Ca o barcă în derivă

 Ca o barcă în derivă 
 Navighez pe marea vieții, 
 Dup-o dragoste fictivă, 
 Dus de valurile sorții. 
  
 Și e marea învolburată, 
 Mă izbește rău de stânci, 
 Mi-este viața tulburată 
 Și plină de răni adânci. 
  
 Nu am leac pentru durerea 
 Ce sufletul meu o simte, 
 Am pierdut toată puterea 
 De-a mai merge înainte. 
  
 Navighez cu disperare, 
 Printre valuri de speranță, 
 Poate la capăt de mare 
 Cineva-mi dă importanță. 
  
 Și-mi va arăta ce înseamnă 
 Când iubesc să fiu iubit, 
 Poate inima-mi îndeamnă 
 Să uite ce-a suferit. 
  
 Autor: Răzvan Isac 12-02-2015