Doi ochi pierduți

 Vor fi de lacrimi plini și grei 
 Doi ochi ce te vedeau odată, 
 Ca pe-o zeiță între zei, 
 A stelelor frumoasă fată. 
  
 Și nimeni nu va fi să vadă 
 Cum se vor stinge ochii mei, 
 Și-n întuneric or să cadă, 
 Căci eu te-am vrut, tu nu mă vrei. 
  
 Cui o să-i pese atunci de mine, 
 Și cine o să-mi ducă dorul? 
 Eu mă înec în reci suspine 
 Și plâng că am pierdut amorul. 
  
 Nimeni nu-și va aduce aminte, 
 În gânduri nimeni nu mă poartă, 
 Nici de-ale mele oseminte 
 Ce zac pustii în lumea moartă. 
  
 Doi ochi pierduți în bezna morții 
 Au fost cândva strălucitori, 
 Acum cuprinși de gheara sorții 
 În moarte sunt rătăcitori. 
  
 Autor: Răzvan Isac 05-02-2015