Și știu că mâine...

 Și știu că mâine am să mor, 
 Și nimănui nu-i fie dor, 
 Căci de-am să plec, plecat n-oi fi, 
 Ci doar cu voi zi după zi. 
  
 Voi ce mi-ați fost prieteni dragi 
 Nu mă veți plânge la mormânt, 
 Ci-mi veți aduce pumni de fragi, 
 Eu să îi gust de sub pământ. 
  
 Să-mi fie sufletul ferice, 
 Că v-am avut mereu alături, 
 N-o să vă uit, chiar de aice 
 Mi-e totul aripe de fluturi. 
  
 Mă simt firav, făr' de putere, 
 Altfel eu moartea o vedeam! 
 -Nimic mai mult eu nu pot cere, 
 Decât viața 'napoi s-o am. 
  
 Să mă reîntâlnesc cu voi  
 Să ne distrăm ca-n tinereți, 
 Să prețuim clipele noi, 
 Să fim ca altădat', știu, vreți! 
  
 Dar din păcate eu m-am dus, 
 Nimic nu se mai poate face, 
 Că nu v-am spus ce aveam de spus, 
 În moarte nu îmi va da pace. 
  
 Moartea m-a luat nepregătit, 
 M-a rupt de tot de lumea noastră, 
 Sunt călător spre infinit, 
 S-ating pierdut zarea albastră.

 ...............................................................

 Să mă căutați în manuscrise 
 Când eu în lumea asta n-oi mai fi, 
 Acolo-s ale mele gânduri scrise, 
 Așternute toate-n poezii.

 Autor: Răzvan Isac 19-02-2015