirea mie, 
 Și pân' la moarte-am suferit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 27-02-2015 

Într-un colț al ochiului

 Într-un colț al ochiului 
 O lacrimă îmi șade, 
 E șoapta sufletului 
 Ce-ntr-un oftat îmi cade. 
  
 Și îmi ajunge la picioare, 
 Se evaporă-n pământ... 
 - Of, tu dragostea mea mare, 
 Cel mai de preț legământ! 
  
 S-a încheiat un vechi amor, 
 S-a mai pierdut înc-o idilă, 
 De-acum mereu îmi va fi dor 
 De chipul tău, dulce copilă. 
  
 De te-am iubit? - Îți spun că da, 
 Și încă arde-n mine amorul, 
 Căci viața mea a fost a ta, 
 Eu m-am ales numai cu dorul. 
  
 Am trăit și clipe minunate, 
 Am fost odată cei mai fericiți, 
 Azi cu valul mării înspumate, 
 Să pierdem totul suntem osândiți. 
  
 Autor: Răzvan Isac 27-02-2015 

Dedicată ție, prieten drag!

 Îmi amintesc cu drag de acele vremuri 
 Când ieșeam cu toții afar' la joacă, 
 Îmi amintesc, și suflet tu îmi tremuri, 
 Întristat de timpul ce anii o să ni-i treacă. 
  
 Ne jucam de-a v-ați ascunselea 
 Și făceam cornete din hârtie, 
 Cât aș vrea să-ntorc vremurile acelea, 
 Să mai fim cu toții ca-n copilărie. 
  
 Și mergeam pe banda ce transporta cărbune, 
 Cu tubermanele să ne "împușcăm", 
 Au fost toate acele numai clipe bune, 
 Azi doar amintiri ce-n suflet le păstrăm. 
  
 Ai plecat, Cosmin, neființa ai urmat, 
 Și am pierdut un prieten ca un frate, 
 Ai plecat la ceruri, căci cerul te-a chemat, 
 Și ai lăsat în urmă inimi îndurerate. 
  
 Au trecut doi ani de când ești printre îngeri, 
 Și de când cu tine parte din noi ai luat, 
 De-aș întoarce timpul la clipele de ieri 
 Azi cu noi ai fi, la fel ca altădat'. 
  
 Noi te vom păstra mereu în amintire, 
 Tu vei fi o parte din sufletele noastre, 
 Și te vom privi în zori și asfințire, 
 Ca pe un soare nou pe zările albastre. 
  
 Lui Vitejanu Cosmin - Marian 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-02-2015 

Se-aude trist și sunetul viorii

 Se scutură acum petala florii 
 La început senin de primăvară, 
 Se-aude trist și sunetul viorii 
 Ce-odată ne cânta seară de seară. 
  
 Suferința mea nu se mai curmă, 
 Numai viața mea încet se stinge, 
 Și voi lăsa de dor numai o urmă 
 A lacrimei ce sufletu'-mi atinge. 
  
 Nu au mai ieșit de sub zăpadă 
 Nici ghioceii albi și minunați, 
 Singurătatea nu vor să îmi vadă, 
 Și veșnic au rămas tot îngropați. 
  
 Și iarna pare că nicicând nu trece 
 Și eu rămân aici tot înghețat, 
 În dorul greu, pustiu și tot mai rece, 
 De-o simplă amintire agățat. 
  
 Se scutură de dor toți trandafirii, 
 Și flori în glastra veche nu mai sunt, 
 Inima îmi scutur de praful iubirii, 
 - Iubirea-i doar un simplu amănunt! 
  
 Autor: Răzvan Isac 26-02-2015 

Noi...

 Și te-am privit 
 Și te privesc, 
 Și te-am iubit 
 Și te iubesc. 
 De tu mă vrei 
 Cum eu te vreau, 
 Poți să mă iei 
 Cum eu te iau. 
 Și amândoi 
 Pornim în viață, 
 Și vom fi noi 
 Plini de speranță. 
 Mai mult acum 
 Ca niciodată... 
 - Pe-același drum, 
 Viața toată! 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-02-2015 

Dragostea - pasăre spin

 De sub apa mării iasă 
 Dragostea - pasăre spin, 
 Și în zbor tăcut se lasă 
 Peste mine, un suspin. 
  
 De sub frunzele căzute 
 Dragostea din nou apare, 
 Cu sclipiri nemaivăzute, 
 Pline de multă culoare. 
  
 Dragoste - durere adâncă, 
 Mă străpungi ș-apoi mă lași, 
 În suflet te mai simt încă, 
 Și parcă nu sunt același. 
  
 Mă lași s-alunec gânditor 
 Printre ruine de iubire, 
 Mă lași să-mi fie tot mai dor, 
 Să mor lipsit de fericire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-02-2015 

Am plecat să caut

 Am plecat să caut 
 Soarele-ntre nori, 
 Căci n-a mai răsărit 
 Și n-au mai fost nici zori. 
  
 Am plecat să caut 
 Luna printre stele, 
 Căci nopțile-s pustii, 
 Sunt toate atât de grele. 
  
 Am plecat să caut 
 Chipul tău senin, 
 Printre vise vechi, 
 Dar totul mi-e străin. 
  
 Am plecat să caut 
 Dragostea-n pustiu, 
 Și nu am găsit-o, 
 Unde-i nu mai știu. 
  
 Poate se ascunde 
 În vise eterne, 
 Poate de fărâme 
 Dragostea se cerne. 
  
 Să ne regăsim 
 Purificați de amor, 
 Și plini de speranță, 
 Vindecați de dor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 25-02-2015 

Viața mea-i telenovelă

 Viața mea-i telenovelă, 
 Scrisă pe aripi de vânt, 
 Sufletul mi-e ca o velă, 
 Dragostea, un lucru sfânt. 
  
 Am iubit, iubesc, iubi-voi, 
 Pătimesc și nu îmi pasă, 
 Împart dragostea la doi, 
 Chiar de-n urmă lacrimi lasă. 
  
 Nu e primul meu amor, 
 Nu va fi nici ultimul, 
 Chiar de-o fi să mor de dor 
 Voi iubi cu sufletul. 
  
 Și voi merge înainte, 
 Tot să caut dragostea, 
 Voi avea mereu în minte, 
 Al ei chip, frumoasă stea. 
  
 Autor: Răzvan Isac 24-02-2015 

Trupul tău îl învelesc cu stele

 Trupul tău îl învelesc cu stele 
 Și-l fac să fie veșnic ca și ele, 
 Aș vrea să te-nvelesc cu trupul meu, 
 Dar eu nu voi rămâne așa mereu. 
  
 Eu voi pierii când timpul meu va trece 
 Și trupu'-mi va rămâne tot mai rece, 
 Poate mă voi transforma într-o stea 
 Să pot să te-nvelesc iubirea mea. 
  
 Cu dragostea aș vrea să te-nvelesc, 
 Căci tu ești tot ce am, tot ce iubesc, 
 Cu dragostea să te port în vecie, 
 Și moartea tot viață să ne fie. 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-02-2015 

O icoană ești prea scumpă doamnă

 Tenul tău frumos și alb ca brânza, 
 Ochii de-un albastru celestal, 
 Se uită după tine-n pom și frunza, 
 Ești pusă pe al vieții-mi piedestal. 
  
 O icoană ești prea scumpă doamnă, 
 Anotimpu'-n care frunza cade, 
 Ești numai o clipă dintr-o toamnă, 
 Ești amorul ce-n suflet îmi șade. 
  
 Mâini atât de fine, parcă-s de catifea 
 Mă mângâie ades pe fruntea goală, 
 Mă-nvăluie parfumul, aromă de cafea; 
 -Capul mi-l așez ușor la tine-n poală! 
  
 Și aștept să treacă toamna, într-o clipă, 
 Tu să-mi fii pe veci alt anotimp, 
 Dragostea în noi ca o nebună țipă... 
 -Îi vom acorda iubirii mai mult timp! 
  
 Și voi fi ferice, și-mi voi cânta iubirea, 
 M-ai ales pe mine din filele pierdute, 
 M-ai făcut din nou să ating nemurirea, 
 Mi-ai reînviat dorințele avute. 
  
 Autor: Răzvan Isac 21-02-2015 

Ai un farmec ce mă doare

 Ecoul pașii tăi îngână 
 Și răsună-n văi adânci, 
 Cu-a ta inimă păgână 
 În uitare mă arunci. 
  
 Ți-am jurat mereu credință, 
 Ți-am jurat pe viața mea, 
 Iar tu cu bună știință 
 Ți-ai bătut rău joc de ea. 
  
 Eu ți-am dat mereu iubirea 
 Și-ai lăsat-o încet să piară, 
 Mi-ai întunecat privirea 
 Și lacrimi încep să doară... 
  
 -Ai un farmec ce mă doare, 
 Sufletul de dor mi-l umple, 
 De atâta așteptare, 
 Mi-a albit părul la tâmple. 
  
 Aș striga, dar am la gură 
 Un căluș din patimi multe... 
 -Al tău suflet nu se-ndură,
 O clipă să mă asculte. 
  
 Autor: Răzvan Isac 20-02-2015 

Din inimă să-mi ieși

 Începând de azi mă doare 
 Fix în cot de dragoste, 
 Ea timp pentru mine n-are, 
 Și-mi e numai pacoste. 
  
 Mă alungă, apoi mă cheamă, 
 Nici eu nu mai știu ce vrea, 
 De azi n-o mai iau în seamă, 
 O scot din inima mea. 
  
 Fă-ți bagajul ș-apoi pleacă, 
 Ia cu tine ce-ai adus, 
 Inima de dor să-mi treacă, 
 Tu mai mult pe jar m-ai pus. 
  
 Îmi promiți marea cu sarea 
 Nevăzută apoi te faci, 
 Și mai mare-i îndignarea 
 Că vorbești când tre' să taci. 
  
 Te-arunc în temnița adâncă
 Din inimă să-mi ieși, din cap,  
 Îți sap o peșteră într-o stâncă,
 De tine dragoste să scap.
  
 Autor: Răzvan Isac 19-02-2015 

Și știu că mâine...

 Și știu că mâine am să mor, 
 Și nimănui nu-i fie dor, 
 Căci de-am să plec, plecat n-oi fi, 
 Ci doar cu voi zi după zi. 
  
 Voi ce mi-ați fost prieteni dragi 
 Nu mă veți plânge la mormânt, 
 Ci-mi veți aduce pumni de fragi, 
 Eu să îi gust de sub pământ. 
  
 Să-mi fie sufletul ferice, 
 Că v-am avut mereu alături, 
 N-o să vă uit, chiar de aice 
 Mi-e totul aripe de fluturi. 
  
 Mă simt firav, făr' de putere, 
 Altfel eu moartea o vedeam! 
 -Nimic mai mult eu nu pot cere, 
 Decât viața 'napoi s-o am. 
  
 Să mă reîntâlnesc cu voi  
 Să ne distrăm ca-n tinereți, 
 Să prețuim clipele noi, 
 Să fim ca altădat', știu, vreți! 
  
 Dar din păcate eu m-am dus, 
 Nimic nu se mai poate face, 
 Că nu v-am spus ce aveam de spus, 
 În moarte nu îmi va da pace. 
  
 Moartea m-a luat nepregătit, 
 M-a rupt de tot de lumea noastră, 
 Sunt călător spre infinit, 
 S-ating pierdut zarea albastră.

 ...............................................................

 Să mă căutați în manuscrise 
 Când eu în lumea asta n-oi mai fi, 
 Acolo-s ale mele gânduri scrise, 
 Așternute toate-n poezii.

 Autor: Răzvan Isac 19-02-2015 

Am rupt din raza de lumină

 Am rupt din raza de lumină 
 Un colț de soare pentru tine, 
 Căci văd că ai inima plină 
 Numai de dor, amar, suspine. 
  
 O să-ți mai dau și stele multe, 
 În noapte mii de licurici, 
 Când le vorbești, ei să asculte, 
 De glasul gurii tale mici. 
  
 Nu mi se pare drept să suferi, 
 Tu fiind un înger - ei nu plâng, 
 Atunci când dragoste oferi, 
 În suflet lacrimi ți se strâng. 
  
 Autor: Răzvan Isac 18-02-2015  

Pe sub geana nopții

 Pe sub geana nopții curge 
 O scânteie dintr-o stea, 
 Din înaltul cer ajunge 
 Toată la inima mea. 
  
 Vrea să reaprindă focul 
 Ce-l aveam pe când iubeam, 
 Pe nimic eu am dat totul 
 Crezând că iubirea am. 
  
 Pe sub geana nopții cade 
 Un amor din altă vreme, 
 Într-un vis de mult el șade, 
 La el vrea ca să mă cheme. 
  
 Iarăși dragostea întinde 
 Ale sale grele mreje, 
 Iarăși sufletu-mi cuprinde 
 Cu-ale sale adânci vârteje. 
  
 Orizonturile albastre 
 Se deschid - Din Rai coboară, 
 Îngerul iubirii noastre, 
 A făcut din stele o scară. 
  
 Vine cu-ale lui povețe 
 Pline de înțelepciune, 
 Ce-am uitat să ne învețe, 
 Viața fără amărăciune. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-02-2015 

Un gând...

 Singurătatea e pedeapsa cea mai cumplită pentru suflet.

Căci iubirea nu e simplă

E atât de înspăimântător
Ce un zâmbet poate ascunde,
Un suflet trist şi plin de dor
Ce vieţii nu îi mai răspunde.

E-nchis în sine şi oftează
După amoruri ce-a pierdut,
Nimic nu-l mai interesează
Şi vrea să piară nevăzut.

Se-ascunde-n scrierile sale,
Plămădeşte gânduri noi...
-Se plimbau cândva agale
Şi împărţeau dragoste-n doi.

Azi acele vechi istorii
Nasc în suflet numai patimi,
Şi plâng pentru el şi norii,
Cerul varsă a sale lacrimi.

Nu de puţine ori se-ntâmplă
Să ne-ascundem după zâmbet,
Căci iubirea nu e simplă,
Lasă-un gol adânc în suflet.

Autor: Răzvan Isac 15-02-2015

Mi se surpă sufletul

 Mi se surpă sufletul, 
 Ți-o păsa sau poate nu, 
 Mă îneacă plânsetul, 
 Eu îs aici, unde ești tu? 
  
 Călătoare ești cu zorii, 
 Răsai și pleci în amurg, 
 Îți simt lipsa prin toți porii, 
 Lacrimi râuri îmi tot curg. 
  
 De se vor opri vreodată, 
 Nu te voi mai căuta, 
 Va fi lacrima secată, 
 Ochii-au plâns din vina ta. 
  
 Vei trăi cuprinsă fiind 
 De amar și-un dor nebun, 
 Eu aici, patimi scriind 
 Suferinței cap să-i pun. 
  
 Autor: Răzvan Isac 15-02-2015 

Roșii, dulci, două petale

 Roșii, dulci, două petale 
 Așa văd buzele tale, 
 Ori de câte ori, de mână 
 Ne plimbăm sub clar de lună. 
  
 Vezi iubito, ce-ți spuneam 
 Când de mână ne țineam? 
 Străbăteam alei înguste 
 Gura mea, gura-ți să guste. 
  
 Îți spuneam vrute, nevrute 
 Gura ta să mă sărute... 
 Dintr-o simplă joacă, atunci, 
 Azi în brațele-mi te arunci. 
  
 Și o faci cu nonșalanța, 
 Eu scorpion, tu ești balanță, 
 Amândoi romantici, sinceri 
 În iubire flori de nuferi. 
  
 Cine-ar fi crezut vreodată 
 Că va fii adevărată, 
 Dragostea-ncepută-n glumă 
 Azi n-i tată, dar și mumă. 
  
 S-a-ntâmplat fără să vrem, 
 Unul pe-altul ne avem, 
 Dragostea pe noi ne leagă, 
 Îți sunt drag și îmi ești dragă. 
  
 S-a-ntâmplat în acea seară 
 Când eu pentru prima oară, 
 Am gustat buzele tale, 
 Roșii, dulci, două petale. 
  
 Autor: Răzvan Isac 14-02-2015 

De s-ar face dorul bani

 De s-ar face dorul bani
 Eu aș fi cel mai bogat,
 Căci am dor de-atâția ani
 Adânc în suflet băgat.

 Nu mi-ar mai lipsi nimic
 Aș avea totul de-a gata,
 Și dragoste pic cu pic,
 Ar întoarce timpul roata.

 Dor, dacă te-ai face pulberi
 Te-aș trimite-n zări cu vântul,
 Deloc să nu mă mai superi,
 Nici să îmi mai calci cuvântul.

 Nici-un dor nu se preface
 Nici în bani, nici pulberi fine,
 Ci rămâne-n suflet, tace
 Prizonierul lui mă ține.

 Autor: Răzvan Isac 14-02-2015 

Declarație

 De ziua îndrăgostiților 
 Pe lumina razelor 
 Ce coboară de la soare 
 Am scris mare, mare, mare 
 Cuvinte ce acum rostesc: 
 -Doar pe tine te iubesc! 
  
 Autor: Răzvan Isac 14-02-2015

Pe câmpiile înverzite

 Pe câmpiile înverzite 
 Unde noi pășteam mioare, 
 Am aflat, din auzite 
 Că sufletul rău te doare. 
  
 Mi-a șoptit odat' stejarul 
 Când sub umbra lui ședeam, 
 Că te-a năpădit amarul, 
 Crezi că-n suflet nu te am. 
  
 Mi-a zis că vii singură 
 Sub el lacrime să strângi, 
 S-apoi pleci pe negură, 
 Cât ai plâns, încă mai plângi. 
  
 Îi vorbești de mine, spui 
 Că nu sunt cel ce eram, 
 Ce-am promis nimica nu-i, 
 Nici iubire, nici-un gram. 
  
 Ce mi-a zis m-a îngrijorat, 
 Nu vroiam să-l iau în seamă, 
 Ce crezi nu-i adevărat 
 Și acum îmi este teamă. 
  
 Teamă c-ai să pleci departe 
 Și de mine vei uita, 
 Vei da totul la o parte 
 Și lași totu-n urma ta. 
  
 Eu pe tine te iubesc, 
 Te-am iubit din totdeauna, 
 Lângă tine vreau să cresc 
 S-ating stelele și luna. 
  
 Ți-am promis odată cerul, 
 Dar în ochii tăi îl ai... 
 Ești mai dură decât fierul, 
 Pe nimic dragostea dai. 
  
 Visul nost era odată 
 Să fim veșnic plini de amor, 
 Dar acuma dintr-o dată 
 Simt că pierd și vreau să mor. 
  
 Autor: Răzvan Isac 13-02-2015 

Azi cu moartea joc o carte

 Azi cu moartea joc o carte, 
 Miză pun a mea viață, 
 De ea pierde eu am parte 
 De un mai lung fir de ață. 
  
 De voi pierde nu îmi pasă, 
 Viața mea s-a dus de mult, 
 Le fac lacrimilor casă 
 Într-un suflet plin de tumult. 
  
 Moartea-i principesa nopții, 
 Ea decide când și cum, 
 Va închide cursul vieții, 
 Peste ani sau chiar acum! 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-02-2015 

Ca o barcă în derivă

 Ca o barcă în derivă 
 Navighez pe marea vieții, 
 Dup-o dragoste fictivă, 
 Dus de valurile sorții. 
  
 Și e marea învolburată, 
 Mă izbește rău de stânci, 
 Mi-este viața tulburată 
 Și plină de răni adânci. 
  
 Nu am leac pentru durerea 
 Ce sufletul meu o simte, 
 Am pierdut toată puterea 
 De-a mai merge înainte. 
  
 Navighez cu disperare, 
 Printre valuri de speranță, 
 Poate la capăt de mare 
 Cineva-mi dă importanță. 
  
 Și-mi va arăta ce înseamnă 
 Când iubesc să fiu iubit, 
 Poate inima-mi îndeamnă 
 Să uite ce-a suferit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-02-2015 

Sunt bogat cu sufletul

 Sunt bogat cu sufletul 
 Și mie mi-e de-ajuns, 
 Fără să-mi pierd zâmbetul, 
 Dragoste nu m-ai învins! 
  
 M-ai văzut inferior, 
 Că n-am clasă socială, 
 Dar eu în interior 
 Am un suflet, tu ești goală... 
  
 Ești mai rece ca o iarnă, 
 Mai amară ca pelinul, 
 Ochii tăi încep să cearnă, 
 Dau afară tot veninul. 
  
 Poți să plângi atât cât vrei, 
 Lacrimile tale-s seci, 
 Cât au plâns și ochii mei 
 Tu în lacrimi să te îneci. 
  
 Vreau să simți și tu durerea 
 Ce-am simțit-o eu cândva, 
 Când îți imploram iubirea 
 Și m-ai scos din viața ta. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-02-2015 

Plec iubito

 Ți-am dăruit toată iubirea 
 Și am sperat că tu, 
 Îmi vei aduce fericirea, 
 Dar mi-ai distrus sufletul. 
  
 Plec iubito, mă așteaptă 
 Un drum lung și pustiit, 
 Soarta nu e deloc dreaptă, 
 M-a ținut doar chinuit. 
  
 Te-am iubit, dar în zadar, 
 Dragostea m-a umilit, 
 Am dăruit, iar eu în dar 
 Numai lacrimi am primit. 
  
 Ce rost are să mai sper 
 C-am să fiu iubit vreodată? 
 Sunt sătul mereu să cer 
 Dragoste adevărată. 
  
 Plec iubito, n-am ce face 
 Totul e împotriva mea, 
 Nu am liniște, nici pace 
 Nicicând nu le voi avea. 
  
 Plec iubito, tu mă uită 
 Și fă-ți viața cum vei vrea, 
 Mi-este soarta năruită 
 Și viața asemenea. 
  
 Viața din mine dispare 
 Fără să-ți mai pot grăi, 
 Dragostea, odată mare, 
 Fără ea nu pot trăi. 
  
 A fost de vânt risipită, 
 S-a pierdut iubirea noastră, 
 Nu mai am nici-o ispită, 
 Nici-un dor sub zarea albastră. 
  
 Nu mai pot vorbi de-acum, 
 Căci mi-e gura încleștată, 
 Mă evapor ca și-un fum, 
 Eu și dragostea mea toată. 
  
 Autor: Răzvan Isac 11-02-2015

Înc-o caut, dară nu-i

 Viața-i ca și-o lumânare, 
 Se consumă câte-un pic, 
 Arde flacăra-i și moare 
 Și nu rămâne nimic. 
  
 Când sufletu-mi se disipă 
 Toate visele-mi se sting, 
 Și dispare într-o clipă 
 Ce odat' puteam s-ating. 
  
 Cu-n sărut al ei aveam 
 Pentru o clipă nemurirea, 
 Din iubire mă topeam 
 Să renasc iar cu iubirea. 
  
 Îmi plăcea demult să fiu 
 Prins în brațele iubirii, 
 Azi nimica nu mai știu, 
 Căci mă pierd într-ale firii. 
  
 N-aș mai vrea decât să pot 
 Să mai stau cu ea o seară, 
 Să ne amintim de tot, 
 Dragostea de astă-vară. 
  
 Ce frumos a fost odată, 
 Ne plimbam pe sub gutui, 
 Eu flăcău, ea mândră fată, 
 Înc-o caut, dară nu-i. 
  
 Autor: Răzvan Isac 09-02-2015

În suflet îmi înflorești

 Ochii mei se tot desmiardă 
 Cu-a ta frumusețe pură, 
 În piept a început să ardă 
 Dragostea ce încet mă fură. 
  
 Mă desmiarda al tău glas 
 Cu-ale sale șoapte dulci, 
 Când pe pieptul meu te las 
 Al tău cap mereu să-l culci. 
  
 Nu mai sunt stăpân pe mine, 
 Tu îmi controlezi simțirea, 
 Fermecat mereu mă ține 
 Frumusețea ta, iubirea. 
  
 Ah! Tu floare dulce-mi ești, 
 Primăvară timpurie, 
 În suflet îmi înflorești, 
 Dulce floare purpurie. 
  
 Și îmi dai din nou amorul 
 Ce-l credeam de mult pierdut, 
 Azi am îngropat și dorul 
 Ce odată l-am avut. 
  
 Autor: Răzvan Isac 08-02-2015

De-ar reveni iubirea

 În noapte ne iubeam 
 sub o lună plină, 
 Iubirea nu mai e. 
 -Din a cui pricină? 
 Eu m-am dat inima 
 să fie totul bine, 
 Am primit în schimb 
 doruri și suspine. 
 Dragostea ne-a fost 
 dulcele parfum, 
 Într-o clipă toată 
 s-a prefăcut în scrum. 
 N-a mai rămas decât 
 o scânteie care 
 Fără iubirea ta 
 se stinge și dispare. 
 De-ar reveni iubirea 
 cu parfumul ei 
 S-ar reaprinde alte 
 sute de scântei, 
 În noapte-ar răsări 
 luna și-alte stele, 
 Te-aș avea din nou 
 în brațele mele. 
 Este atât de greu, 
 cu vise mă hrănesc 
 Și cu speranța că 
 iubirea o găsesc, 
 Poate va renaște 
 din cenușa veche 
 O altă iubire, 
 sufletul meu pereche. 
  
 Autor: Răzvan Isac 07-02-2015

Un vis nocturn

 Am stins lumina și m-așez 
 Pe patul ce mi-e mare, 
 Mi-e greu s-adorm, căci te visez, 
 Și visul rău mă doare. 
  
 Nu închid ochii bine și 
 Încep a te visa, 
 Aș vrea din visul meu să ieși 
 Să mi te pot îmbrățișa. 
  
 Desprinde-te, o, vis nocturn, 
 Din gânduri ieși afară, 
 Și vino-ntr-al capelei turn 
 Să ne iubim în noapte iară. 
  
 Desprinde-te și fă-mi visarea 
 Reală ca și un sărut, 
 Apoi alungă-mi întristarea 
 Și dă-mi iubirea ce am vrut. 
  
 De-ai prinde viață, vis frumos, 
 De m-aș trezi cu tine, 
 Nu mi-ar fi gândul tumultos, 
 Iubirea mi-ar curge prin vine. 
  
 Și dac-ar fi să se împlinească 
 Dorința sufletului meu, 
 Aș vrea inima să iubească 
 Un vis nocturn atât de greu. 
  
 Autor: Răzvan Isac 06-02-2015

Doi ochi pierduți

 Vor fi de lacrimi plini și grei 
 Doi ochi ce te vedeau odată, 
 Ca pe-o zeiță între zei, 
 A stelelor frumoasă fată. 
  
 Și nimeni nu va fi să vadă 
 Cum se vor stinge ochii mei, 
 Și-n întuneric or să cadă, 
 Căci eu te-am vrut, tu nu mă vrei. 
  
 Cui o să-i pese atunci de mine, 
 Și cine o să-mi ducă dorul? 
 Eu mă înec în reci suspine 
 Și plâng că am pierdut amorul. 
  
 Nimeni nu-și va aduce aminte, 
 În gânduri nimeni nu mă poartă, 
 Nici de-ale mele oseminte 
 Ce zac pustii în lumea moartă. 
  
 Doi ochi pierduți în bezna morții 
 Au fost cândva strălucitori, 
 Acum cuprinși de gheara sorții 
 În moarte sunt rătăcitori. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-02-2015 

Tu să-i dai glas vorbirii mele

 Tu să-i dai glas vorbirii mele 
 Cu al tău sărut în asfințit, 
 Și apoi sub cerul plin de stele 
 Să ne iubim necontenit. 
  
 Să ne privească luna rece, 
 Și stele să privească, 
 Cum mână peste gât ți-oi trece 
 Dragostea să ne unească. 
  
 Să bată vântul părul nostru, 
 Să scuture toți teii, 
 Și din înaltul cer albastru 
 Să ne privească Zeii. 
  
 S-arunce către noi eternul, 
 Binecuvântarea lor, 
 Până ce-ngheață tot infernul 
 Și răni în suflet nu mai dor. 
  
 Să vindece a noastre patimi, 
 Să nu mai știm trecutul, 
 Să șteargă urma de la lacrimi, 
 Să ne trăim prezentul. 
  
 Să numărăm în noapte stele, 
 Cuprinși să fim de amor, 
 Și-n locul unde am stat sub ele 
 S-apară al dragostei izvor. 
  
 Pe cer să se aprindă stele moarte 
 Și flori de iasomie să răsară, 
 Să le simțim parfumul de departe, 
 Când stelele privim în noapte iară. 
  
 În noapte teii toți să înflorească, 
 Cum a înflorit iubirea noastră, 
 Luna să ne bată la fereastră, 
 Când noi o privim, să ne privească. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-02-2015

Pe suflet

 Pe suflet mi se așează 
 Un dor necontrolat, 
 De mult moartea veghează, 
 De mult parcă m-a luat. 
  
 Îmi este trupul fără vlagă, 
 Pleoapele sunt tot mai grele, 
 Se-nchid ochii, viață dragă, 
 Se sfârșesc bune și rele. 
  
 Un clopot vechi se aude, 
 Răsună peste dealuri, 
 În min' de acum pătrunde 
 Sfârșitul valuri, valuri. 
  
 Ochii mei își pierd lumina, 
 Întunericul mă-nghite, 
 Tu nu ești să îmi ții mâna, 
 Să-mi spui: Nu pleca iubite! 
  
 Autor: Răzvan Isac 02-02-2015

Un glas duios, a ta zâmbire

 La început doar o privire 
 A fost ce ne-a apropiat, 
 Un glas duios, a ta zâmbire, 
 Dorința mea de umil băiat. 
  
 La început nici tu, nici eu, 
 Nu am știut ce avea să fie, 
 Însă timid sufletul meu 
 Acum destinul nost îl știe. 
  
 Mâinile tale și ale mele 
 Palmele și le-au unit, 
 Și au cuporins cerul cu stele 
 Într-un amor deosebit. 
  
 Amorul ce și azi ne leagă, 
 A noastre suflete le umple, 
 Din totdeauna mi-ai fost dragă, 
 Așa a fost să se întâmple. 
  
 Autor: Răzvan Isac 01-02-2015